tripticele din transilvania Flashcards
) Descoperire arheologică și aspect
Această evoluție a materiei obligațiilor este ilustrată de unul dintre cele mai importante documente ale
dreptului privat roman, denumit Tripticele din Transilvania sau Tăblițele cerate din Transilvania. Acestea
fac parte din categoria textelor epigrafice și au fost descoperite într-o mină de aur părăsită din localitatea
Alburnus Maior (Roșia Montană), între anii 1786 și 1855.
Tripticele se prezintă sub forma unor tăblițe din lemn de brad, legate câte trei. Fețele interioare ale
tăblițelor 1 și 3, precum și ambele fețe ale tăbliței 2 sunt ușor scobite, iar scobitura este acoperită cu un strat
de ceară, pe care s-a scris cu ajutorul unui stilet
teoria lui mommsen asupra originii tripticelor
Au fost descoperite 25 de asemenea triptice, dintre care 14 sunt lizibile și au putut fi descifrate și
traduse. Traducerea și publicarea Tripticelor din Transilvania au fost realizate de marele romanist Theodor
Mommsen, în lucrarea Corpus Inscriptiorum Latinarum, apărută la Viena.
Plecând de la data ultimului act din Triptice (26 mai 167), Mommsen a susținut că locuitorii din
Alburnus Maior au ascuns tăblițele în mina de aur părăsită și s-au refugiat din localitate, întrucât, în epoca
respectivă, romanii se aflau în conflict cu triburile cvazilor și marcomanilor. La terminarea războiului,
locuitorii nu s-ar mai fi întors la Alburnus Maior
teoria lui jean asupra originii
Această explicație nu poate fi, însă, susținută, deoarece exploatarea minelor de aur din zona Munților
Apuseni a reprezentat până la sfârșitul dominației romane una dintre preocupările principale ale
administrației romane în Dacia. Mult mai uşor este de presupus că doar persoana care a ascuns actele în
mină nu s-ar mai fi întors în localitatea respectivă la încheierea Războaielor Marcomanice şi că, din aceste
considerente, actele comunității din Roșia Montană au rămas în mină şi nu au fost recuperate, fiind descoperite
în urma unor exploatări aurifere și unor cercetări arheologic
Documentele juridice incluse în triptice
Tripticele conțin actele juridice ale comunității din Alburnus Maior, anume:
- 4 contracte vânzare;
- 3 contracte de muncă;
- 2 contracte de împrumut;
- un contract de societate;
- un contract de depozit;
- un proces-verbal prin care se constată desființarea unei asociații funerare ;
- lista cheltuielilor efectuate pentru organizarea unui banchet;
- un contract prin care o persoană își asumă obligația de a plăti o datorie.
Contractele de împrumut
Un prim contract de împrumut este încheiat în calitate de creditor de către o femeie peregrină (numită
Anduena lui Bato), ceea ce reprezintă o derogare de la dreptul roman, întrucât, conform acestuia, peregrinii
nu avea acces la jus civile, ci doar la jus gentium, și ca atare ei nu se bucurau de jus comercii (dreptul de a
încheia acte juridice valabile conform dreptului civil). Pe de altă parte, în dreptul roman, femeile erau
obstaculate din punct de vedere intelectual, iar dacă erau sui juris (nu erau sub puterea unui pater familias),
erau puse sub tutela perpetuă a agnaților lor, adică a rudelor lor civile, altfel spus a prezumaților moștenitori.
Femeile puse sub tutelă trebuiau să încheie acte juridice doar cu auctoritatis tutoris, însă în Tripticele
din Transilvania, o femeie, pe deasupra și peregrină, încheie un act juridic valabil fără auctoritatis tutoris.
Într-un alt contract, dobinzile la suma împrumutată sunt percepute printr-o simplă convenție de bunăcredință, ceea ce, potrivit dreptului roman, nu este posibil, întrucât dobinzile erau percepute printr-un act
solemn (stipulatio sortis et usurarum – stipulațiune a capitalului și a dobinzilor – sau stipulatio usurarum –
stipulațiune a dobinzilor).
Contractul de depozit
În triptice, este cuprins și un contract de depozit, prin care se realizează operațiunea juridică a
depozitului neregulat (bancherul se obligă să restituie clientul suma păstrată, alături de dobândă). De remarcat
este faptul că actul nu este încheiat în forma scrisă ad validitatem (pentru însăși încheierea sa valabilă), cu
doar ad probationem (pentru probarea unei obligații izvorâte dintr-un alt act juridic).
În ceea ce privește stipulațiunea, ea este utilizată în Tripticele din Transilvania pentru realizarea
operațiunilor juridice a împrumutului cu dobândă şi a garanțiilor personale, deși, în epoca respectivă, dreptul
roman crease acte speciale prin care se realizau operațiunile juridice respective, anume:
mutuum, pentru împrumutul de consumațiune;
fideiusio (fideiusiunea), ca garanție personală
Contractele de muncă,prezentare generala
Unul dintre aceste contracte este încheiat între proprietarul unei mine și un muncitor, act în care
muncitorul acceptă să nu fie plătit pentru zilele în care nu poate lucra pe motiv că mina este inundată.
contractul de munca,
Forme ale contractului de locațiune
În dreptul roman, contractul de muncă este o specie a contractului de locațiune, ce se prezintă sub
mai multe forme:
1. locatio rei – locațiunea unui bun;
2. locatio operarum – locațiunea de serviciu (actul prin care o persoană ia inițiativa închirierii
serviciilor sale în schimbul unui preț);
3. locatio operis faciendi – locațiunea unui lucru determinat (antrepriza de construcții).
În contractul de muncă din triptice, muncitorul are calitatea de locator, întrucât el ia inițiativa închirierii
serviciilor sale, iar proprietarul minei are calitatea de conductor, în sensul că el trebuie să plătească prețul
Pagină | 8
serviciului prestat de locator. Contractul este unul sinalagmatic (bilateral), adică un contract care generează
obligații în sarcina ambelor părți contractante.
contractul de munca,Problema suportării riscului în contract
Problema de drept care se pune este aceea a suportării riscului în contract (sistemul potrivit căruia
una dintre părțile contractante trebuie să-și execute obligația, deși cealaltă nu-și mai poate executa obligația
fără vina sa – caz fortuit sau caz de forță majoră). Mecanismul riscului în contractul sinalagmatic a cunoscut
două forme distincte:
în epoca veche, riscul în contract se suporta de debitorul obligației imposibil de executat;
în epoca clasică, riscul în contract a fost preluat de conductor, acesta trebuind să-l plătească pe
locator chiar dacă el nu poate presta serviciul convenit, pentru cauze care nu-i sunt imputabile.
În contractul din triptice, avem o clauză derogatoare de la fizionomia dreptului civil roman, pentru
că, deși din punct de vedere formal, părțile se află pe picior de egalitate juridică, există o discrepanță majoră
de putere economică și de statut social, motiv pentru care muncitorul este obligat să accepte clauze care nu
îi sunt favorabile. Contractul de muncă este, în fapt, un act de adeziune, adică actul la care se poate da sau nu
consimțământul, dar al cărui conținut nu poate face obiectul negocierilor.
contract de vanzare, prezentare generala
Contractele de vânzare din triptice au o formă diferită de aceea a contractelor de vânzare din dreptul
roman, chiar dacă efectele lor sunt identice.
Obligații care decurg din contractul de vânzare clasic roman
Astfel, contractul consensual de vânzare din dreptul roman se încheie prin acrodul de voință al părților
contractante asupra lucrului și asupra prețului. Pe cale de consecință, decurg o serie de obligații:
1. obligația vânzătorului de a preda lucrul;
2. obligația vânzătorului de garanție pentru evicțiune;
3. obligația vânzătorului de garanție pentru viții;
4. obligația cumpărătorului de a plăti prețul.
forma si obligatiile care reies din contractul de vanzare din triptice
În contractul de vânzare din triptice, avem câte o clauză diferită pentru fiecare efect:
- o clauză de cumpărare;
- o declarație referitoare la preț;
- clauze distincte cu privire la viții și la evicțiune;
- o declarație a garanțiilor.
contractul de vanzare, forma de redactare
În dreptul roman, actele erau redactate în două forme:
1. formă obiectivă, în sensul că erau semnate numai de către martori, fiind tipice epocii vechi a
dreptului roman;
2. formă subiectivă, în sensul că erau semnate numai de către părți, fiind tipice epocilor clasice și
Pagină | 9
postclasice ale dreptului roman, marcate de influența orientală, grecească.
Faptul că, în Tripticele din Transilvania, actele sunt semnate nu numai de martori, ci și de părți sau
garanți (acolo unde obligațiile părților sunt garantate cu garanții personale), demonstrează că ne aflăm într-o
perioadă de tranziție de la forma obiectivă la cea subiectivă.
Forme de realizare a operațiunii de vânzare clasica romana
Romanii făceau distincția dintre operațiunea juridică și forma tehnico-juridică prin care
operațiunea respectivă era realizată. În acest sens, operațiunea juridică a vânzării s-a realizat de-a lungul
timpului prin trei forme tehnico-juridice – mancipațiune, dubla stipulațiune și contract consensual de
vânzare.
Forme de realizare a operațiunii de vânzare triptice
n Tripticele din Transilvania, nu numai că pentru o operațiune juridică se folosesc două forme, ci
mancipațiunea este și nulă, întrucât niciuna dintre condițiile sale de fond nu este îndeplinită. În literatura de
specialitate, s-au formulat, cu privire la acest subiect, mai multe opinii:
1. unii autori consideră că, deși mancipațiunea este nulă, operațiunea juridică a vânzării se realizează
în virtutea contractului consensual;
2. alți autori califică invocă existența unei erori, în sensul că părțile au vrut să utilizeze tradițiunea,
însă au folosit în mod greșit cuvântul mancipațiune;
3. există autori care susțin că, pentru mai multă siguranță, părțile ar fi recurs și la mancipațiune, și
la contractul consensual.
Apreciem că explicația are altă natură. Astfel, este cunoscut faptul că, în dreptul roman, contractul
consensual de vânzare nu este translativ de proprietate, ci numai generator de obligații. În dreptul roman
clasic, la care ne raportăm, transferul proprietății se face prin acte speciale (mancipațiunea). La celălalt capăt
al procesului istoric de evoluție în materia vânzării, constatăm că, în Legea țării, vânzarea e consensuală,
translativă de proprietate.
Prin urmare, faptul că în Tripticele din Transilvania, mancipațiunea este alăturată contractului
consensual, înseamnă că ne aflăm în perioada de tranziție de la vânzarea generatoare de obligații (specifică
dreptului roman) la vânzarea translativă de proprietate (specifică dreptului bizantin).
