ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ Flashcards
Supraviețuirea influenței romane
Prima provincie abandonată a fost Dacia (271 – 275), însă abandonarea acesteia a însemnat doar
retragerea armatei romane, a aparatului administrativ superior și a marilor latifundiari, marea masă a
populației traco-romane continuându-și existența în același loc, iar relațiile dintre aceasta și provinciile trace
rămase sub stăpânire romană au rămas la fel de intense.
recucerire a Daciei
mperiul Roman a continuat să manifeste un interes deosebit asupra fostei provincii Dacia, care devine
acum o zonă de protecție, o zonă-tampon a limesului de nord al imperiului. De aceea, până în vremea
împăratului Justinian, Imperiul Roman și-a menținut o prezență activă la nordul și la stânga Dunării și a
exercitat un control efectiv asupra acestui teritoriu pana in secolul V d. Hr., ceea ce i-a făcut pe unii autori să
vorbească despre o adevărată recucerire a Daciei. Mai mult, chiar și tracii liberi au continuat să fie integrați,
ca și anterior retragerii aureliene, în orbita de influență a spiritualității romane.
etnogeneza romaneasca si etapele ei
Acesta este contextul istoric în care s-a derulat etnogeneza românească, adică procesul de formare a
poporului român, a limbii române și a instituțiilor juridice și politice românești. Simultan, obștea sătească
sau teritorială s-a afirmat ca unica formă socială de organizare a populației traco-romane.
Etnogeneza cuprinde două etape:
etapa romanizării tracilor și formarea poporului traco-roman (sec. I î. Hr. – sec. VI d. Hr.);
etapa formării poporului român ca un popor cu identitate proprie (sec. VI – VIII d. Hr.).
componentele etnogenezei
Etnogeneze românească prezintă trei componente:
1. romanizarea – sinteza etnică dintre autohtonii traci și cuceritorii romani;
2. sinteza lingvistică – sinteza dintre limba tracă și limba latină;
3. sinteza instituțională – desfășurată atât la nivelul instituțiilor juridice, cât și la nivelul instituțiilor
politice.
Procesul de creștinare a populației traco-romane
Ca un fenomen singular în istoria Europei, etnogeneza românească a fost însoțită de procesul creștinării
populației traco-romane, spațiul traco-roman fiind cel în care avem primele mărturii arheologice despre o
comunitate creștină (comunitatea creștină de la Cremides, actuala Grecie).
Întrucât creștinătatea a însoțit procesul etnogenezei românești, poporul român este singurul popor
născut creștin, iar nu creștinat ulterior, așa cum s-a întâmplat cu celelalte popoare ale Europei. De aici,
sinonimia existentă în limba română între cuvântul român și cuvântul creștin, precum și între expresiile lege
românească și lege creștinească
Influența popoarelor migratoare
Invaziile popoarelor migratoare nu au putut opri și nici influența semnificativ procesul etnogenezei
Pagină | 2
românești, întrucât acestea se aflau pe o treaptă inferioară de dezvoltare materială și spirituală, dar și de
organizare socială, ele aflându-se încă în comuna primitivă, și se găseau în inferioritatea numerică față de
marea masă a populației traco-romane. Ca atare, migratorii au fost ușor asimilați, pentru că dominația lor era
mai mult formală, se exercita de la distanță și îmbrăca forma perceperii unui tribut de la populația autohtonă
sau a unor raiduri sporadice de pradă.
Singurii migratori care au exercitat o influență mai semnificativă în procesul etnogenezei românești au
fost slavii, care, așezându-se masiv la sudul Dunării, au rupt legătura dintre romanitatea nord-dunăreană și
romanitatea sud-dunăreană. De altfel, influența slavă în procesul etnogenezei s-a exercitat mai ales în cea dea doua sa etapă.