FORME ALE GARANȚIEI ÎN LEGEA ȚĂRII Flashcards
§1. Garanția reală (zălogul)
a) Prezentare generală
Garanția reală se numește zălog și constă în bunuri mobile și imobile, în special robi și moșii
cultivate, cu tot cu țăranii dependenți, munca acestora putând fi folosită de către creditor în contul
dobânzilor la suma împrumutată
§1. Garanția reală (zălogul)
b) Forme ale zălogului
Zălogul îmbrăca două forme:
1° zălog fără termen – creditorul putea folosi și stăpâni bunul până la plata datoriei de către debitor;
2° zălog cu termen – dacă la scadență debitorul plătea, atunci el răscumpăra bunul zălogit, adică
reintra în stăpânirea acestuia; dacă la scadență debitorul nu plătea, atunci în actul de zălogire se
putea prevede că zălogul devenea stătător (bunul sau bunurile zălogite intrau în proprietatea
creditorului, în contul creanțelor sale); dacă nu se prevedea că zălogul devine stătător, datorită
faptul că mereu valoarea bunului zălogit e mai mare decât creanța sau suma garantată, se proceda
la prețuirea bunurilor zălogite și vânzarea lor la mezat (licitație publică) celui care oferă cel mai
mare preț; în acest caz, adjudecător putea fi chiar creditorul, în contul creanței sale, sau o altă
persoană; dacă prețul este mai mare decât suma datorată, diferența revine debitorului.
Garanția personală (chezășia)
) Prezentare generală
Chezașii sunt garanți personali (debitori accesorii), care se obligă față de creditor să plătească ei
datoria dacă debitorul principal nu o va plăti, punându-l astfel la adăpost pe creditor față de eventuala
insolvabilitate a debitorului principal.
Garanția personală (chezășia)
Existența mai multor chezași
Dacă erau mai mulți chezași, aceștia erau ținuți solidar la plata datoriei, în sensul că creditorul putea
să urmărească pe oricare dintre chezași și să-i silească să plătească integral datoria. Chezașul plătitor avea
drept de regres împotriva celorlalți chezași (cogaranții săi) pentru partea contributivă din datorie a
fiecăruia, precum și împotriva debitorului principal
§3. Curama
Dacă debitorul devenea insolvabil și nu erau constituite nici garanții reale, nici garanții personale,
se declanșa împotriva falitului o procedură specială de executare silită (curama), în cadrul căreia bunurile
falitului erau evaluate și împărțite între creditorii concursuali, proporțional cu valoarea nominală a creanțelor
