ORGANIZAREA LOCALĂ A PROVINCIEI ROMANE DACIA Flashcards
așezări permanente urbane
așezări urbane – la rândul lor, cuprindea următoarele subdiviziuni:
colonii – centre urbane puternic romanizate, locuite cu precădere de cetățeni romani, ca
se bucurau de plenitudinea drepturilor civile și politice, cu excepția dreptului de
proprietate quiritară asupra pământului, pe care îl aveau doar cetățenii romani din
coloniile învestite cu ius italicum (ficțiune juridică conform căreia solul acestor colonii era
asimilat solului Italiei, cu consecința că cetățenii romani din coloniile învestite cu ius
italicum nu plăteau tributum soli sau stipendium);
municipii – centre urbane mai puțin romanizate, cu statut inferior coloniilor, locuite de
latini și de peregrini, deși distincția care odinioară era atât de clară între colonii și municipii
se estompase foarte mult (asistăm la o nivelare a statutului juridic al așezărilor urbane
In întregul imperiu și, evident, și în provincia Dacia)
așezări rurale permanente
cuprindeau cea mai mare parte a populației provinciei Dacia și erau împărțite
în două subdiviziuni:
sate organizate în forma tradițională tracă a obștilor sătești și teritoriale;
sate organizate după model roman, care, la rândul lor, erau de două feluri:
pagus, pagi – satele organizate pe teritoriul unei colonii, locuite în majoritate de
cetățeni romani; ele dispuneau și de organe de conducere interne;
vicus, vici – satele organizate în afara coloniilor, locuite în majoritate de necetățeni
(latini și peregrini
. așezări nepermanente
stationes – oficiile vamale, fiscale, poștale de pază și control, organizate în interiorul
provinciei romane Dacia, dar și la granițele acesteia, unde se percepea taxa pe circulația
bunurilor și persoanelor;
b) canabae – așezări rurale organizate pe lângă castre, locuite de meșteșugari, negustori și alte
categorii de persoane care își desfășurau activitatea în legătură cu armata romană, precum și de
familiile și de rudele soldaților;
c) stațiuni balneo-climaterice;
d) terenurile proprii ale fiecărei legiuni – folosite pentru nevoile economice ale armatei romane;
e) patrimonium Caesaris – domenii imperiale administrate direct de către împărat; în provincia
Dacia, făceau parte din această categorie minele de aur din zona Munților Apuseni, conduse
de un procurator aurarium
Prezentare generală
consili municipal
Consiliul municipal era organul suprem de conducere a așezărilor urbane, fiind asemănător Senatului
Romei. Membrii acestuia formau Ordo Decurionum (Ordinul Decurionilor). Numărul decurionilor din
Senat era cuprins între 30 și 50, stabilit prin actul de înființare a orașelor în funcție de numărul cetățenilor
romani.
Condiții de eligibilitate,consiliul municipal
Membrii Senatului municipal erau desemnați de către magistrații specializați cu efectuarea
recensămintelor (duumviri quinquenales), dintre persoanele care îndeplineau cumulativ trei condiții:
erau cetățeni romani ingenuini (născuți din părinți care au fost întotdeauna oameni liberi);
împliniseră vârsta minimă de 25 de ani (nu cădeau sub incidența tutelei);
dispuneau de o avere de minim 100.000 de sesterți (unitatea monetară romană; decurionii
răspundeau cu propria lor avere pentru neîncasarea impozitelor și a taxelor datorate de provinciali
statului roman).
Cu toate acestea, erau preferați aceia care îndepliniseră magistraturi municipale sau sacerdotale.
atributiuni,consiliu
Principalele atribuțiuni ale Senatului municipal erau următoarele:
i. atribuțiuni economice:
atribuirea de terenuri;
soluționarea problemelor ereditare;
organizarea activității producției realizate pe domeniul public;
ii. atribuțiuni edilitare (organizarea spectacolelor și a jocurilor publice, îndeplinirea obligațiilor
de cult etc.);
iii. atribuțiuni fiscale (colectarea taxelor și a impozitelor);
iv. alegerea magistraților municipali și sacerdotali;
Magistrații municipali
n colonii, magistrații superiori erau numiți duumviri iure dicundo (doi bărbați care spun dreptul),
iar în municipii purtau denumirea de quatorviri iure dicundo (patru bărbați care spun dreptul). Ei erau aleși
pentru o perioadă de un an dintre decurioni și exercitau atribuțiuni administrativ-executive și judiciare.
Alți magistrați municipali erau edilii, însărcinați cu poliția orașului, aprovizionarea piețelor și
întreținerea străzilor și a clădirilor, precum și questorii, care se ocupau cu administrarea finanțelor și a
bunurilor orașului. În subordinea acestor magistrați se afla un întreg aparat de funcționari și slujbași mărunți
(apparitores).
Magistrații sacerdotali
Magistrații sacerdotali (preoții municipali) erau aleși de către decurioni și erau organizați într-un
Pagină | 10
sistem ierarhic, format, de la vârf spre bază, din pontifex (ales dintre decurioni), flamines (preoții zeilor
principali – e.g. Jupiter, care efectua sacrificii publice) și auguri (sacerdoți de rang inferior).
prezentare generala augustali
Al doilea eșalon al conducerii orașelor era format din Ordinul Augustalilor. Augustalii erau oameni
fără acces la decurionat și la magistraturile municipale, aleși pe viață de către decurioni. Augustalii se
constituiau într-o asociație la nivelul întregii provincii Dacia, cu sediul la Colonia Ulpia Traiana, unde se afla
și conducătorul lor (sacerdos arae Augusti), care îndeplinea și funcția de președinte al Concilium provinciae
atributiuni,augustali
Atribuțiunile lor constau în întreținerea cultului Romei și al împăratului în viață, precum și în realizarea
de donații pentru oraș, în vederea edificării unor construcții civile sau religioase
Colegiile (Colegia)
Al treilea eșalon al conducerii orașelor îl reprezentau colegiile cu caracter profesional, religios sau
funerar, adică asociații care aveau ca scop ajutarea reciprocă a membrilor lor. Colegiile profesionale (e.g
colegiul meșteșugarilor, colegiul negustorilor) erau organizate după modelul militar, grupându-i pe membrii
lor în decurii şi centurii, şi erau conduse de un praefectus sau magister, fiind totodată puse sub protecția unei
persoane de vază a orașului, denumită patronus sau defensor (apărătorul sau protectorul colegiului respectiv).
