PRAVILELE LAICE Flashcards
Prezentare generală
Pravilele laice au fost adoptate la jumătatea sec. al XVII-lea, aproape simultan și cu un conținut similar
în Țara Românească și în Moldova, ca o necesitate pentru puterea de stat centralizată de a interveni rapid cu
reglementări în cele mai diverse domenii ale vieții sociale. Pentru boieri, pravilele laice au reprezentat
instrumente de limitare a puterii domnești, întrucât, așa cum spune cronicarul Grigore Ureche, acolo unde
nu-s pravile, din voia domnilor multe strâmbătăți se fac.
) Cartea românească de învățătură
În Moldova, în 1646, Eustache a elaborat, la porunca domnului Vasile Lupu, Cartea românească de
învățătură, prima codificare legislativă cu caracter laic din istoria dreptului românesc. Ea a fost tipărită la
tipografia mănăstirii Trei Ierarhi din Iași.
Titlul este semnificativ, întrucât lucrarea are caracter original, iar izvoarele avute în vedere în
elaborarea sa au fost sintetizate și codificate într-o viziune proprie, iar nu într-o manieră compilatoare.
Termenul de învățătură nu are un sens didactic, ci unul juridic, acela de poruncă domnească, de dispoziție
obligatorie, care atrage sancționarea acelora care nu ascultă de astfel de învățături.
Izvoarele acestei pravile au fost:
Nomos ghiorghicos (legiuirea agrară bizantină);
Praxis et teoriae criminalis (lucrare a unui renumit penalist italian Prospero Farinacci, latinizat
Farinacius)
Îndreptarea legii
În Țara Românească, în 1652, un călugăr erudit, numit Daniil Panoneanul, ajuns ulterior mitropolit
al Transilvaniei, a elaborat, la porunca domnului Matei Basarab, Îndreptarea legii, cunoscută și sub numele
de Pravila cea Mare. Aceasta a fost tipărită la Târgoviște și conținea o predoslovie (prefață) scrisă de
mitropolitul Ștefan al Țării Românești. Și titlul acestei pravile este semnificativ, sugerând influențarea
comportamentului uman prin dispoziții legale noi.
Cuprinsul pravilei muntene este mai dezvoltat decât cel al pravilei din Moldova și reproduce, în linii
generale, cuprinsul pravilei moldovene, însă conține totodată și Nomocanonul lui Mihail Malaxos, iar, în
partea finală, conține și unele chestiuni de interes general în diverse domenii, cum ar fi medicină, gramatică,
filosofie.
Conținutul pravilelor
Precizări introductive
Conținutul juridic al celor două pravile este asemănător și se referă la reglementarea relațiilor
sociale din agricultură și la sancționarea faptelor penale, dispozițiile de drept civil și drept procesual fiind
mai reduse numeric.
Pagină | 6
Asistăm, așadar, la o sistematizare a dispozițiilor pravilelor în pricini (secțiuni), glave (capitole) și
zaciale (articole). Cele două pravile au o structură bipartită.
Conținutul pravilelor
Prima parte
Prima parte conține normele care reglementează relațiile sociale din agricultură, consacrând:
i. legarea de glie a țăranilor dependenți;
ii. obligațiile de plată a rentei feudale către stăpânii feudali, precum și dreptul stăpânilor feudali de ai pedepsi pe țăranii care nu-și îndeplineau aceste obligații;
iii. dreptul stăpânilor feudali de a-i urmări pe țăranii fugiți și de a-i readuce pe moșii;
iv. obligația stăpânilor feudali de a-i remite pe țăranii refugiați pe moșiile lor către stăpânii acestora;
v. norme privind paza hotarelor, a recoltelor și a bunurilor agricole;
vi. norme referitoare la creșterea vitelor, împărțirea recoltelor și schimbul de terenuri.
Conținutul pravilelor
Materia persoanelor
materia persoanelor, persoanele fizice erau denumite obraze și se clasificau în slobozi și robi.
Majoratul era fixat la 25 de ani, însă răspunderea pentru faptele proprii intervenea la 18 ani.
Căsătoria, familia și rudenia erau reglementate pe baza acelorași principii ca în pravilele bisericești.
Căsătoria era precedată de logodnă (instituție preluată din dreptul bizantin) și conferea soțului puterea maritală
asupra soției, precum și un drept de corecție, ce merge până la pedepsirea fizică a soției și la închiderea ei.
Desfacerea căsătoriei se făcea prin moartea unuia dintre soți, prin repudiu sau prin divorțul
pronunțat prin hotărâre judecătorească. Pravilele recunoșteau și un anumit efect la concubinajului, astfel încât
concubina infidelă își pierdea averea, analog cu pierderea zestrei de către femeia adulterină. Sunt reglementate
și instituția adopției și a tutelei.
Conținutul pravilelor
Materia bunurilor
În materia bunurilor, este protejată proprietatea imobiliară. Uzucapiunea era recunoscută, iar
acțiunea în revendicare putea fi intentată oricând. În plus, se făcea distincție între bunurile ce formează
obiectul proprietății reglementate de dreptul laic și bunurile considerate sfințite, ce se bucurau de protecție
specială, conform prevederilor dreptului canonic
Conținutul pravilelor
Materia succesiunilor
În materia succesiunilor, moștenirea putea fi deferită prin testament, întocmit în formă scrisă
(zapis) sau în formă orală (testament cu limbă de moarte), sau putea fi deferită potrivit legii (moștenire ab
intestat). Mai mult, este introdusă și o sancțiune – nedemnitate succesorală pentru asasin și pentru fiii
acestuia la moștenirea celui asasinat.
De asemenea, sunt prevăzuți, drept categorii de moștenitori legali, descendenții și ascendenții până la
gradul 9, precum și colateralii până la gradul 4. Copiii naturali vin doar la succesiunea mamei și sunt
reglementate rezervele succesorale, cuantumul rezervei disponibile copiilor (succesori rezervatari) fiind
stabilit în funcție de numărul acestora.
Conținutul pravilelor
Materia obligațiilor
În ceea ce privește materia obligațiilor, aceasta era reglementată pe baza principiului răspunderii
individuale, iar principalele izvoare de obligații erau tocmelile (contractele) și delictele.
În plus, reținem că:
pentru validitatea contractelor, se cerea ca voința părților contractante să nu fie viciată prin
violență (silă) sau prin dol (amăgire);
actele juridice puteau fi încheiate și prin mandatari sau reprezentanți convenționali ai părților
(pristavi, ispravnici);
principalele contracte reglementate de pravile sunt vânzarea, închirierea, împrumutul și
donația;
se menține același sistem de garanție ca și în Legea Țării (zălogul și chezășia).
Conținutul pravilelor
Materia dreptului penal
Materia dreptului penal este foarte amplu reglementată. Infracțiunile erau denumite vini / greșeli și
erau clasificate după gradul lor de periculozitate socială în vini mari și vini mici. Infracțiunea flagrantă
era denumită vină de față și arătată. Pentru prima dată în dreptul nostru, la calificarea infracțiunii se aveau în
vedre poziția subiectivă a infractorului (gândul făptașului), apoi momentul și locul săvârșirii faptei.
Este important de reținut că:
sunt introduse instituții noi în materie penală: tentativa, concursul de infracțiuni, complicitatea
și recidiva;
sunt reglementate cauzele care înlătură răspunderea penală: nebunia, legitima apărare,
ordinul superiorului, vârsta sub 7 ani;
sunt reglementate cauzele care atenuează răspunderea penală (circumstanțe atenuante):
bătrânețea, vârsta sub 10 ani, mânia, beția;
sunt reglementate cauzele care agravează răspunderea penală (circumstanțe agravante):
calitatea de boier (la infracțiunea de hiclenie).
Conținutul pravilelor
Sistemul sancționator
În ceea ce privește sistemul sancționator, el este în linii generale același:
erau prevăzute pedeapsa cu moartea sub diferite forme, alte pedepse fizice, pedepse privative
de liberate (temnița, ocna, surghiun la mănăstire), pedepse cu caracter religios (anatema,
interdicția de a intra în biserică, neîngroparea), pedepse infamante, pedepse pecuniare;
se introduce, pe lângă pedepsele principale, și pedeapsa complementară a confiscării averii, în
cazul infracțiunilor grave, cum este hiclenia.
Pravilele prevăd că judecătorul are o largă posibilitate de apreciere (voința județului este foarte
largă), în sensul că judecătorul poate să schimbe pedeapsa aplicată sau poate să dispună iertarea de pedeapsă.
Sistemul sancționator are și un vădit caracter discriminatoriu, în sensul că pravilele recomandă ca
pedepsele fizice să nu se aplice boierilor și clericilor și, chiar dacă ele se aplicau totuși, să fie înlocuite cu
pedepse privative de libertate sau pedepse pecuniare. Dimpotrivă, pravilele precizează că pedepsele fizice
urmau să se aplice membrilor categoriilor sociale inferioare.
Conținutul pravilelor
Materia dreptului procesual
Pe plan procesual, existau două categorii de instanțe – laice și ecleziastice. Nu funcționa principiul
specializării instanțelor, astfel încât acestea aveau o competență generală, atât în materie civilă, cât și în
materie penală.
Nu erau cunoscute căile de atac, însă cel nemulțumit de hotărârea pronunțată de o instanță putea să se
adreseze instanței superioare. Nu exista principiul autorității de lucru judecat, însă erau recunoscute
anumite termene de prescripție a dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește materia penală, acțiunea putea fi promovată de victima faptei penale, dar și de alte
persoane cărora legea le acorda legitimare procesuală activă:
i) părintele putea introduce act penal pentru copii;
ii) stăpânul pentru slugă;
iii) soțul pentru soție;
iv) egumenul pentru monah;
v) dascălul pentru ucenic.
Conținutul pravilelor
Mijloacele de probă
În ceea ce privește mijloacele de probă, acestea erau:
proba testimonială – forța sa probantă era diferită în funcție de poziția socială a martorului (boierii
erau crezuți mai mult atunci când erau audiați);
jurământul;
înscrisurile;
prezumțiile – denumite presupusuri, semne sau înțelesuri.
În materie penală, în absența altor dovezi privind săvârșirea faptei, era admisă tortura ca instrument
procedural pentru a smulge mărturisirea învinuitulu
