ORGANIZAREA DE STAT ÎN EPOCA REGIMULUI TURCO-FANARIOT. EVOLUȚIA DREPTULUI ÎN PRIMA FAZĂ A REGIMULUI TURCO-FANARIOT Flashcards
Context istoric
Regimul turco-fanariot a fost instaurat în 1716, în Țara Românească, după mazilirea lui Constantin
Brâncoveanu, respectiv în 1711, în Moldova, după mazilirea lui Dimitrie Cantemir. Regimul turco-fanariot
s-a derulat până în 1821, la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, și a cunoscut două faze:
prima fază – 1716-1774 (în Țara Românească), respectiv 1711-1774 (în Moldova);
a doua fază – 1774-1821.
Prima fază a regimului turco-fanariot
Prima fază a regimului turco-fanariot marchează apogeul dominației otomane asupra țărilor
române, în sensul că domnii fanarioți sunt asimilați pașilor cu două tuiuri, sunt numiți direct de către
sultan, fiind integrați ierarhic în administrația otomană. Durata domniilor este foarte scurtă (în medie, 2 ani),
iar fanarioții se comportă ca niște arendași ai țărilor române, fiind preocupați de îndeplinirea obligațiilor
față de Poartă (din ce în ce mai numeroase) și de spolierea fiscală a țărilor române, în interesul propriu și
al clientelei lor politice.
Tronurile principatelor erau scoase la mezat și se practica totodată sistemul mutării domnilor dintro țară în alta, sistem ce a avut și efecte politice, în sensul că a asigurat evoluția unitară a dreptului în cele
două principate.
vA doua fază a regimului turco-fanariot
A doua fază a regimului turco-fanariot a însemnat eliberarea țărilor române de sub monopolul
otoman al comerțului exterior, principatele fiind atrase în circuitul economic european, ceea ce a însemnat
creșterea producției și a schimbului de mărfuri, apariția și dezvoltarea relațiilor de producție de tip capitalist.
Evoluția dreptului în prima fază a regimului turco-fanariot
Principalele pravile
Prima fază a regimului turco-fanariot se caracterizează printr-o slabă dezvoltare a elaborării
dreptului, pentru că dominația otomană era la apogeu, iar autonomia principatelor fusese mult știrbită. În
această epocă, se adoptă o serie de pravile, cum ar fi:
1° Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt – a fost întocmit în 1731, în Țara Românească, din
porunca lui Nicolae Mavrocordat, fiind o lucrare scrisă în limba greacă, ce cuprinde dreptul
canonic;
2° Manualul de legi al lui Mihai Fotino – a fost elaborat din ordinul domnului Ștefan Racoviță și
este structurat în trei volume, cuprinzând dreptul canonic și dreptul laic, dispozițiile sale fiind
structurate pe ramuri de drept; ca element de noutate, această pravilă este prima care conține
dispoziții de drept comercial.
Pagină | 14
Activitatea de elaborare a dreptului a fost influențată, în această perioadă, și de puterea protectoare
(Rusia), în sensul traducerii din limba rusă a legiuirilor împărătesei Ecaterina a II-a.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
) Despre Constantin Mavrocordat
a) Despre Constantin Mavrocordat
Prima fază a regimului turco-fanariot a fost dominată, din perspectiva elaborării dreptului, de
personalitatea lui Constantin Mavrocordat. El s-a remarcat ca o figură aparte în galeria domnilor fanarioți,
dominând prin erudiția și activitatea sa în această primă fază.
Constantin Mavrocordat a avut 10 domnii (6 în Țara Românească și 4 în Moldova) și, în total, 22
de ani de domnie, un record de neegalat pentru epoca respectivă. Fiind o persoană extrem de erudită, a
încercat să guverneze țările române în spiritul absolutismului iluminat, asemenea împăraților Austriei
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Prezentarea generală a reformelor
Constantin Mavrocordat a realizat o serie de reforme, care au dus la modernizarea statului și a vieții
sociale. Aceste reforme se impuneau cu necesitate, deoarece:
relațiile de producție de tip feudal se aflau în plină descompunere;
noile relații de tip capitalist apar și se dezvoltă;
vechile monopoluri feudali sunt înlăturate;
suprastructura instituțională a țărilor române trebuia pusă în acord cu baza economică.
Constantin Mavrocordat a realizat o serie de reforme, consacrate prin așezământul din 1740 și
publicate în revista Mercure de France
Reformele lui Constantin Mavrocordat
vReforma în domeniul organizării cultului religios
În articolele 1-4 ale așezământului din 1740, se realizează o reformă în domeniul organizării cultului
religios, în sensul că preoții și mănăstirile sunt scutite de dări, dar drepturile de judecată ale acestora sunt
limitate și se introduc epitropiile mănăstirești, ca instrumente de control cu privire la modul în care erau
administrate bunurile bisericii.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Reforma privind instituția boieriei
În articolul 5 al așezământului, se realizează un nou statut juridic al boierilor, calitatea de boieri
fiind legată de slujba îndeplinită în cadrul aparatului de stat, iar nu de stăpânirea unei moșii.
Sub acest aspect, boierii se împart în două categorii:
i. boierii veliți și urmașii lor – purtau denumirea generică de neamuri, fiind aceia care dețineau
dregătorii în cadrul Divanului Domnesc (organul de stat care a înlocuit Sfatul Domnesc); aceștia
erau scutiți de dări;
ii. boierii mazili – erau aceia care îndeplineau dregătorii mai mici și nu erau membri ai Divanului,
fiind scutiți de o parte din dări.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Reforma privind administrația locală și conducerea județelor
În articolele 7-8 ale așezământului, se prevede că la conducerea județelor din Țara Românească și a
ținuturilor din Moldova sunt așezați doi ispravnici – unul cu atribuții administrative și celălalt cu
atribuțiuni judecătorești –, ceea ce a reprezentat un prin pas în consacrarea principiului separației puterilor
în stat.
S-a prevăzut acordarea de lefuri pentru toți dregătorii, sens în care a fost creată o așa-numită Casă a
răsurilor, un fond alimentat de anumite impozite și care era destinat pentru plata lefurilor slujbașilor români.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Reforma fiscală
În articolele 9, 10, 12 și 13, Constantin Mavrocordat a realizat o reformă fiscală, prin care a suprimat
unele dări și a unificat toate celelalte dări într-una singură, denumită sama obștească, plătibilă în patru
sferturi. Ulterior, cuantumul a crescut, ajungându-se la 12 sferturi. Această reformă a pus capăt haosului
fiscal care domina țările române.
v Reformele lui Constantin Mavrocordat
vAșezământul din 1740
Prin așezământul din 1740, Constantin Mavrocordat a realizat și o reformă socială, dar în sens negativ
– a interzis strămutarea țăranilor dependenți de pe moșii și i-a obligat pe aceștia să lucreze un anumit
număr de zile pentru boieri, fără a preciza însă numărul de zile, ceea ce a generat numeroase abuzuri din
partea boierilor.
Pe acest fond, între 1741 și 1746, asistăm la un masiv fenomen de bejenie (fuga de pe moșie), aceștia
refugiindu-se la Sud, unde statutul lor juridic era mai blând. Asistăm la o diminuare considerabilă a bazei de
venituri a statului, ceea ce l-a determinat pe Mavrocordat să realizeze cea mai importantă reformă a sa –
reforma socială.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Așezământul din 1 martie 1746
Astfel, printr-un așezământ dat la 1 martie 1746, în Țara Românească, Mavrocordat a stabilit că cei
care se întorceau în țară urmau a fi iertați de rumânie, pe baza unor certificate de iertare de rumânie emise
de Divanul Domnesc.
Țăranii fugiți care se întorceau în țară se puteau stabili pe orice moșie, iar foștii lor stăpâni nu-i mai
puteau urmări. Țăranii aveau obligația de a munci un anumit număr de zile și de a plăti o dijmă la produsele
obținute de pe terenurile pe care le cultivau.
Acest așezământ conținea, însă, un viciu juridic, în sensul că nu preciza data până la care cei fugiți
trebuiau să se întoarcă pentru a beneficia de prevederile așezământului, astfel încât, în loc să fie stopat,
fenomenul bejaniei s-a amplificat.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Așezământul din 5 august 1746
Și mai mulți țărani au fugit pentru a se putea întoarce și beneficia de prevederile așezământului.
Mavrocordat a dat, la 5 august 1746, un nou ordin, prin care a dispus eliberarea tuturor românilor din
starea de dependență de tip feudal, stăpânii lor fiind invitați să-i elibereze fără plată, iar, dacă refuzau,
țăranii își puteau răscumpăra libertatea ope legis (în virtutea legii), pentru suma de 10 talere. Totodată, toți
țăranii erau scutiți de dări pentru 6 luni și apoi plăteau 5 talere împărțite în 4 sferturi, trebuind să lucreze 6
Pagină | 16
zile pe an în folosul stăpânilor moșiilor.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
Așezământul din 1749
La 1 iunie 1749, pe când era domn al Moldovei, Constantin Mavrocordat a dat un așezământ
asemănător, singura diferență fiind aceea că eliberarea din starea de dependență a vecinilor urma să se
facă gratuit și necondiționat.
Reformele lui Constantin Mavrocordat
vConsecințe
Reforma socială, promovată de Constantin Mavrocordat, a avut o serie de consecințe:
încetează starea de dependență de tip feudal;
raporturile dintre boieri și țărani nu mai au o bază legală, ci una contractuală, în sensul că se
încheie anumite învoieli între boieri și țărani, prin care țăranii primesc în folosință o parte din moșii
și, în schimbul acestei folosințe, sunt obligați să presteze un număr de zile de clacă pentru boieri
și să plătească dijmă la produsele obținute de pe terenurile primite în folosință;
de iure, situația țăranilor s-a îmbunătățit, pentru că ei nu mai erau legați de glie, nu se mai aflau
în stare de dependență față de boieri și de mănăstiri, însă, de facto, asistăm la o înrăutățire a situație
țăranilor deveniți clăcași, ei fiind nevoiți să accepte toate clauzele impuse de boieri (principala
clauză a fost numărul de zile de clacă ce trebuie prestate); astfel, țăranii nu mai sunt legați de
pământ, ci de sat, pentru că nu puteau părăsi satul decât cu acordul stăpânului moșiei, acesta având
dreptul de a-l readuce, în caz contrar, manu militari.
