CONTRACTELE DIN LEGEA ȚĂRII Flashcards
Contractul de vânzare
Prezentare generală
În Legea Țării, sub influența dreptului bizantin, contractul de vânzare devine un contract
consensual translativ de proprietate, spre deosebire de dreptul roman, unde este un contract consensual
generator de obligații. Elementele contractului de vânzare sunt: consimțământul, obiectul și prețul.
Contractul de vânzare
Consimțământul
Consimțământul se definește ca manifestarea de voință liber exprimată a unei părți contractante
în sensul dorit de cealaltă parte, realizându-se astfel acordul de voințe al părților. Consimțământul trebuia
să izvorască din voința liber exprimată a părților, el trebuia să fie dat de bunăvoie și irevocabil.
În cazul în care consimțământul era viciat, contractul era nul. Viciile de consimțământ erau
următoarele:
i. violența fizică – era cel mai important viciu de consimțământ, pe care Legea Țării o denumește
silă;
ii. eroarea și dolul – erau rar întâlnite în practică, deoarece toate contractele se încheiau în prezența
martorilor; eroarea este falsa reprezentare a realității la încheierea unui contract, iar dolul
este eroarea provocată de utilizarea de manopere viclene de una dintre părțile contractante,
în vederea determinării celeilalte părți de a încheia un contract.
OBS! Constrângerea de natură economică, care îl determină pe vânzător să vândă
bunul respectiv, nu era considerată viciu de consimțământ.
În unele situații, consimțământul era condiție necesară, dar nu și suficientă pentru încheierea
valabilă a contractului. De exemplu, la vânzarea unui teren aflat în hotarul obștii, se cerea și consimțământul
membrilor obștii (rudelor și vecinii), exprimat sub forma dreptului de protimis (dreptul de precumpărare și
răscumpărare). La vânzarea unui rob sau a unei proprietăți feudale, actul de transfer al proprietății trebuia
întărit prin hrisov domnesc, fiind necesar acordul domnului, scop în care părțile făceau darea calului sau darea
cupei.
Contractul de vânzare
Obiectul
Obiectul trebuia să fie un bun susceptibil de a fi înstrăinat, aflat în circuitul civil. Cel mai important
bun era pământul, ce putea fi vândut ca proprietate exclusivă sau în cote indivizie ideale și abstracte din dreptul
de proprietate.
Un specific al vânzării feudale era împrejurarea că obiectul acesteia îl putea reprezenta și ființa
umană, spre pildă vânzările de robi, vânzările de moșii cultivate, cu tot cu țăranii dependenți, vânzarea de
către țăranii liberi a propriei libertăți (din considerente de natură economică).
Contractul de vânzare
Prețul
Natura prețului
Prețul era fixat în bani (in pecunia numerata), dar uneori prețul putea fi exprimat și în alte bunuri,
Pagină | 8
dat fiind caracterul natural al economiei feudale, ceea ce înseamnă că Legea Țării nu făcea o distincție clară
între operațiunea juridică a vânzării și cea a schimbului.
Momentul plății
Prețul se fixa în momentul încheierii contractului, dar putea fi plătit și la un termen ulterior.
Pentru garantarea plății, se puteau constitui garanții personale sau reale.
Vânzarea se putea face și cu rest de preț, sub sancțiunea rezoluțiunii contractului pentru
neexecutare, dacă prețul / restul de preț nu era plătit la termenul fixat. Rezoluțiunea era prevăzută în contract
sub forma pactului comisoriu care stabilea că, în cazul rezoluțiunii, prețul / restul de preț se cerea a fi restituit
celui care îl plătise (cumpărătorului).
Rezoluțiunea contractului pentru evicțiune
Această restituire a prețului se realiza și în caz de evicțiune (deposedarea cumpărătorului pe cale
judiciară de bunul pe care l-a dobândit). Evicțiunea era denumită în Legea Țării val, presupunându-se că
bunul a fost cumpărat rău, adică de la un neproprietar.
Contractul de vânzare
Forma
Sub aspectul formei, contractul se putea încheia fie în formă scrisă, fie în formă orală (cea mai
răspândită, realizată întotdeauna în prezența martorilor și a martorilor preconstituiți).
§2. Contractul de donație
Prezentare generală
În Legea Țării, donația era un contract real, care se încheia prin acordul de voință al părților,
însoțit de remiterea materială a lucrului. Elementele contractului de donație sunt: obiectul și intenția de
a gratifica.
§2. Contractul de donație
Obiectul
În ceea ce privește obiectul, donația putea avea ca obiect atât bunurile susceptibile de a fi înstrăinate,
cât și ființa umană, în trei cazuri:
donațiile de robi;
donațiile de moșii cultivate, cu tot cu țăranii dependenți;
situația țăranului liber care își dona libertatea stăpânului feudal.
Intenția de a gratifica
§2. Contractul de donație
Elementul esențial al contractului de donație este intenția de a gratifica.
În cazul daniei domnești, intenția de a gratifica a domnului avea în vedere fie răsplătirea boierilor
pentru dreaptă și credincioasă slujbă, în virtutea obligației suzeranului ce intra în conținutului raportului de
vasalitate, fie ajutorarea unor mănăstiri în scopuri pioase.
În cazul donațiilor particulare, intenția de a gratifica a donatorului avea în vedere angajamentul
donatarului de a-l îngriji pe donator până la sfârșitul vieții sale și de a-l înmormânta potrivit datinilor
strămoșești, cele mai multe donații având caracterul unor donații cu sarcină.
Pagină | 9
Donațiile particulare către biserică se făceau în scopuri pioase, filantropice sau pentru ca donatarul
și membrii familiei sale să fie trecuți în pomelnicul bisericii și pomeniți în timpul slujbelor ce urmau să se
efectueze. Mănăstirea donatară nu avea dreptul de a înstrăina proprietatea primită, sub sancțiunea revocării
acesteia pentru neîndeplinirea sarcinii.
Contractul de împrumut
Prezentare generală
Un alt contract reglementat de Legea Țării este contractul de împrumut, în forma împrumutului de
consumație (mutuum) sau a împrumutului de folosință (comodat)
Contractul de împrumut
b) Mutuum
mprumutul mutuum avea ca obiect o sumă de bani, fiind un contract unilateral, deoarece
generează obligații doar în sarcina împrumutatului (de a restitui suma ce îi fusese împrumutată și de a
achita dobânda, denumită de Legea Țării baș). Scadența se numea zi sau soroc și era stabilită într-o zi de
sărbătoare importantă. Totodată, Legea Țării admitea și anatocismul (dobândă la dobândă), denumită baș
peste baș.
Pe lângă contractele de vânzare, donație și împrumut, Legea Țării mai reglementa și alte contract, cum
ar fi contractul de depozit, contractul de comodat și locațiunea de servicii (locatio operarum).
