ÎNFRĂȚIREA PE MOȘIE Flashcards
Noțiune și geneză
Noțiune
Înfrățirea pe moșie este o instituție feudală extrem de complexă, care reunește trăsături ale rudeniei,
testamentului și contractelor. Înfrățirea este o instituție generală, prezentă la numeroase popoare și apărută
încă din comuna primitivă
Noțiune și geneză
b) Perioada trecerii de la comuna primitivă la stat
Înfrățirea a apărut în perioada de trecere de la comuna primitivă la stat, când, pe fondul destrămării
relațiilor gentilice, indivizii se simt din ce în ce mai izolați și lipsiți de ajutorul ginții, context în care încearcă
să înlocuiască rudenia de sânge cu o rudenia creată în mod artificial, prin înfrățire. Înfrățirea era o învoială
formală de ajutor reciproc, însoțită de o procedură ce consta în amestecul câtorva picături din sângele celor
înfrățiți, aceasta având rolul de a simboliza faptul că înfrățirea imită rudenia de sânge.
Noțiune și geneză
c) Perioada stăpânirii romane
De-a lungul timpului, concepția despre înfrățire, ritualul și efectele acesteia au cunoscut o anumită
evoluție sub influența apariției statului și a răspândirii religiei creștine.
În statul sclavagist roman și, pe cale de consecință, și în provincia romană Dacia, era practicată
înfrățirea între peregrini, interzisă însă de împăratul Dioclețian printr-o constituțiune imperială dată în anul
285 d. Hr
Noțiune și geneză
d) Perioada feudală
În statul feudal, apare înfrățirea de arme între cavaleri, creată în scopul de a-și acorda sprijin
reciproc pentru săvârșirea faptelor de arme. Ritualul înfrățirii se spiritualizează sub influența creștină, astfel
încât formele păgâne sunt înlocuite cu forme creștine, o înfrățire de cruce. Spre pildă, în cazul înfrățirii dintre
boieri, amestecul sângelui este înlocuit de o slujbă religioasă în biserică, iar, în cazul înfrățirii între țărani,
era urmată forma frăției haiducești, în care amestecul sângelui se păstrează, dar crestătura pentru sânge se
face în formă de cruce.
- Particularitățile instituției
Efecte juridice
În statul feudal, apare o formă cu totul nouă de înfrățire, anume înfrățirea pe moșie. Aceasta îmbrăca
forma unui act scris emis de Cancelaria domnească, în care era consemnată declarația de înfrățire făcută
în fața domnului și a Sfatului Domnesc.
Spre deosebire de formele anterioare de înfrățire, înfrățirea pe moșie nu ducea numai la stabilirea
relațiilor de rudenie, ci genera și o serie de efecte patrimoniale, precum:
Pagină | 2
realizarea unor relații personale între cei înfrățiți, în sensul că ei devin rude din punct de vedere
formal juridic;
realizarea unor relații patrimoniale cu privire la bunurile asupra cărora cei înfrățiți constituie
anumite drepturi, acesta fiind, de altfel, scopul principal al înfrățirii pe moșie; orice fel de bun
putea forma obiectul înfrățirii pe moșie, însă, în cele mai frecvente cazuri, aceasta se realiza asupra
pământului (ocinii, moșiei – de aici și denumirea de înfrățire pe moșie)
- Particularitățile instituției
) Forme ale înfrățirii
Legea Țări consacra două forme de înfrățire pe moșie:
i. înfrățirea prin unirea ocinilor – aceasta se realiza prin unirea ocinilor sau moșiilor tuturor celor
înfrățiți și cuprindea două momente (unirea ocinilor, așezarea celor înfrățiți ca frați pe ocinile
astfel unite);
ii. înfrățirea prin așezarea ocinilor – aceasta se realiza doar pe ocina sau moșia uneia dintre părți
și presupunea un singur moment (așezarea celor înfrățiți pe ocina pe care se înfăptuise înfrățirea).
Prin urmare, calitatea de proprietar al unei moșii era o condiție indispensabilă pentru a participa la
o înfrățire pe moșie. În actul de înființare, se stabilea de la bun început cui aparținea ocina sau ocinile asupra
cărora se realiza înfrățirea.
- Particularitățile instituției
Înfrățirea directă și înfrățirea indirectă
După modul în care se constituie raportul de înfrățire, aceasta îmbrăca două forme:
1° directă – în acest caz, raporturile de înfrățire se stabilesc între toți participanții la actul înfrățirii;
2° indirectă – în acest caz, cel care constituie înfrățirea nu intra în raporturile de înfrățire, ci
doar așeza ca frați alte persoane pe ocina sau pe ocinile sale.
Înfrățirea prin unirea ocinilor este întotdeauna o înfrățire directă. Efectele sale juridice constă în
crearea unei stări de coproprietate între cei înfrățiți asupra ocinilor unite, în sensul că, deși anterior înfrățirii
erau proprietari exclusivi ai unor moșii, după actul de înfrățire deveneau coproprietari în cote indivize ideale,
abstracte și egale din dreptul de proprietate asupra ocinii.
Înfrățirea prin așezarea ocinilor putea fi directă sau indirectă. Dacă era indirectă, numai cei așezați
ca frați pe ocina respectivă dobândesc cote indivize ideal, abstracte și egale din dreptul de proprietate asupra
moșiei.
Particularitățile instituției
Efecte în materia rudeniei, succesiunilor și a proprietății
Instituția înfrățirii pe moșie se realiza din considerente economice (formarea unor moșii mai mari și
mai puternice), însă genera și efecte juridice în materia rudeniei, a succesiunilor și a proprietății. În materia
rudeniei, înfrățirea pe moșie creează o relație de rudenie între cei înfrățiți, ce poate constitui temeiul vocației
succesorale.
În materia succesiunilor, înfrățirea pe moșie era utilizată în următoarele situații:
Pagină | 3
în Țara Românească, se înfrățeau fetele cu băieții, acestea dobândind, din punct de vedere juridic,
calitatea de băieți și, prin urmare, vocație succesorală asupra bunurilor ereditare;
proprietarul unei moșii care nu avea moștenitori sau avea doar fete (în Țara Românească)
recurgea la o înfrățire directă cu alte persoane pe moșiile unite sau doar pe moșia sa, ori recurgea
la o înfrățire indirectă a fetelor lui cu fiii unei alte persoane pe moșia sa;
prin înfrățirea pe moșie, puteau fi chemate la moștenire în concurs cu fiii și alte persoane pe care
fiii le excludeau de la moștenire, pe baza principiului proximității gradului de rudenie,
rezultatul fiind schimbarea ordinii succesorale în avantajul persoanelor pe care constituentul
înfrățirii dorea să le favorizeze.
În materia proprietății, înfrățirea pe moșie este un contract translativ de proprietate, fiind un mod
de dobândire a proprietății, întrucât în actul înfrățirii se putea prevede că transmiterea dreptului de proprietate
asupra celor înfrățiți se face de îndată, ipso iure, iar nu mortis causa.
O asemenea transmitere imediată se putea realiza și cu sarcină, stabilindu-se în acest sens anumite
obligații în sarcina înfrățiților față de constituentul înfrățirii. Înfrățirea se putea face și cu clauză de rezervă
a proprietății (reservatio domini), în sensul că transmiterea bunurilor către cei înfrățiți se va realiza la momentul
morții constituentului înfrățiri
Particularitățile instituției
Pretext de aservire a obștilor sătești
Înfrățirea pe moșie era utilizată de boieri drept instrument juridic de aservire a obștilor sătești sau
teritoriale, sens în care boierii se înfrățeau cu țăranii din obști pe pământurile acestora din urmă, deveneau
coproprietari ai acelor pământuri și rude cu țărani în sens juridic. Ca atare, boierii puteau exercita dreptul
de protimis pentru a acapara treptat toate celelalte terenuri aflate în hotarul obștii sătești sau teritoriale.
