PROBA CU JURĂTORI

Question 1

Caracterizare

Answer 1

Proba cu jurători era considerată, în dreptul feudal, regina probelor, nu numai pentru faptul că, prin
intermediul ei, putea fi dovedită orice situație de fapt sau de drept, ci și pentru faptul că, prin această probă,
putea fi combătută orice altă probă, inclusiv cea cu înscrisuri. Așadar, nu întâmplător dreptul nostru feudal
o denumește lege, în sensul că proba cu jurători este mijlocul de probă cu cea mai mare forță probantă. Mai
mult, până la apariția dreptului feudal scris, în special la nivelul obștilor sătești sau teritoriale, proba cu jurători
a fost cel mai răspândit mijloc de probă pentru soluționarea proceselor de orice tip.
Cu toate acestea, au existat persoane care au criticat instituția jurătorilor, spunând fie că este o probă
misterioasă, fie că este o procedură grosolană, fie că este un proces absurd de dovedire.

Question 2

) Natură juridică

Answer 2

Proba cu jurători este una original românească, ce provine din jurământul pe vetrele regale sau pe
zeitățile palatului regal, practicat de geto-daci. Caracterul original a făcut ca instituția jurătorilor să fie un
mijloc de probă care, prin particularitățile sale, contrazice concepția modernă referitoare la dovezi:
 în procesul penal, prin jurământul lor, jurătorii susțineau jurământul uneia dintre părțile litigante,
arătând că aceasta este demnă de crezare; așadar, în procesul penal, proba cu jurători este o probă
de credibilitate, iar nu una de veridicitate, având caracter subiectiv, în sensul că nu duce la
stabilirea adevărului, ci a bunei reputații a persoanei pentru care jura;
 în procesul civil, jurătorii aveau rolul de a cerceta faptele și drepturile părților litigante, astfel
că jurământul lor este unul de veridicitate.

Question 3

Condiții pentru jurători

Answer 3

În epoca gentilică, din grupul jurătorilor puteau face parte doar rudele celui pentru care se depunea
jurământul. Ulterior, din grupul jurătorilor puteau face și vecinii, adică ceilalți membri ai obștii sătești sau
teritoriale. Deși, la origine, jurătorii trebuiau să fie de o seamă cu cel pentru care jurau, adică să facă parte din
aceeași categorie socială, mai târziu, ca în cazul tuturor celorlalte probe din procesul feudal, proba cu jurători
a dobândit și ea un caracter de clasă – numai boierii puteau fi jurători.
Jurământul prestat de un număr de jurători putea fi răsturnat de un număr dublu de jurători, la fel
cum, în dreptul geto-dac, persoana identificată ca vinovat de un număr de ghicitori putea fi găsită nevinovată
de un număr dublu de ghicitori. Numărul maxim de ghicitori era 48.

Question 4

ntervenția domnului

Answer 4

Dacă domnul încuviința uneia dintre părți proba cu jurători, utiliza sintagma i-am dat lege. Partea
căreia i s-a dat proba putea să accepte prestarea ei (lua legea) sau putea să o defere părții adverse (se lepăda
de lege). Atunci când domnul încuviința proba cu jurători, stabilea numărul acestora, iar, în anumite cazuri, și
numele acestora (jurători pe răvaș). Uneori, domnul, pentru a favoriza o parte, acorda din start numărul maxim
Pagină | 12
de jurători, pentru ca partea adversă să nu poată răsturna printr-un număr dublu de jurători proba primeia.

Question 5

Condiții pentru depunerea jurământului

Answer 5

Depunerea jurământului avea un caracter solemn, atât din punct de vedere religios (jurământul era
depus pe Evanghelie), cât și din punct de vedere juridic (depunerea se făcea în fața împuternicitului domnesc,
care supraveghea efectuarea probei).
Conținutul și forma jurământului pronunțat de jurători trebuiau să fie identice cu cele ale părții din
proces pentru care jurau. Schimbarea cuvintelor sau greșirea lor ducea la anularea probei. Cu toate acestea,
în Transilvania, se admitea utilizarea unor formule echivalente sau repetarea cuvintelor folosite greșit.

Question 6

Efecte juridice

Answer 6

Dacă jurământul era depus cu respectarea formelor prevăzute de Legea Țării, atunci consemnarea
desfășurării probei se realiza printr-o carte de jurământ, întocmită de împuternicitul domnesc și conținând
semnăturile și pecețile judecătorilor. Aceasta era înaintată domnului, care pronunța hotărârea în sensul
celor arătate în jurământ, iar partea sprijinită de jurători câștiga procesul.
În acest caz, se spunea că partea căreia i s-a acordat proba cu jurători s-a apucat de lege. Dimpotrivă,
dacă proba cu jurători nu a putut fi administrată de partea căreia i se încredințate, aceasta pierdea procesul și
se spunea că a rămas de lege.

Question 7

Contraproba cu jurători

Answer 7

Partea adversă putea să ceară contraproba cu jurători, aducând un număr dublu de jurători,
mecanism denumit lege peste lege. În cazul în care contraproba era administrată cu respectarea dispozițiilor
Legii Țării, hotărârea inițială era anulată și se pronunța o nouă hotărâre conform noului jurământ. Jurământul
anterior era considerat fals, ceea ce atrăgea amendarea primilor jurători la plata unor amenzi în vite, denumite
gloaba