Succesiunea,legea tarii

Question 1

Precizări introductive

Answer 1

Instituția succesiunii reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează transmiterea
bunurilor pentru cauză de moarte, adică transmiterea patrimoniului de la defunct la succesorii acestuia.
Din punct de vedere terminologic, Legea Țării denumește instituția moștenire, iar succesorii sunt
denumiți moștenitori. Cele două cuvinte fac parte din familia lexicală a cuvântului moș, de sorginte tracă, din
care face parte și cuvântul moșie, cu sensul de proprietate ereditară.
Potrivit Legii Țării, moștenirea se deferă:
 pe cale legală – moștenire legală (legitimă, ab intestat);
 pe cale testamentară – moștenire testamentară.

Question 2

Moștenire legală

a) Deschiderea moștenirii legale

Answer 2

Moștenirea legală se deschide în trei situații:
i. când defunctul nu a lăsat testament;
ii. când defunctul a lăsat testament, dar nu este legal întocmit și, ca atare, este nul;
iii. când defunctul a lăsat testament, acesta este legal întocmit, însă este caduc (nu produce efecte
juridice)

Question 3

Moștenire legală

Reglementări

Answer 3

În materia moștenirii legale, Legea Țării consacră:
 egala vocație succesorală a copiilor legitimi cu cei adoptați;
 egala vocație succesorală a fetelor și a băieților, atât la bunurile de ereditate (moștenite), cât și
la bunurile de cumpărătură (cele dobândite prin acte inter vivos) ale părinților; de la această
regulă, exista o excepție în Țara Românească, introdusă prin privilegiul masculinității, în sensul
că fetele nu aveau vocație succesorală la ocini, la bunurile ereditare ale părinților lor; în schimb,
ele primeau echivalentul valoric al părții din bunurile ereditare ce li s-ar fi cuvenit în bani, obiecte
de preț și/sau obiecte de cumpărătură; de regulă, ele își primeau părțile succesorale sub formă
de zestre, obligația de înzestrare revenind părinților, iar, în absența acestora, fraților.
În plus, potrivit principiilor mater semper certa est (mama este întotdeauna sigură) și parter est quem
nuptiae demonstrant (tatăl este cel pe care îl indică căsătoria), copiii naturali, adică cei născuți în afara
căsătoriei, veneau doar la succesiunea mamei lor, iar frații vitregi (hiaștrii) aveau vocație succesorală egală
cu frații buni, însă numai la succesiunea părintelui comun. De asemenea, Legea Țării consacra, după model
roman, succesiunea prin reprezentare, precum și dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor în concurs cu
copiii.
Prin efectul acceptării succesiunii, treceau asupra succesorilor atât activul succesoral, cât și pasivul
succesoral (datoriile succesiunii). Altfel spus, moștenitorii dobândeau o universalitate, adică un patrimoniu
sau o fracțiune din patrimoniu.

Question 4

§3. Moștenire testamentară

a) Deschiderea moștenirii testamentare

Answer 4

Moștenirea testamentară se deschide pe baza testamentului lăsat de defunct dacă acesta este valabil
întocmit și produce efecte juridice. Testamentul putea fi redactat în formă orală (cu limbă de moarte) sau
în formă scrisă (diată). Ambele forme de testament se întocmeau în prezența martorilor, cea mai răspândită
formă fiind testamentul cu limbă de moarte, pentru că, la epoca respectivă, erau foarte puțini știutori de carte.

Question 5

§3. Moștenire testamentară

b) Particularități ale testamentului medieval

Answer 5

Prin testament, se putea realiza nu numai o instituire de moștenitor, ci și o exheredare, adică o
dezmoștenire. În plus, o particularitate a testamentului medieval în raport cu cel modern este posibilitatea
introducerii în testament a unui blestem, pentru a asigura respectarea ultimei voințe a testatorului.
De asemenea, potrivit Legii Tarii, prin testament se putea face și o substituțiune fideicomisară
(sistemul prin care testatorul disponent dispune bunurile sale unei persoane numite fiduciar, obligația acestuia
din urmă fiind de a le păstra şi de a le transmite la moartea sa unei alte persoane, numită fideicomisar sau
substituit, indicată tot de către testator). Substituțiunea fideicomisară se putea face fie la un anumit număr
de generații, fie la infinit, în sensul că erau scoase din circuitul civil și nu puteau transmise niciodată prin
acte juridice civile. Aceasta măsură este tipic feudală, în care societatea avea un caracter natural și închis și în
care schimbul era accidental, așa încât boierii își asigurau păstrarea patrimoniului pentru moșia lor.
Substituțiunea fideicomisară a fost interzisă ulterior prin Codul civil Al. I. Cuza şi, surprinzător,
reintrodusă în Noul Cod civi