Anatopat TUMORI BENIGNE Flashcards
PAPILOMUL
Tumora benignă a epiteliilor scuamoase keratinizante sau
nekeratinizante, a uroteliilor sau a epiteliilor metaplaziate scuamos- proliferari digitiforme
- Localizare:
‣ Epiteliu scuamos stratificat: col uterin, vagin, esofag, piele, anus
‣ Epiteliu tranzițional: vezica urinară, uretră, ureter,
‣ Epiteliu metaplaziat scuamos
‣ Ductele glandei mamare
MA Consistență moale sau fermă
* Dimensiuni: cațiva mm - 1,5-2 cm
- Existăși papiloame cu model de creștere endofitic (papilom inversat)
MI Epiteliul îngroșat, cu ramificări proeminent și papile dermice cu mărimi inegale, prezentând fiecare câte un ax conjunctivo- vascular → papilomatoză
ACANTOZA - ingros start spinos si HIPERKERATOZA- ingros strat cornos
POLIPUL
Formațiune proeminentă la nivelul unei mucoase care formează o structură vizibilă macroscopic
Masă protruzivă (creștere exofitică) în lumenul cavităților
* Dimensiuni: <1 cm
* Poate fi
‣ pediculat sau sesil
‣ unic sau multiplu (polipoză)
MA * suprafaţa tumorală este în general netedă, umedă, lucioasă
MI Polipi pediculati sunt mai frecvent tubulari sau tubulo vilosi
Polipii sesili sunt frecvent viloși
- În polipii mari dezvoltarea
malignității are o incidență crescută
față de polipii cu dimensiuni mici - Polipii sesili au o incidență mai
crescută de malignitate față de polipii pediculați cu aceea și dimensiune - Polipii sesili sunt mai frecvent
întâlniți în cec și rect; polipii pediculați sunt egal distribuiți între recto-sigmoid și restul colonului
POLIPOZA ADENOMATOASĂ FAMILIALĂ
Boală autozomal dominantă caracterizată prin apariția a numeroase adenoame colorectale (minim 100) înainte de adolescență, determinată de mutații ale genei APC
Unii polipi sunt deja prezenți până la vârsta de 10 ani, dar simptomele
debutează în jurul vârstei de 36 ani
- Carcinomul colorectal apare la pacienții cu polipoză adenomatoasă familială cu media de vârstă a debutului situată la 40 ani
- Colectomia totală, înainte de apariția cancerului, este curativă, dar unii pacienți pot avea adenoame tubulare în intestinul subțire și stomac, iar aceștia au același potențial de malignizare ca și adenoamele colorectale
Mi pot fi de 3 tipuri tubular/vilos/tubulo-vilos
Au nuclei mariti care isi pierd polaritatea si cu producere de mucus redusa
Adenoamele viloase de 2 cm in sus au risc de malignizare.
ADENOMUL HEPATIC
- Mai frecvent la femeile de vârstă fertilă care au utilizat contraceptive orale
- Macroscopic: tumoră bine delimitată, neîncapsulată, culoare palid-cafenie sau impregnată
biliar, cu diametrul variabil; când este localizat subcapsular, mai ales la gravide, exista risc de rupere → hemoragii intra-abdominale cu risc de deces
Microscopic: plaje și cordoane de celule asemănătoare hepatocitelor normale, cu minime variații ale taliei celulei și nucleului; absența tracturilor porte; vase arteriale și vene proeminente
Transformarea malignă când există mutații ale β-cateninei riscul ↑- mai ales la barbati cu boala steatotica hepatica non alcoolica
FIBROADENOMUL MAMAR
Cea mai frecventă tumoră
benignă la femei tinere
Nodul mobil, nedureros, tipic
solitar, dar pot leziuni multifocale și / sau bilaterale
MA Masă rotund-ovală, bine circumscrisă și tipic
încapsulată (capsulă fibroasă, delicată) consistență elastică
* Mobilă pe planurile învecinate
* Aspect lobulat uneori, localizată frecvent în cadranul supero-extern
* Mărime variabilă (mm → cm); majoritatea au mai puțin de 3 cm; excepție fibroadenoamel juvenile care apar la adolescente, cresc repede atingând și 20 cm., cauzând ingrijorare clinică
* Culoare alb-cafenie uniformă, punctată de mici pete galben-roz de consistență mai redusă = zone glandulare
MI * Proliferarea stromei ce conține celule fuziforme
* Stroma conjunctivă:
‣ comprimă structurile glandulare → aspect de fantă (pattern intracanalicular), sau
‣ se dispune ca un manșon în jurul structurilor glandulare (pattern pericanalicular)
* Celulele epiteliale sunt cuboidale sau cilindrice
* Atât celulele epiteliale cât și celulele țesutului conjunctiv fibros sunt lipsite de mitoze
ADENOM PLEOMORF
tumora: epitelială și conjunctivă, componenta neoplazică este considerată a i de origin
epitelială–Rareori se pot dezvolta carcinoame în adenoamele pleomorfe
MA
Masă tumorală rotundă, având consistență fermă, elastică, delimitată de o capsulă incompletă, delicată;
* Capsula fină, subțire poate trimite proiecții în țesutul parotidian din jur → extirpare atenta pentru evitarea recurențelor
- OBS! adenoamele pleomorfe de la glandelor salivare minore frecvent sunt lipsite de capsulă.
- Au creștere lentă, nedureroase
- Dimensiuni variabile; poate să atingă și 6 cm
- Pe secțiune, culoare gri-albicioasă
MI * Elementele epiteliale formează structuri tubulare, cordoane celulare, ducte, acini, plaje celulare.
* Ductele și structurile tubulare pot prezenta o secreție PAS+
- pot prezenta si tes cartilaginos/osos/fibros
* Structurile tubulare din adenomul pleomorf: ‣ Delimitate de 2 straturi de celule
‣ Stratul intern este alcătuit din celule epiteliale ductale cu
citoplasma eozinolă.
‣ Stratul extern este alcătuit din celule mioepiteliale cu
citoplasmă redusă.
‣ Fondul este mixoid
NEVII MELANOCITARI
Nevii melanocitari dobândiți comuni (alunițe) sunt proliferări tumorale benigne localizate ale melanocitelor în epiderm și/sau în derm.
- Nevul joncţional: melanocitele formează cuiburi la vârful crestelor
interpapilare ale epidermului - Nevul compus: cuiburile de melanocite sunt prezente la jonțiunea dermo- epidermică, fiind asociate cu unele celule tumorale care au ajuns în derm
- Nevul intradermic: creșterea melanocitară la nivelul joncțiunii dermo- epidermice încetează, iar melanocitele se regăsesc numai în derm; pigmentarea tinde să se piardă- Melanocite rotunde, care îşi pierd pigmentarea şi devin mai mici
şi mai distanţate, pe măsură ce se extind în derm
MI
Tip de creștere difuz, ce însoțește anexele cutanate; prezența unei zone bogate în
colagen
TERATOMUL
Tumoră cu celule germinale care se diferențiază spre structuri somatice (embrionare sau adulte); majoritatea conțin țesuturi din cel puțin două, și, deobicei, din toate cele trei straturi embrionare
- Celulele germinale au capacitatea de a se diferenția în oricare din tipurile celulare din organismul adult ➞ teratoamele pot să conțină fragmente osoase, țesut
epitelial, muscular, adipos, nervos sau de alt tip
Teratoamele mature se dezvoltă prin partenogeneză, celulele
germinale haploide (postmeiotice) suferă o endoreduplicare.
De obicei aceste tumori sunt chistice și aproape toate conțin tegument, glande sebacee și foliculi piloși;
* Frecvent unilaterale, rareori depășesc 10 cm
CLINIC- ‣ produc uneori infertilitate
‣ predispusă la torsiune (10-15% urgențe chirurgicale)
‣ în aproximativ 1% din cazuri transformare malignă; trei sferturi
sunt carcinoame scuamoase, restul tumori de tip carcinoid, carcinoame bazocelulare etc.
MI * Predomină elementele derivate din ectoderm
‣ Epiteliu scuamos stratificat
‣ Glande sebacee și sudoripare
‣ Foliculi piloși
‣ Țesut cerebral și cerebelos, țesut
nervos periferic
- Elemente derivate din mezoderm:
‣ Țesut muscular neted
‣ Țesut adipos, osos, cartilaginos, dinți - Elemente derivate din endoderm:
‣ Epiteliu respirator, gastro-intestinal
‣ Țesut tiroidian
Fasciita nodulară
leziune benignă care poate mima un
sarcom
tumoră cu creștere rapidă dar autolimitată care afectează țesuturile superficiale ale antebrațului trunchiului și spatelui și se caracterizează prin rearanjarea genei USP6
FIBROMATOZE
proliferare agresivă local a fibroblastelor
Clinic: este o masă invazivă local, cu creștere lentă, care poate apărea oriunde în organism; fibromatoza nu metastazează, dar rezecția chirurgicală a tumorilor profunde este urmată de recidive; diabeticii, alcoolicii și persoanele cu epilepsie și cei cu polipoză adenomatoasă familială au o incidență crescută
Macroscopie: leziunile tind să fie de mari dimensiuni, ferme și albicioase, cu margini imprecis delimitate și un aspect fasciculat pe suprafața de secțiune
- Microscopie: fascicule întretăiate de celule fuziforme cu aspect benign- fibroblaste-, cu activitate mitotică redusa
LIPOMUL
Tumoră benignă, compusă din adipocite mature, cea mai frecventă tumoră mezenchimală a adultului, asemănătoare cu țesulul adipos normal
LOCALIZARE - subcutanat, tes moi profunde, pe suprafata osului, intermuscular, intramuscular
masă tumorală de obicei nedureroasă, < 5 cm în varianta subcutanată (superficială) şi
> 5 cm în varianta profundă.
‣ Poate produce durere când comprimă nervii
Macroscopie:
‣ bine delimitat, încapsulat, moale, galben; variabil ca mărime
‣ tumorile mai profunde sunt adesea slab circumscrise
* Microscopie:
‣ lobuli de adipocite mature, asemănătoare celulelor din ţesutul
adipos de vecinătate cu mici variaţii de formă şi mărime
LEIOMIOMUL UTERIN
Cea mai frecventă tumoră uterină
- Derivă din celulele musculare netede ale miometrului
Poate fi asimptomatic sau manifestarea de debut ce mai frecventă este menoragia +/- metroragie
* Tumorile mari pot produce prin compresie durere, tulburări de micţiune, uneori infertilitate
* Tumoră sensibilă la estrogeni: creşte în sarcină şi se micşorează la menopauză
* Localizare: submucos, intramural şi subseros
MA
Unic/multiplu, bine delimitat,
consistență crescută, alb-cenușiu
* Dimensiuni variabile, cativa mm-zeci de cm; dimensiunile mari sunt însoțite de arii de degenerare și hialinizare
* Pe secțiune aspect fasciculat,
caracteristic
MI Fascicule de fibre musculare netede hipertrofiate și hiperplaziate + fibre conjunctive - fibroleiomiom
* Margini bine delimitate ± arii de hialinizare şi calcificări
HEMANGIOAME
Limitate de obicei la cap și gât, ocazional distribuție mai extinsă (angiomatoză). Pot apărea în interiorul organismului, 1/3 localizate în ficat
‣ Hemangioame capilare - cele mai frecvente tipuri
- În tegument, țesuturi subcutanate, mucoasă bucală, mucoasă labială, ficat, splină
rinichi, dimensiuni de la mm. la cm., roșii sau albastre în funcție de gradul de
oxigenare al sângelui
- Histologic: capilare cu perete subțire și stromă redusă
‣ Hemangioame juvenile - „hemangioame căpșună”
- Afectează tegumentele nou născutului
- Frecvente: 1 la 200 nașteri, pot fi multiple
- Cresc rapid în dimensiuni în primele luni de viață, apoi regresează în jurul vârstei de
1 - 3 ani și 80% dintre acestea dispar complet până la 5 ani
- Hemangiame cavernoase
- Alcătuite din canale vasculare largi, dilatate, adesea intersectate de vase
mici, de tip capilar; când apar la nivelul pielii poartă denumirea de pată de vin de Porto - Pot i prezente și la nivelul mucoaselor și organelor viscerale (splină, ficat, pancreas)
- Sunt delimitate de margini bine reprezentate, însa nu sunt încapsulate
- Spații largi căptușite cu endoteliu ce conțin sânge sunt separate de țesut conjunctiv
- Pot suferi tromboză, fibroză, cavitație chistică și hemoragie intrachistica
LIMFANGIOAME
Limfangioamele simple (capilare):
‣ pot i unice sau multiple, dimensiuni mici, reprezentate de noduli circumscriși, de culoare gri-roz și consistență cărnoasă
‣ au localizare la nivelul tegumentului feței, buzelor, toracelui anterior, la nivel genital sau pe extremități
‣ limfangioamele capilare conțin spații cu pereți subțiri, de dimensiuni variabile, tapetate de celule endoteliale, ce conțin limfă și uneori leucocite
- Limfangioamele cavernoase (higroame chistice):
‣ adesea leziuni congenitale la nivelul gâtului sau axilei,dar pot i localizate și mediastinal și retroperitoneal
‣ pot i voluminoase (până la 15 cm), când ocupă axila sau produc deformări importante ale gâtului; leziuni moi, spongioase și roz
‣ leziunile sunt alcătuite din spaţii limfatice tapetate cu celule endoteliale şi separate prin stromă de ţesut conjunctiv ce conţine agregate limfoide
‣ marginile tumorii sunt vagi şi neîncapsulate, ceea ce face dificilă excizia definiva
OSTEOMUL
- Tumoră benignă, cu creștere lentă, compusă din os compact dens
- Localizare: (1) osteoame ale bolții craniene si mandibulare; (2)
osteoame ale oaselor sino-nazale; (3) insule osoase care apar în osul
medular; (4) osteoame de suprafață ale oaselor lungi - Osteoamele multiple se asociază cu polipoza adenomatoasă familiala
în sindromul Gardner - Macroscopie: mase solitare, dure, exofitice care cresc lent pe suprafaţa osului
- Microscopic: osteoamele sunt asemănătoare osului de tip cortical şi sunt compuse dintr -un amestec de os imatur şi lamelar.
- Clinic: pot produce probleme mecanice locale (obstrucţia unei cavităţi sinusale) şi deformări inestetice, dar nu sunt agresive local şi nu se transformă malign!!!!!!!
OSTEOMUL OSTEOID
Tumoră benignă, dureroasă; 5-25 ani, bărbații mai afectați decât femeile (3:1);
Rx - leziuni sclerotice mici, bine
delimitate, cu un halou radiotransparent înconjurat de scleroză densă și reacție periostală; localizare în cortexul diafizaal oaselor tubulare ale piciorului
* Clinic: durere nocturnă, exacerbată de consumul de alcool, redusă de aspirină
Macroscopie: tumori sferice, hiperemice, 1 cm., ușor de enucleat
- Microscopie:centrul (nidus) - trabecule osoase, subțiri, neregulate, de os imatur într-o stroma fibroasă, vascularizată și celularizată, care conține osteoblaste și osteoclaste; trabeculele sunt mai mature în centru, parțial calcificat; osul sclerotic reactiv înconjoară nidusul
SCHWANNOAMELE
Proliferări tumorale benigne ale celulelor Schwann
Creștere lentă, încapsulate, dezvoltate în nervii cranieni, spinali sau în nervii periferici; apar deobicei la adulți și malignizează excepțional de rar; schwannoamele intracraniene reprezintă 8% din neoplasmele primare intracraniene și 85% din tumorile unghiului ponto-cerebelos
Schwannomul vestibular- cranian VIII, în porțiunea canalului auditiv sau a meatului auditiv; produc tinitus, hipoauzie neurosenzorială și sindrom vestibular; extensia tumorii
în fosa posterioară poate duce la creșterea presiunii intracraniene hidrocefalie,hernierea tonsilei cerebeloase;
Schwannoamele nervilor spinali - sunt formațiuni intradurale, extramedulare, ce se dezvoltă frecvent la nivelul rădăcinii
dorsale (senzitive) a nervilor spinali; pacienții prezintă durere radiculară și simptome asociate compresiei medulare
Schwannoamele periferice apar în regiunea capului și gâtului, uneori și la extremități
Macroscopic: formațiuni tumorale nodulare, rotund-ovalare, bine delimitate, dimensiuni de la mm la cm; suprafața de secțiune este fermă, cenușie, cu arii de hemoragie, necroză, degenerescență chistică și xantomatoasă
- Microscopic:
‣ Pattern ANTONI-A - fascicule de celule fusiforme, nuclei alungiți, citoplasmă eozinofile, cu margini imprecis delimitate; nucleii se pot dispune în palisadă formând structurile denumite corpi Verocay
‣ Pattern ANTONI-B - proliferare de celule fusiforme și ovalare, cu citoplasmă vacuolara
NEUROFIBROAMELE
Neurofibroamele pot apărea sporadic sau în cadrul neurofibromatozei de tip 1
diferențierea de schwannoame s
face prin asocierea neurofibroamelor cu NF1 și cu riscul de malignizare cu dezvoltarea de tumori maligne de teacă a nervului (MPNST)
Localizările cele mai frecvente sunt tegumentul, țesutul subcutanat, plexurile
nervoase mari, trunchiurile nervoase profunde, spațiul retroperitoneal și tractul gastroimtestinal
Prezența a numeroase neurofibroame sau a unui singur neurofibrom, subtipul plexiform, de dimensiuni mari, este înalt sugestivă pt. NF1
Neurofibroamele ce se dezvoltă la nivelul nervilor mari sunt proliferări imprecis delimitate, alcătuite din celule fuziforme; proliferarea tumorală poate avea creștere difuză intrafasciculară în multiple fibre nervoase, ducând la creșterea în dimensiuni nervului ce capătă un aspect de ‘’sfoară împletită” = neurofibrom plexifor
- Tumorile ce se dezvoltă în grosimea nervilor mari se caracterizează prin proliferare
endoneuronală de celulele tumorale fuziforme ce pot i celule Schwann, fibroblaste si celule asemănătoare celor din perinerv; prezența de mastocite; stroma alcătuită din
matrice extracelulară mixoidă, fibre de colagen și fibre nervoase restante.
