Anatopat Inflam cronica Flashcards
INFLAMAȚIA CRONICĂ
Inflamația acută și cronică reprezintă părțile terminale dintr-un continuum dinamic cu elemente morfologice asemănătoare:
(1) inflamația presupune o recrutare
continuă de celule inflamatorii cronice mononucleare urmate de
(2) leziuni tisular
ca urmare a acțiunii prelungite a inflamației, precum și
(3) încercarea, deobicei dezorganizată, de a restabili integritatea tisulară (angiogeneză și fibroză)
- O inflamație cronică nerezolvată poate duce la disfuncționalităti ale organelor, cu
afecțiuni, precum boala cronică pulmonară, artrita reumatoidă, colita ulcerativă, boli granulomatoase, boli autoimune sau dermatita cronică
Cand apare inflamatia cronica?
Infecții persistente cu microbi dificil de eradicat (M. tuberculosis, T. pallidum
virusuri sau fungi). Generează un răspuns imun mediat de limfocitele T -
hipersensibilitate întârziată
- Afecțiuni inflamatorii mediate imun: afecțiuni autoimune și alergice. episoade
inflamatorii repetat - Expunerea prelungită la agenți potențial toxici: materiale exogene
nedegradabile (siliciu), agenți endogeni (cristale de colesterol) - Forme ușoare de inflamație cronică sunt implicate în patogeneza altor
afecțiuni: neurodegenerative (boala Alzheimer), ateroscleroză, sindrom
metabolic + diabet tip II, unele forme de cancer
INFILTRATUL INFLAMATOR: MACROFAGELE
- Predomină în inflamația cronic
- Provin din precursori din măduva osoasă ➞ monocite circulante ➞ migrare în țesuturi la 24-48h ➞ macrofage
- Activarea macrofagelor:
‣ Calea clasică:(M1)- indusă de produși microbieni (endotoxine), de semnale provenite de la
limfocitele T (interferon gama), de substanțe străine (cristale, particule).
Macrofagele activate produc:
- enzime lizozomale, NO și SRO ➞ stimulează capacitatea de distrugere a microorganismelor ingerate
- citokine (IL-1, IL-12, IL-23, chemokine) ➞ stimulează inflamați
‣ Calea alternativă:(M2)- IL-4 și IL-13 produse de limfocite T, mastocite și eozinofile.
Macrofagele activate astfel:
- secretă factori de creștere, TGFb ➞ favorizează angiogeneza, activează fibroblastele, stimulează sinteza colagenului
- secretă IL-10, TGFb ➞ efecte antiinflamator
Functiile macrofagelor
Ingerează și elimină microbii și țesuturile moarte. Sunt cele mai
importante fagocite din răspunsul imun mediat celular
- Inițiază procesul de reparare tisulară implicat în cicatrizare și
fibroza - Secretă mediatori ai inflamației: citokine (TNF, IL-1, chemokine)
eicosanoizi. Astfel joacă cel mai important rol în inițierea și
propagarea inflamație - Prezintă antigene limfocitelor T și răspund la semnalele
produse de limfocitele T ➞ mecanism de feedback.
Interacțiunea macrofage - limfocite T este esențială în apariția
bolilor inflamatorii cronice
INFILTRATUL INFLAMATOR: LIMFOCITELE
- Răspund la stimuli imuni specifici (infecții) dar și la inflamații nemediate
imun (necroză ischemică, traumatisme) - În urma recunoașterii antigenelor:
‣ Limfocitele B se pot transforma în plasmocite ➞ secretă anticorpi
‣ Limfocitele T CD4+ secretă citokine:
- Limfocitele Th1 secretă IFNg ➞ activează macrofagele pe calea clasică
- Limfocitele Th2 secretă IL-4, IL-5, IL-13 ➞ activează eozinofilele ș
macrofagele pe calea alternativă - Limfocitele Th17 secretă IL-17 și alte citokine ➞ recrutează neutrofilel
și monocitele - Limfocitele și macrofagele interacționează bidirecțional
- Interacțiunile susțin inflamația cronica
INFILTRATUL INFLAMATOR: ALTE CELULE
- Eozinofile
‣ În infecții parazitare și alergii
‣ Granulațiile conțin proteina bazică majoră: toxică pentru paraziți + produce
necroza celulelor epiteliale
- Mastocite:
‣ Celule santinelă, participă la inflamații acute și cronic
‣ Foarte importante în reacțiile alergice, inclusiv șoc anafilactic
- Neutrofile.
Deși sunt semnul cardinal al inflamației acute, joacă un rol și în inflamatia
cronică („inflamație cronică acutizată”)
atunci cand persistă microbii sau celulele necrozate
‣ Răspund la mediatori eliberați de macrofage
Leziuni tisulare si raspunsul reparator
Speciile reactive de oxigen, precum și eliberarea deenzime lizozomale cresc citotoxicitatea și degradarea tisulară
- Activitatea proteinazelor este crescută ceea va duce la un mediu proteolitic ce va impiedica vindecarea tisulară
- Leziunile tisulare persistente din inflamația cronica contribuie la patogeneza mai multor boli: emfizemu pulmonar, artrita reumatoidă, ciroză hepatică, fibroza pulmonară
- Presupune formarea țesutului de granulație și a fibroze
- Procesele reparatorii pot restabili arhitectura și funcția normală a țesutului
- Dacă inflamația e mult prelungită sau exacerbată, procesul de reparație ineficienta ducând la modificări arhitecturale și funcționale (ex: metaplaziei)
- O multitudine de boli pot fi tratate cu medicamente care acționează fie prin inhibarea activității limfocitelor și a macrofagelor (agenți supresori), fie prin blocarea unor citokine specifice inflamației cronice
INFLAMAȚIA GRANULOMATOASĂ
- Apare ca rezultat al unei fagocitări persistente : prezența unui material nedigerabil (corp străin- fir de sutură, pulberi de azbest); existența unei infecții persistente ( tuberculoză, fungi); stimulare cronică a macrofagelor ca urmare a producției persistente de citokine - boli autoimune (boala Crohn, sarcoidoză)
- Caracterizată de agregate formate din macrofage activate - epitelioide și limfocite T CD4+ recrutate la locul inflamației de către citokinele secretate de macrofage; limfocitele TCD4 fie stimulează macrofagele prin secreția de interferon gamma, sau inhibă macrofagele prin secreția de IL-4, IL-10
- Formarea unui granulom izolează agentul patogen - mecanism de apărare. Nu conduce întotdeauna la îndepărtarea cauzei, uneori poate fi chiar principala cauză a disfuncției de organ
- Exită doua categorii de granuloame: granuloame necrotizante - când agentul patogen distruge macrofagele care l-au fagocitat
(ex.M. tuberculosis) și granuloame non-necrotizante când agentul cauzator nu poate face asta (ex. sarcoidoza)
In ce conditii apre inflamatia granulamatoasa?
- Răspunsul persistent al limfocitelor T la anumiți microbi - M.
tuberculosis, T. pallidum, fungi-, citokinele produse de limfocitele
T duc la activarea cronică a macrofagelor. Tuberculoza este
prototipul bolii granulomatoase, trebuie avută în vedere
întotdeauna când sunt identificate granuloame - Boli inflamatorii mediate imun - boala Crohn = boală intestinala
inflamatorie - În sarcoidoză: boală cu etiologie necunoscută, cu granuloame
non-cazeoase în țesuturi și organe - Granulomul de corp străin - fire de sutură, așchii, etc
Mecanism de aparitie infl granulamatoase
Leziuni celulare
(micobacterii, talc)
Imposibilitatea
distrugerii patogenului
Recrutarea
macrofagelor Fagocitoză
Persistența
patogenului
Activarea
limfocitelor T
CD4+
Producerea
de IL-1, IL-2,
TNF, IFN
Acumularea de macrofage
(recrutare, proliferare)
Activare macrofage
tisulare de către IFN
Transformare în cel. epitelioide / gigante,
secreție de factori de proliferare ai
fibroblastelor
Granulom
Aspectul unui granulom, de la periferie in centru
- Celule epitelioide: macrofage activate cu citoplasmă eozinofilă, granulară și
limite celulare neclare - Limfocitele: înconjoară agregatele de macrofage epitelioide
- Celulele gigante multinucleate (prezente frecvent dar nu întotdeauna):
diametru 40 - 50μm, alcătuite din citoplasmă abundentă și numeroși nuclei,
rezultă din fuziunea cel. epitelioide - Necroza (în unele granuloame infecțioase, cel mai frecvent BK): asocierea
dintre hipoxie și radicali liberi ➞ zonă centrală de necroză - Macroscopic: aspect granular, brânzos = necroză de cazeificare
- Microscopic: material eozinofil, granular, amorf, lipsit de structura
- Granuloamele din boala Crohn, sarcoidoză, reacții de corp străin nu au
necroză centrală = „non -necrotizante” - Vindecarea se face prin fibroza
TUBERCULOZA
- M. tuberculosis este un bacil obligatoriu
aerob, fiind acid-alcool rezistent; crește încet in cultură, dublându-se la 24h,
frecvent fiind necesare 3-6 saptamâni pt.
produce o înmulțire vizibilă în cultură.
Microscopic, în colorația Ziehl Neelsen:
bastonașe subțiri, roșii, ușor curbate
FORME
* Tuberculoza primară: formă care apare la un pacient ne-expus anterior,
nesensibilizat.
* Tuberculoza secundară este forma de boală care afectează gazdele sensibilizate
anterior
TUBERCULOZA PRIMARĂ
Morfologie: Complexul Gohn
‣ Focarul Ghon: nodul subpleural de 1 - 1,5 cm, în partea inferioară a lobilor superiori sau
superioară a lobilor inferiori. Centrul nodulului suferă necroză de cazeificar
‣ Limfangita: drenarea bK liberi sau fagocitați de macrofage
‣ Adenopatia satelită: în ganglionii regionali hilari și mediastinali, de unde pot disemina prin fluxul sangvin
‣ Bacilii continuă să prolifereze în localizarea pulmonară primară, dar și ganglionar, renal, meningeal, în epifizele oaselor lungi, vertebral și în zonele apicale ale plămânilor
‣ În primele săptămâni se produce diseminarea pe cale limfatică și hematogenă a infecției. În
90% din cazuri imunitatea celulară limitează infecția ➞ complexul Gohn suferă fibroza progresivă și calcificări detectabile radiologic = Complex Ranke; clinic asimptomatic
‣ Induce reacția de hipersensibilitate și crește rezistența la bK
‣ În focare cicatriciale pot persista bacili viabili timp de ani, fiind rezervoare pentru
reactivarea ulterioară a infecției = tuberculoză secundară
‣ La persoanele cu imunosupresie poate duce la tuberculoză primară progresivă; simptomele
apar insidios și nespecific, cu febră,. scădere ponderală, oboseală și transpirații nocturne
uneori, debutul este brusc, cu febră înaltă, pleurezie, efuziuni pleurale și limfadenită
‣ Absența reacției de hipersensibilitate duce la absența granuloamelor cazeoase = tuberculoză
non-reactivă
TUBERCULOZA SECUNDARĂ (DE REACTIVARE)
- Cel mai frecvent apare prin reactivarea leziunilor primare
dormante. Poate urma la scurt timp după tuberculoza
primară, dar cel mai frecvent la perioade lungi de timp
(decenii), atunci când rezistența gazdei scade - Poate apărea și prin reinfecție exogenă în condițiile în
care scade protecția conferită de boala primară, sau
atunci când există un inocul mare de bacili virulenți - Acțiunea imunității mediate de celulele T la antigenele
tuberculoase recunoscute determină necroză tisulară și
formarea de cavități tuberculoase - Sub 5% din pacienții cu boală primară dezvoltă
tuberculoză secundară - TBC secundară pulmonară este caracteristic localizată
la vârful unuia sau ambilor lobi superiori spre posterior
TUBERCULOZA SECUNDARĂ - MORFOLOGIE
BACILII proliferează, inițiază
răspunsuri inflamatorii și determină apariția de arii de condensare.
* Acțiunea imunității mediate de celulele T la antigenele tuberculoase recunoscute determină necroză
tisulară și formarea de cavități tuberculoase
* Cavitățile au dimensiuni de 2-4 cm. la prima detecție clinică, conțin material necrotic ce abundă în
micobacterii și sunt înconjurate de o reacție granulomatoasă
Clinic: tuse, subfebrilitate, alterarea stării generale, oboseală, anorexie, pierdere ponderală și
transpirații nocturne
* Poate evolua în tuberculoză pulmonară
progresivă: leziunile apicale se extind, cu
expansiunea zonei de necroză de cazeificare
erodează peretele unei bronhii ➞ evacuarea
centrului cazeos ➞ cavitate neregulată, cu pereți
anfractuoși tapetați de material cazeos și delimitată de țesut fibroza
- Eroziunea vaselor de sânge ➞ hemoptizie
- Sub tratament adecvat se poate vindeca prin fibroza cu alterarea arhitecturii parenchimului pulmonar
- În cazul unui tratament inadecvat sau apărare
ineficientă infecția poate progresa prin extensie directă sau prin diseminare aeriană sau vasculară
Morfologie tuberculoza sec= tipuri de afectiuni
Boala pulmonară miliară:diseminare prin ductul limfatic ➞ vene ➞ cord drept ➞ artere pulmonare
- Focare mici (max. 2mm) de condensare
alb-gălbuie, vizibile în parenchimul
pulmonar - Cavitatea pleurală este întotdeauna afectată în tuberculoza pulmonară
progresivă: revărsate pleurale seroase, empiem tuberculos sau pleurită fibroasă obliteranta - Tuberculoza endobronșică, endotraheală și laringiană: diseminare limfatică sau ca urmare a expectorării materialului infecțios. Leziuni granulomatoase minuscule, uneori vizibile numai microscopic
- Tuberculoza miliară sistemică: diseminare sistemică arterială în
aproape toate organele, dar predominant ficat, măduvă hematogena splină, glande suprarenale, meninge, rinichi, trompe uterine, epididim - Tuberculoza unui singur organ: într-unul din organele însămânțate
hematogen; poate i prima manifestare a tuberculozei. În meninge (meningită tuberculoasă), rinichii (tuberculoză renală), glandele suprarenale (boala Addison), oasele (osteomielită), trompele uterine (salpingită), corpi vertebrali (morb Pott) ➞ cazeumul se elimină prin traiecte fistuloase ➞ abcese „reci” abdominale sau pelvine - Limfadenita: cea mai frecventă
formă de tuberculoză extrapulmonară
întâlnită la copii și adulții tineri. - Prin diseminare limfatică ➞
ganglionii cervicali (scrofuloză) - De obicei unifocală, nedureroasă,
de consistență fermă, neaderentă - Ulterior devine fluctuentă
fistulizare la tegument ➞ eliminare
cazeum
Tuberculoza 2 MI
- Leziunea proliferativă specifică: foliculul Koster, cu tendin
la confluare - Foliculul Koster matur este format de la centru spre periferie din:
1. Cazeum - necroză acidofilă, cu aspect fin granulr eozinofil, în care persistă filamente de reticulină și
elastină ale vaselor sanguine. Cazeumul este un element patognomonic dar neobligatoriu
2. Celulele gigante multinucleate Langhans: - diametru de 40-150 μm
- mulți nuclei (aprox. 40-50) dispuși la periferia celulei, cu aspect de semilună, potcoavă, cerc/coroană
- citoplasma amfofilă spre acidofilă, uneori granulara
- apar prin contopirea macrofagelor care nu au degradat complet BK, vizibili prin colorații speciale,
intracitoplasmatic - element patognomonic dar neobligatoriu
3. Celule epitelioide: - macrofage așezate în coroană în jurul cazeumului și/sau celulelor Langhans
- citoplasma abundentă, palidă, cu limite neclar precizate;
nucleu central, de forma ovoida sau alungită, cu „aspect de
pișcot” - element patognomonic și obligatoriu
- Coroana de limfocite:
- la periferie
- element patognomonic și obligatoriu
SARCOIDOZA
- Boală sistemică de etiologie necunoscută (Besnier
– Böeck – Schaumann) caracterizată prin prezența
de granuloame noncazeoase în țesuturi și organe. - Frecvent diagnosticată înainte de 40 ani
- 90% din pacienți au afectare pulmonară;
granuloamele se găsesc în interstițiu - 25% au leziuni cutanate
- Eritemul nodos, leziune patognomonică în forma
acută, constă în apariția unor noduli de culoare roșie, proeminenți, dureroși, localizați pe fața
anterioară a membrelor inferioare (gambe)
Sarcoidoza - morfologie
- Granulomul noncazeos este alcătuit din: celule gigante multinucleate, celule
epitelioide, macrofage, limfocite şi plasmocite. - Diagnosticul diferențial se face cu tbc prin: lipsa necrozei de cazeificare, foliculi
bine individualizați fară tendință la confluare, prezenţa fibrozei - Relativ caracteristică este prezența corpilor asteroizi, incluziuni stelate înglobate
în celulele gigante și a corpilor Schaumann, formațiuni laminare alcătuite din
proteine şi calciu.
SIFILISUL
- Inflamație cronică, proliferativă, specifică, cu transmit
sexuală, cauzată de Treponema pallidum. - Evoluează în 3 stadii:
- Primar (șancrul dur/afect primar): ulcerații la locul
inoculării în 10-90 zile, în medie 21 zile - Secundar (diseminat): sifilida → piele, mucoase, ganglioni, gastrice, hepatice
- Terțiar : goma → aparat cardio-vascular, SNC. Sifilisu
terțiar se dezvoltă la 1/3 pacienții netratați, după o perioadă de latență de cel puțin 5 ani
SIFILISUL PRIMAR
- Apare dupa o incubație de 10-90 de zile, cu atât mai scurtă cu cât numărul de treponeme a fost mai
mare; leziunea clasică a sifilisului primar este șancrul - ulcerație caracteroistică la nivelul porții d
intrare a T. pallidum; sunt nedureroase și pot trece neobservate; persistă 3-12 săptămâni, se insoțesc
de adenopatie locala și se vindecă fără cicatrici - Daca în această perioadă se administrează antibiotice pentru alte motive, stadiul I lipsește („sifili
decapitat”) - Localizare:
- șancrul este prezent în organele genitale externe (90% din cazuri): la barbati pe gland, șanțul
balanoprepuțial, la femei pe porțiunea vaginală a colului uterin, vulvă sau cavitate bucală - la aproximativ 50 % din femei și 30% din bărbați leziunea de primoinfecție nu se dezvoltă sau nu
este detectată
MICROSCOPIC * Infiltrat inflamator limfoplasmocitar dispus ca un manșon în jurul arterelor mici și arteriolelor, cu aspect de endotelită obliterantă
- Limfadenită cronică (reacțională) nespecifică cu infiltrat bogat
plasmocite și uneori granuloame cu macrofage
SIFILISUL SECUNDAR
- Piele: erupție maculopapulară eritematoasă a trunchiului și extremităților; erupția apare la 2 săptămâmi până la 3
luni de la vindecarea șancrului; alte leziuni cutanate includ condylomata lata- plăci exudative perineale, vulvare sau scrotale, bogate în spirochete-, sifilidele foliculare - leziuni papulare mici în jurul firelor de păr care conduc la
alopecie-, și sifilidele numulare - leziuni cu aspect de monedă ale feței și perineulu - Mucoase: leziunile de pe suprafețele mucoasei bucale și genitale numite plăci mucoase, abundă în spirochete și
sunt înalt contagioase - Ganglioni limfatici: în special epitrohleari - prezintă îngroșarea capsulei, hiperplazie foliculară, creșterea numărului
de plasmocite și macrofage, și vasculita luetica; spirochetele sunt numeroase în ganglionii limfatici - Meninge: frecvent colonizat cu T. pallidum, dar implicarea acestuia este în general asimptomatică
- Acest stadiu poate persista 2 – 3 ani şi este însoţit de serologie pozitivă.
SIFILISUL TERȚIAR
- Perioade de latență de 2 – 4 ani
după ce leziunile sifilisului secundar dispar, se instalează o perioa
asimptomatică de ani sau decenii, timp în care spirochetele continua să se inmulțească și leziunile profunde ale sifilisului terțiar se dezvoltă treptat, la o treime din pacienți netratați. Necroza ischemică focală secundară endarteritei obliterante este mecanismul de bază pentru multe dintre procesele asociate sifilisului terțiar - T. pallidum declanșează inflamație mononucleară cu limfocite și plasmocite ce infiltrează arterele mici și arteriolele producând o leziune vasculară obstructiva
(endarterită obliterantă); arterele mici sunt inflamate și celulele endoteliale se edemațiază fiind inconjurate de straturi concentrice de fibroblaste proliferate - aspect in “foi de ceapă” - Goma: apariția unei gome în orice țesut sau organ reprezintă semnul distinctiv al
sifilisului terțiar benign - prezente cel mai frecvent la nivel cutanat, osos și articular
leziuni granulomatoase cu o zonă centrală de necroză de coagulare, macrofage
epitelioide, rare celule gigante și tesut fibros dispus periferic; gomele sunt deobicei leziuni localizate care nu afectează semnificativ pacientul
Sifilis tertiar - af tertiare
- Leziuni cardiovasculare manifeste în ani sau zeci de ani după infecţia iniţială:
- Aorta ascendentă - anevrisme cu insuficienţă aortică pură (distrucțiile și cicatricile aortei ascendente pot conduce la dilatarea inelului aortic , cudistanțarea cuspelor valvei și regurgitare valvulară aortică
- Infarcte masive - vasculita luetică poate stenoza sau obstrua arterele
coronare - Hipertrofia ventriculului stâng - cordul bovin (greutate 0,6 - 1 kg)
Aortita luetica
- Localizare: aorta ascendentă, printr-o endarterită obliterantă lent progresivă a “vasa vasorum”,
conducând în final la necroza mediei aortice, cu scăderea gradată a rezistenței și deformarea prin
întinderea peretelui aortic - Aspect “de coajă de copac”, datorită fibrozei cicatriceale retractile
- Retracții cicatriceale ale sigmoidelor aortei → insuficiența aortica
- La secționare: perete îngroșat, cartonat, fară calcificări
- Aorta se întinde devenind progresiv mai subțire ducând la ruptură, hemoragie masiva și moarte subită
MICROSCOPIC * Infiltrat inflamator limfo-plasmocitar (mai accentuat în adventice și medie) - leziunea majoră este în adventice (lezarea vasa vasorum)
- distrugerea fibrelor elastice ale tunicii medii
- Endotelita obliterantă
- Distrugerea țesutului elastic de la nivelul aortei ascendente + presiunea ↑ a
sângelui de la acest nivel → dilatarea vasului → anevrism
Neurosifilisul
infecția lent progresivă afectează meningele, măduva spinării, nervii
cranieni sau ochii
* Sifilisul terțiar al SNC este subclasificat în conformitate cu patologia predominantă in
- sifilis meningovascular - meninge - cu interesarea vaselor subarahnoidiene
- macroscopic se constată o îngroşare a leptomeningelui şi hidrocefalie.
- microscopic: discret exudat fibrinos şi cu leziuni de endarterită obliterantă înconjurate
de infiltrate limfoplasmocitare difuze, progresând de-a lungul vaselor poligonulu
Willis; zone de ramolisment cerebral
- pareza generalizată - cortex cerebral -: meningoencefalită luetică în 2% din cazurile
de sifilis terţiar, mai frecvent la bărbaţi Clinic: iniţial un sindrom paranoid, cu bolnav
grandomani; apoi demenţa paretică. Macroscopic: îngroşarea leptomeningelui,
atrofia și scleroza circumvoluţiunilor frontale. Microscopic: modificări vasculare si
inflamatorii sifilitice şi leziuni degenerative neuronale însoţite de glioza
- tabesul dorsal- măduva spinării - (ataxia locomotorie) Clinic - mers zvâcnit, dureri fulgurante şi absenţa reflexelor osteotendinoase profunde, mari perturbări în
sensibilitate, ulcere perforante plantare, crize gastrice tabetice (dureri intense în centură); demielinizare cu leziuni degenerative ale axonilor, glioză şi scleroze gliale
GRANULOMUL REUMATISMAL ASCHOFF
- Întâlnit în boala reumatismală
- Febra reumatică= boală inflamatorie acută, frecvent recurentă
care apare la copii (5-15 ani) în urma unei infecții faringo-
amigdaliene cu streptococ β-hemolitic de grup A
- Este consecința unei reacții de hipersensibilitate datorată unor
reacții Ag-Ac. Anticorpii împotriva anumitor tulpini streptococice
se fixează pe proteine de la nivelul miocardului și valvelor
cardiace → leziuni prin activarea complementului și a celulelor
ce prezintă receptori Fc. - Febra reumatică afectează cordul, articulațiile, SNC,
tegumentul și țesutul subcutanat
Granulom reumatismal - microscopie
- Pancardită - afectarea tuturor
straturilor cordului (endocard,
miocard, pericard): - endocardita, mai ales la nivelul
valvelor mitrală şi aortică - miocardita: dilatarea cardiacă
ventriculară, în particular inelul
valvular mitral. Cea mai gravă
leziune este miocardita
reumatismală → aritmii (fibrilație
→ trombi atriali, surse de embolii - pleurita fibrinoasa
- Leziunea patognomonică: granulom reumatismal Aschoff.
- În miocard, în interstițiu, in apropierea vaselor. Miocitele adiacente suferă leziuni
distrofice sau sunt distruse - Etapele evolutive:
1. Faza distrofic-alterativă: necroză fibrinoidă, PAS pozitivă, a fibrelor de colagen din țesutul conjunctivo-vascular
2. Faza proliferativă: constituirea granulomului reumatismal - focarul de necroză fibrinoida este înconjurat de limfocite, macrofage si ocazional plasmocite
- celulele Aschoff: histiocite (20-40μ) cu citoplasmă amfofilă abundentă, bi- saumultinucleate, nuclei rotund-ovoizi, lobați, centrali
- celule Anitschkov: nuclei alungiți, subțiri, cu aspect de “bară dințată” sau“omidă”
- Faza de fibroză/cicatricială: în timp (ani, decade) corpii Aschoff sunt înlocuiți de cicatrici fibroase
ȚESUTUL DE GRANULAȚIE
- Țesutul de granulație este un țesut temporar, specializat,
care înlocuiește matricea provizorie; este prezent numai
acolo unde și când este nevoie - Proliferare a ţesutului conjunctiv tânăr, bogat vascularizat, care
se maturizează prin scaderea celularității, creşterea numărului
de fibre conjunctive şi a vascularizaţiei, iar în final se formeaza
cicatricea fibroasă - Forme particulare:
‣ Granulomul de fir
‣ Granulomul dentar
MA * Formațiune pseudotumorală
- Masă cărnoasă, burjonată
- Consistență moale, culoare
roșie, sângerează ușor la
traumatisme minore
MICROSCOP* Vase de neoformație: numeroase vase capilare grupate, cu
celule endoteliale ai căror nuclei bombeaza spre lumen
(înmugurirea celulelor endoteliale din venulele capilare
existente); capilarele imature se maturează pe măsură ce
pericitele le înconjoară și le stabilizează (țesutul de granulație
tânăr are mai multe capilare pe unitate de volum decât orice alt
țesut)
* Țesut conjunctiv tânăr: fibroblaste și fibrocite; fibre conjunctive
când procesul evoluează spre fibroza
* Infiltrat infamator polimorf: limfocite, plasmocite, macrofage
recrutarea de monocite la locul leziunii, de către citokine și de
către fragmentele de matrice deteriorată este cheia acestui
proces; pe măsură ce macrofagele activate se schimbă de la un
fenotip M1 proinflamator la un fenotip M2 reparatorr ce
eliberează factori de creștere și de citokine care promovează
angiogeneza, activează fibroblastele pentru a forma noua stromă și susțin degradarea și eliminarea matricei provizorii
GRANULOMUL DE CORP STRĂIN
- Inflamație non-necrotică, se formează în prezența de
- corpi exogeni: talc, fire de sutură, etc
- corpi endogeni: keratină, cristale de colesterol, calcificări, etc
- Macroscopic aspectul este de noduli cu diametrul de maxim 1 cm, bine
vascularizați, care pot sangera usor - Microscopic:
- tesut conjunctiv de neoformație (fibre fine de colagen și reticulina
fibroblaste, fibrocite, vase de neoformație) - infiltrat inflamator cronic
- patognomonic: celule gigante de corp străin, cu diametru de aprox.
100μm, citoplasma eozinofilă, cu mulți nuclei situați neregulat
predominant în centrul celulei, destul de frecvent cu resturi de corpi
străini fagocitați.
INFLAMAȚIA CRONICĂ PERSISTENTĂ - CONSECINȚE
1) patologie tumorală: schistosomiaza urinară - carcinom scuamos; tuberculoza pulmonară - adenocarcinom pulmonar; esofagite de reflux sau colite ulcerative - adenocarcinom
2)creșterea proliferării tumorale - activitatea mitotica
oxigenul și metaboliții NO - pot modifica ADN
activarea sistemului imun cronic - suprima imunitatea si apararea tumorala
angiogeneza - cel tumorale
inhibarea apoptozei - expansiune cel mutante
