sistemtica vegetala - curs 7 (gimnosperme si angiosperme) Flashcards
plante vasculare
Sinonim: Subregnul Cormobionta (Cormofite, Embrionate)
Plantele din acest subregn prezintă corpul vegetativ diferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze (corm), cu structură
morfoanatomică complexă, cu ţesuturi bine diferenţiate, iar cilindrul central este reprezentat de un stel.
Între organele de reproducere sexuate este prezent un arhegon pluricelular, iar în urma fecundării oosferei, din celula ou sau zigot, prin diviziuni repetate, rezultă un embrion.
Subregnul Cormobionta se clasifică în două încrengături:
-Încrengătura Pteridophyta - cuprinde plante lemnoase şi ierboase ce se înmulţesc prin spori;
-Încrengătura Spermatophyta - cuprinde plante ce se înmulţesc prin seminţe:
Sub-încrengătura Gymnospermatophyta
(Gymnospermae) - cuprinde plante lemnoase ce se
înmulţesc prin seminţe, dar sunt lipsite de fructe;
Sub-încrengătura Angiospermatophyta (Angiospermae)
- cuprinde plante ce se înmulţesc prin seminţe formate şi
protejate în interiorul fructelor.
gimnosperme - caract specifice
Plante lemnoase, fac trecerea de la Pteridofite la Angiosperme.
Prezintă seminţe libere (fructul lipseşte): ovulul fecundat rămâne neacoperit - Gymnospermae (Grec. gymnos = nud, sperma = sămânţă).
Plante vasculare:
-lemn cu traheide care prezintă punctuaţii areolate,
-liberul nu are celule anexe.
Prezintă creştere în grosime ca urmare a prezenţei şi funcţionării meristemelor secundare (cambiu vascular secundar, felogen).
Rădăcina: rămuroasă la speciile arboricole, cu micorize (Pinus) sau pneumatofori (Taxodium).
Tulpina: ramificată (trunchi și coroană – Pinatae), neramificată (Cycadatae), cotor cu ramuri caduce (Ephedra sp.).
Frunzele pot fi: scvamiforme, lăţite, bilobate, aciculare, în formă de panglică sau penat divizate.
majoritatea speciilor prezintă frunze permanente (sempervirescente), dar în realitate ele se schimbă la 3-5 ani şi au o structură xeromorfă.
Flori unisexuate, pe indivizi monoici sau dioici, lipsite de periant:
florile mascule - numai stamine reduse la antere ce prezintă saci polinici cu grăuncioare de polen;
-gameţii masculi (spermatii) sunt pluriflagelaţi la Cycadatae şi Ginkgoatae şi fără flageli la Pinatae şi Gnetatae.
florile femele - fără periant, formate dintr-o carpelă (solz carpelar) ce are pe partea superioară ovule descoperite, nude.
florile pot fi grupate în inflorescențe de tip con (strobil).
Polenizare anemofilă (asistată de vânt), polenul fiind prevăzut cu saci cu aer – elimină dependența de apă în procesul de transport al spermatiei spre ovul.
inmultire gimnosperme
Înmulțire sexuată: prin gameți (oogamie)
Fecundare simplă: proces de lungă durată (aprox. 1 an).
constă în contopirea spermatiei (gamet bărbătesc, provine din grăunciorul de polen) cu oosfera (gamet femeiesc, provine din ovul);
ovulul fecundat devine SĂMÂNŢĂ, care prezintă:
-tegument seminal (protejează embrionul),
-endosperm - este primar, haploid (asigură nutriția embrionului),
-embrion – este diploid, prezintă radiculă, tigelă şi gemulă (din gemulă se diferenţiază 2-18 cotiledoane).
prin germinarea seminţelor rezultă o nouă plantă.
Alternanța generațiilor este prezentă: sporofitul (planta însăși) este predominant, gametofitul e redus (grăuncior de polen - spermatie și ovul - oosferă).
Gimnosperme clasificare
-4 clase :
- Clasa Cycadatae
- Clasa Ginkgoatae
- Clasa Pinatae
- Clasa Gnetatae
clasa cycadatae
Sunt plante tropicale asemănătoare cu palmierii, cu tulpina scurtă neramificată, care poartă în vârf un buchet de frunze mari, penat-sectate.
Florile sunt unisexuat dioice (grupate în conuri sau strobili).
Semințele sunt îmbrăcate într-un înveliş cărnos, colorate în roz, roşu sau portocaliu.
Specii ornamentale.
clasa ginkgoatae
Ginkgo biloba, familia Ginkgoaceae, arborele pagodelor, arborele templier japonez
Această specie considerată şi fosilă vie a devenit în ultimii 20 de ani una din cele mai importante plante medicinale indicată în tratamentul afecţiunilor vasculare şi în geriatrie.
ginkgo biloba
Este un arbore cu tulpină simpodială de până la 30 m, cu frunze lăţite în formă de evantai, bilobate, cu nervaţiune dihotomică, caduce toamna.
Specie dioică:
inflorescenţa masculă este spiciformă,
florile femele au formă de cupă, sunt lung pedicelate şi au în vârf două ovule ortotrope (drepte).
La maturitate seminţele sunt protejate de un înveliş cărnos (sarcotesta), asemănătoare cu o cireaşă, de culoare galbenă, fiind considerate drupe false susţinute de un peduncul lung.
Acțiuni specifice:
-efectele vasodilatatoare la nivelul microcirculației arteriale centrale și periferice,
-efecte tonice și protectoare la nivelul peretelui vascular venos,
-reducerea vâscozității sanguine,
-efecte antioxidante și protectoare la nivelul celulelor neuronale.
Indicații și utilizări:
Tratament adjuvant în:
-afecțiuni neurodegenerative (boala Alzheimer),
-diferite forme de demență vasculară (ischemie cerebrală, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale, vertij, acufene, hipoacuzie, tulburări de memorie, de atenție),
-insuficiență venoasă cronică (varice, hemoroizi).
Clasa Pinatae - fam.
Fam Taxaceae
Fam Pinaceae
Fam Cupressaceae
Fam. Taxaceae
Sunt arbori care nu prezintă canale rezinifere.
Florile sunt unisexuat-dioice:
-florile mascule sunt formate din 6-14 stamine, fiecare cu 4-8 saci polenici,
-florile femele sunt reduse la o singură carpelă cu un ovul.
Sămânța este acoperită incomplet de aril (anexă cărnoasă a tegumentului).
Speciile de Taxus – toxice (cardiotoxice, datorită alcaloizilor = taxine) – ingerarea accidentală de către animale domestice sau sălbatice poate conduce la deces.
doar arilul seminței este comestibil și lipsit de toxicitate.
Taxus baccata
Denumire populară: tisă, familia Taxaceae
Întreaga plantă, exceptând arilul, este toxică.
Frunzele:
-sunt aciculare și se inseră spiralat pe ramuri, dar fiind aplatizate dorso-ventral, se orientează pe două șiruri = aspect pectinat,
-sunt discolore: verde închis pe partea superioară şi verde-deschis pe cea inferioară.
Florile se formează la axila frunzelor:
Florile mascule prezintă un ax scurt; în vârful axei se dezvoltă 6-14 stamine peltate.
Florile femele au la bază mai multe bractei aranjate în spirală, iar în vârf un ovul erect.
În urma fecundării la baza ovulului se dezvoltă o excrescență cărnoasă, de culoare roșie (aril) ce acoperă parțial sămânța.
Taxus sp.
Produs vegetal: TAXI CORTEX, TAXI FOLIUM
reprezintă scoarțele și frunzele recoltate de la specii de Taxus (T. baccata, T. brevifolia, T. cuspidata și T. floridana), familia Taxaceae
Taxi cortex și Taxi folium = materie primă pentru izolarea alcaloidului TAXOL (paclitaxel) = agent chimioterapic.
Paclitaxelul a fost izolat în 1971 din Taxus brevifolia și introdus în practica medicală în 1993.
Mecanism acțiune: paclitaxelul este un agent antimitotic - inhibă diviziunea celulelor maligne (prin blocarea microtubulilor într-o formă nedisponibilă pentru interfază).
Indicații și utilizare: administrare parenterală (injectabil și perfuzabil) în tratamentul cancerului ovarian, mamar, pulmonar, esofagian, cervical și al vezicii urinare.
Efecte adverse: alopecie, supresie medulară (scăderea numărului de granulocite neutrofile), alergii, dureri musculare, efecte adverse digestive (ulcerații, diaree).
Contraindicații: sarcină (paclitaxelul este teratogenic – malformații congenitale).
Cum se optine acum paclitaxelul
Actualmente, paclitaxelul se obține prin:
-extracție de la plante de cultură (destinate industriei farmaceutice), îndeosebi Taxus brevifolia (are conținutul cel mai ridicat în paclitaxel);
-semisinteză: pornind de la precursori precum 10-diacetilbacatina (în frunzele de Taxus baccata);
-biotehnologie: culturi celulare sau de țesuturi ale speciilor de Taxus.
fam Pinaceae
Cuprinde specii de arbori şi arbuşti răşinoşi, cu canale rezinifere.
Tulpina este ramificată monopodial.
Frunzele sunt aciculare, solitare sau grupate în fascicule, persistente sau caduce.
Florile sunt unisexuat-monoice:
Florile mascule sunt grupate în inflorescență de tip con: solzi cu stamine, dispuse în spirală pe un ax (conțin sacii polenici cu grăuncioare de polen);
Florile femele sunt grupate în inflorescență de tip con și sunt reprezentate de solzi dubli:
-solzi carpelari, fertili: sunt plani şi poartă pe partea superioară două ovule descoperite,
-fiecare solz carpelar este însoțit la bază de o bractee (solz bracteal, steril).
Polenizarea este anemofilă.
După fecundare din ovule rezultă semințele, care sunt de regulǎ aripate.
Speciile din această familie au o mare importanță economică, terapeutică, ornamentală şi ecologică.
Genul Pinus
cuprinde arbori și arbuști cu ramificație monopodială;
prezintă două tipuri de ramuri și frunze:
-ramuri lungi = macroblaste, au frunze reduse la solzi,
-în axila macroblastelor se dezvolta ramuri scurte = microblaste (3-5 mm), care poartă frunze aciculare, reunite la bază într-o teacă comună,
florile mascule sunt alcătuite din stamine grupate în conuri, având la bază câte o bractee membranoasă,
conurile female au solzi dubli; vârful solzului carpelar e lignificat și îngroșat (apofiză);
conurile sunt pendente, pot persista și câțiva ani pe arbore.
Pinus sylvestris
- pin rosu
Prezintă un ritidom de culoare brună-cenușie la baza arborelui, iar spere vârf este roşu-cărămiziu (se exfoliază în fâşii longitudinale).
Frunzele aciculare sunt situate pe microblaste, au o lungime de 4-6 cm și sunt grupate câte două (la baza sunt înconjurate de o teacă membranoasă).
Conurile femele sunt de culoare roșie înainte de polenizare, globuloase (0.4-0.8 cm); după polenizare își modifică forma, devin pendente și se colorează în verde în primul an, ca la maturitate (anul 2) să fie de culoare brună, formă conic-ovoidală și de dimensiuni 3-7.5 cm.
Conurile femele conțin semințele, care sunt aripate, de culoare neagră (3-5 mm); semințele sunt eliberate din con primăvara, la aproximativ 22-24 luni după polenizare.
Florile mascule au aspectul unor mici conuri (aprox. 2 cm) și sunt grupate într-o inflorescență racemoasă; o floare masculă este alcătuită din mai multe stamine dispuse spiralat.
