Biologie plante - curs 1 Flashcards
muschii sunt …
briofite
ferigile sunt ….
pteridofite
regnul plantae cuprinde organisme ….
eucariote, pluricelulare, fotoautotrofe, cu celule protejate de perete celular
ce analizeaza Hooke
analiză la microscop a unei secţiuni subţire dintr-un dop de plută → numeroase cămăruţe (celule moarte care prezentau numai perete celular)
- 1667 - Robert Hooke a stabilit structura celulară a
țesuturilor și a introdus în lucrarea sa, Micrographia,
noțiunea de celulă.
“Parintele anatomiei plantelor”
Nehemiah Grew
celule parenchimatice sau izodiametrice
- sferice,ovoidale
- cu lungimea aproximativ egală cu lăţimea, cu pereţii celulari subţiri;
celule prozenchimatice sau anizodiametrice
- cilindrice,fusiforme
- la care lungimea depăşeşte cu mult lăţimea, cu pereţii subțiri (palisadă) sau îngroşaţi (fibre liberiene/sclereide)
dimensiuni celule
Alge verzi: 10-30 µm;
Dicotiledonate: 30-50 µm,
Monocotiledonate: 50-100 µm.
Se întâlnesc şi celule mai mari, cum ar fi:
* fibrele de cânepă (4-5 mm),
* celulele endocarpului (pulpei) de lămâi şi portocal
(2 cm lungime),
* perii unicelulari de pe seminţele de bumbac (3-6 cm
lungime),
* perii absorbanţi (rădăcină) se pot vedea cu ochiul
liber
celula procariota
-fără nucleu individualizat și cu organite celulare fără membrană
celula eucariota
-prezintă nucleu și membrane care delimitează organitele celulare
peretele celular - stadii de formare
- Peretele primitiv (fragmoplastul) - depunerea de substanţe pectice şi hemicelulozice, rezultând lamela mediană (cu rol de liant între celule).
- Peretele celular primar - alcătuit din microfibrile celulozice, hemicelulozice, proteice şi substanţe pectice.
* este elastic, specific celulelor tinere, meristematice;
* prin intercalarea de noi microfibrile de celuloză printre cele existente are loc creşterea în suprafaţă. - Peretele secundar - se formează prin depuneri de material
(microfibrile celulozice şi lignină) peste peretele celular primar.
* depunerea de material se realizează în straturi succesive, spre interiorul peretelui primar, având loc creşterea în grosime prin procesul de apoziţie (creştere centripetă).
* este alcătuit din celuloză, hemiceluloză, pectine, lignină, predominând celuloza
importanta perete celular
-datorită rigidităţii pe care o prezintă, dă forma celulelor;
-asigură transportul apei şi al substanţelor dizolvate prin spaţiile dintre microfibrilele celulozice din pereţii celulari;
-constituie o barieră fizică la atacul agenţilor patogeni.
punctuatiuni si plasmodesme
În timpul îngroşării peretelui, rămân porţiuni neîngroşate numite pori (punctuaţiuni), la nivelul cărora trec plasmodesmele (canalicule membranare prin care trec fire subţiri de citoplasmă) de la o celulă la alta, care facilitează schimburile de substanţe între celule.
Plasmodesmele - asigură continuitatea citoplasmei şi unitatea
funcţională a întregului organism.
Punctuaţiunile:
* simple au formă eliptică, ovală sau circulară, fiind prezente mai ales în ţesuturile parenchimatice;
* areolate se întâlnesc în ţesutul conducător lemnos (trahee, traheide), fiind formate din îngroşarea lamelei mediane şi a pereţilor celulari în dreptul porilor
cutinizare
- depunerea cutinei (substanţă lipidică) la exteriorul epidermei → cuticulă,
- rol în reducerea permeabilităţii peretelui celular
suberificare
- depunerea stratificată cu suberină (substanţă lipidică) pe faţa internă a pereţilor celulari,
- peretele devine elastic, impermeabil pentru apă, gaz (ex. suberul la cartof sau la plantele lemnoase),
- suberul = ţesut cu rol de apărare
cerificare
- acoperirea pereţilor celulelor epidermice cu ceară;
- ex. ca niște perişori (la trestia de zahăr), plăci stratificate (la palmierul de ceară), strat subţire - pruină (la fructele de prun, măr);
- rol în reducerea permeabilităţii peretelui celular.
lignificare
- este modificarea cea mai importantă pe care o suferă pereţii celulari,
- impregnarea peretelui celular cu lignină,
- imprimă duritate, rezistenţă la atacul microorganismelor (ex. ţesutul conducător lemnos)
mineralizare
- impregnarea pereţilor celulari cu substanţe minerale (dioxid de siliciu, carbonat de calciu).
- dioxidul de siliciu - în tulpinile gramineelor,
- carbonatul de calciu - plante din familia Cucurbitaceae (dovleac),
- peretele celular capătă o rezistenţă mecanică sporită.
gelificare
- depunerea, în exces, de substanţe pectice în pereţii celulari,
- pereţii gelificaţi au o mare capacitate de absorbţie a apei, în prezenţa apei gonflează, se transformă în gume sau mucilagii,
- gelificarea apare și sub influenţa rănilor (la prun, cireş)
lichefiere
- procesul de biodegradare totală a pereţilor celulari,
- Ex. formarea traheidelor; formarea lacunelor pe cale lizigenă prin distrugerea celulelor; căderea frunzelor, petalelor; deschiderea fructelor etc.
membranele plasmatice sunt reprezentate de
plasmalema si tonoplast
plasmalema
pelicula fina, situata intre peretele celular si citoplasma
- rol important în reglarea schimburilor osmotice dintre celulă şi mediul extracelular,prezentând o permeabilitate selectivă (semipermeabilitate): permit trecerea apei,constituind o barieră pentru substanţele dizolvate;
- la acest nivel are loc procesul de pinocitoză (includerea de material extracelular (în special apă) în interiorul celulei prin formarea unor vezicule numite pinocite);
- din plasmalemă se formează plasmodesmele, la nivelul porilor peretelui celular
tonoplast
pelicula care separa vacuola de citoplasma
citoplasma
- este protejată la exterior de plasmalemă;
- este un lichid cu vâscozite variabilă, transparent, incolor, omogen, în care sunt incluse organite celulare și incluziuni ergastice;
- cuprinde substanțe solubile cu molecule mici (glucoza, aminoacizi, proteine simple, nucleotide) și ioni (sodiu, magneziu, calciu)
citoplasma functii
- asigură deplasarea organitelor celulare în interiorul celulei şi transportul substanţelor de la un organit la altul, prin intermediul curenţilor citoplasmatici;
- reprezintă mediul în care au loc numeroase reacţii de biosinteză şi biodegradare (a glucozei, fructozei, zaharozei);
- reprezintă sediul biosintezei unor vitamine şi metaboliți secundari ai plantei (ulei volatil).
reproducerea la regnul plantae
sexuata, cu alternanta generatiilor dar si rep asexuata este frecvent intalnita
rol plante
-furnizează cea mai mare proporție din necesarul de oxigen al planetei și sunt componentă majoră a ecosistemelor de pe Pământ;
-sursă importantă de hrană atât pentru om, cât și pentru animale;
- scop ornamental, material de construcție, obținerea hârtiei, articolelor vestimentare;
- sistemele de medicină tradițională: utilizarea plantelor pentru proprietățile vindecătoare;
- medicina modernă: utilizarea extractelor din plante sau compușilor vegetali în scop terapeutic, în profilaxia și tratamentul unor afecțiuni.
citologia
studiul structurii celulei si al componentelor sale
cand se formeaza peretele celular ?
in timpul diviziunii celulare
ce contine nucleul ?
conţine materialul genetic şi reprezintă centrul de coordonare a proceselor vitale care au loc la nivel celular
dimensiuni nucleu ?
forma nucleu ?
5-50 µm, fiind organitul celular cu cea mai mare dimensiune;
are formă sferică, la celulele tinere, fiind situat în partea centrală a celulei sau elipsoidală, la celulele mature, fiind situat în apropierea peretelui celular;
numar nuclei celule? plus exceptie
majoritatea celulelor conţin un singur nucleu,
(excepție: laticiferele - polinucleate)
nucleu - alcatuire
- membrană nucleară dublă,
- nucleoplasmă,
- cromatină,
- nucleoli
membrana nucleara dubla
- se află la exteriorul nucleului şi este de natură lipo-proteică,
- prezintă pori, care comunică cu canalele reticulului endoplasmatic, asigurând schimburile dintre nucleu şi citoplasmă,
- pe faţa externă a membranei sunt fixaţi un număr mare de ribozomi.
nucleoplasma
se află în interiorul nucleului, fiind masa fundamentală;
* constituită din proteine, fosfolipide, ADN liber, ARN, enzime, glucide;
* în carioplasmă se găseşte cromatina = substanţa nucleară, cu aspect granular, care este alcătuită din ADN, proteine şi o cantitate mică de ARN;
* din cromatină se formează, în timpul diviziunii celulare, cromozomii, purtători ai genelor, care controlează proprietăţile ereditare ale organismului
nucleoli
sunt corpusculi sferici, care se găsesc în carioplasmă;
sunt formaţi din proteine şi ARN;
dispar în timpul diviziunii nucleului şi reapar în nucleii rezultaţi din diviziune;
în carioplasmă se găsesc unul sau mai mulţi nucleoli;
participă la sinteza proteinelor nucleare, a proteinelor
ribozomale şi a ARN-ului ribozomal;
au o importanţă vitală (celulele care şi-au pierdut nucleolul nu pot supravieţui).
cromozomii
-se formează din cromatină în cursul diviziunii celulare;
-au forme diferite: granule, bastonaş, filamente arcuate, litera V
cromozomii alcatuire
- 2 braţe egale sau inegale (telomeri) unite prin centromer;
- în cursul diviziunii celulare: cromozomii clivează → 2 cromatide surori;
- fiecare cromatidă conține masa fundamentală (rol de matrice) cu o cromonemă fibrilar-spiralată (formată din ADN şi proteine)
garnitura de cromozomi la Vitis vinifera
celulele somatice sunt diploide, prezintă o garnitură dublă de cromozomi (2n), ex. la viţa de vie - Vitis vinifera, 2n = 38;
-celulele reproducătoare (gameţii) sunt haploide, au o garnitură simplă de cromozomi (n) (la viţa de vie, gameţii au n = 19).
functii nucleu
membranele nucleare, prin intermediul porilor, controlează schimbul de substanţe dintre nucleu, reticulul endoplasmatic şi citoplasmă;
cromozomii asigură transmiterea informaţiei genetice la urmaşi;
ARN-ul mesager, rezultat din transcripția nucleară a ADN-ului, ajuns în citoplasmă prin porii membranei nucleare, se fixează pe suprafaţa poliribozomilor, unde codifică sinteza
proteinelor;
coordonează funcţiile vitale ale celulei, constituind centrul cinetic care declanşează diviziunea celulară.
ribozomii
au fost descoperiţi de George Palade, în anul 1953;
sunt organite celulare de formă granulară, de dimensiuni
foarte mici, 150-200 Å;
prezenţi în toată celula (citoplasmă, cloroplaste, reticulul
endoplasmatic, mitocondrii);
pot fi izolaţi (monoribozomi) sau grupaţi (poliribozomi);
din punct de vedere chimic sunt formaţi din proteine, ARN şi
fosfolipide;
au rol în sinteza proteinelor.
reticul endoplasmatic
-component citoplasmatic important;
-alcătuit dintr-un sistem tridimensional de canalicule şi vezicule,care formează o reţea de la nucleu până la plasmalemă;
-prin canalicule şi vezicule circulă diferite substanţe organice
(glucide, enzime).
Din punct de vedere structural:
* reticulul endoplasmatic rugos, când pe faţa externă a
membranelor se ataşează ribozomi; situat în apropierea nucleului;
* reticulul endoplasmatic neted, lipsit de ribozomi; situat spre
complexul Golgi.
Rol: în sinteza proteinelor.
AG (dictiozomii)
totalitatea dictiozomilor dintr-o celulă formează aparatul Golgi.
1898: dictiozomii au fost descoperiţi în celula animală de către italianul Camillo Golgi.
alcătuire: 3-20 cisterne, aplatizate, suprapuse, unite în partea
centrală, cu capetele dilatate, de unde se pot desprinde vezicule mici, numite vezicule golgiene;
au rol secretor în sinteza polizaharidelor, în formarea lamelei
mediane şi a peretelui celular.
au rol în transportul, modificarea și includerea proteinelor și
lipidelor în vezicule cu rol transportor către lizozomi sau membrana celulară
cum se mai numesc mitocondriile ?
condriozomi
mitocondrii
sunt organite celulare de diferite forme (sferică, ovală, drepte, bastonaş) şi mărimi, cuprinse între 0,3-10 µm.
Structură:
-membrană dublă lipo-proteică:
* membrana externă este netedă, iar cea internă prezintă
numeroase pliuri, numite criste;
- masa fundamentală = matrice, în care se găsesc ribozomi, acizi nucleici şi numeroase enzime;
rol în respirația celulară: conţin enzimele ciclului Krebs (funcţie principală în procesul de respiraţie celulară);
reprezintă sistemul energetic (”uzina energetică”) al celulei: moleculele organice sunt transformate în CO2
si H2O, cu eliberarea unei cantități mari de energie, înmagazinată în molecule de adenozin trifosfat (ATP);
* moleculele de ATP sunt sursă de energie pentru numeroase reacții de la nivel celular
ce sunt plastidele?
organite celulare specifice celulei vegetale
leucoplastele
-plastide incolore, cu rol în depozitarea substanţelor de rezervă.
* amiloplaste (amidon), proteoplaste (proteine) şi oleoplaste (ulei gras).
* prezente în organele subterane ale plantelor (rădăcini, bulbi, tuberculi) şi în petalele florilor albe
cromatoplaste
- plastide cu rol în sinteza și depozitatarea pigmenților.
- inactive în fotosinteză;
- colorate în portocaliu datorită pigmenților carotenoidici; galben – xantofile; roșu-violet – antociani;
- prezente în fructele coapte (tomate, ardei), în rădăcini (morcov), în petalele florilor;
cloroplaste
- plastide verzi, întâlnite la plantele superioare, în toate organele verzi, mai ales în frunze.
- conţin pigmentul verde asimilator, clorofila, cu rol în procesul de fotosinteză
-plantele inferioare (alge verzi): cloroplastele = cromatofori, de
dimensiuni mari și cu forme variate (panglică, cupă, stelată), 1-2 în celulă.
-plantele superioare: cloroplastele sunt mici (3-10 µm), au formă sferică, lenticulară, în număr mare în celulă (până la 50).
Cloroplast – structură:
-la exterior prezintă o membrană dublă, lipoproteică:
* membrana externă este netedă, iar cea internă formează pliuri, numite tilacoide.
* între tilacoide se găsesc formaţiuni sub forma unor discuri suprapuse – grana tilacoidei,
* pe aceste discuri se află clorofila, pigment asimilator, cu rol în fotosinteză.
- la interior se găseşte masa fundamentală = stromă, în care se află ribozomi, enzime, ARN şi ADN.
Cloroplastele se pot transforma în cromoplaste (toamna când frunzele îngălbenesc sau în timpul coacerii fructelor)
lizozomii
-sunt organite celulare sferice, cu diametrul de 0,4-1 µm;
-derivă biogenetic din membranele aparatului Golgi,
-sunt delimitaţi la exterior de o membrană simplă de natură lipoproteică,
-la interior prezintă granule ce conțin enzime hidrolitice.
Roluri (prin echipamentul enzimatic conținut):
-în digestia intracelulară a materialului pătruns în celule prin pinocitoză (a virusurilor, bacteriilor);
- contribuie la eliberarea celulei de părţile moarte, rezultate în procesul de senescenţă naturală.
peroxizomi
-microcorpi
-sunt organite de formă sferică, elipsoidală, de dimensiuni mici (0,1- 1,5µm);
- prezintă la exterior o membrană simplă;
- la interior există o matrice fin granulară cu incluziuni cristaline (peroxidaze cristalizate) şi enzime, cu rol în respiraţia celulară.
glioxizomi
-microcorpi
-sunt organite caracteristice celulelor din endospermul şi cotiledoanele embrionului unor seminţe;
- înmagazinează lipide de rezervă;
- conţin enzime care participă la transformarea lipidelor în glucide în procesul germinaţiei seminţelor
sferozomi
-microcorpi
-sunt organite sferice, de dimensiuni mici (0,5-1 µm);
-provin din reticulul endoplasmatic neted;
-la exterior sunt delimitaţi de o membrană simplă, iar la interior se găsesc depozitate lipide de rezervă;
-au rol în sinteza lipidelor.
microtubulii
-sunt formaţiuni tubulare prezente în citoplasmă, nucleu, în cili şi flageli;
- formează fusul de diviziune în timpul mitozei;
- intră în alcătuirea citoscheletului, orientează direcţia de formare a microfibrilelor celulozice din pereţii celulari.
- au rol în deplasarea veziculelor transportoare.
cili si flageli
-sunt organite locomotorii prezente la gameţii bărbăteşti de la muşchi (anterozoizi), ferigi şi gimnosperme inferioare.
-sunt alcătuiţi din fibrile proteice spiralate, contractile.
vacuomul
-reprezintă totalitatea vacuolelor dintr-o celulă;
-vacuolele rezultă din veziculele reticulului endoplasmatic,
pinocite şi veziculele golgiene..
Vacuolele sunt delimitate la exterior de o membrană
semipermeabilă, numită tonoplast.
În celulele tinere vacuolele sunt mici şi numeroase, iar în
celulele mature confluează şi formează o vacuolă mare,
centrală, care ocupă aproape 95% din volumul celulei.
În vacuolă se află sucul vacuolar, care conţine apă, glucide,
aminoacizi, glicozide, alcaloizi, taninuri, acizi organici, pigmenţi
antocianici, flavone şi substanţe anorganice.
importanta vacuolei
- depozitează substanţe osmotic active (ioni, glucide solubile, acizi organici), care generează presiunea osmotică şi potenţialul de membrană;
- prin modificarea turgescenţei vacuolei, are loc închiderea şi deschiderea stomatelor;
- la unele plante, cu fructe bogate în zaharuri (struguri, cireşe), în vacuolă se depozitează glucide reducătoare cu rol de rezervă;
- vacuolele sunt considerate rezervoare pentru substanţele secundare, cu efect toxic asupra citoplasmei;
- prin acumularea taninurilor în vacuolă, fructele capătă un gust astringent, iar prin acumularea acizilor organici, conferă gustul acid, caracteristic fructelor nemature;
- acumularea pigmenţilor flavonoizi în vacuolele celulelor unor flori şi fructe, determină culoarea acestora
incluziuni ergastrice
Incluziunile ergastice sunt formaţiuni incluse în citoplasmă sau vacuolă şi servesc ca materii de rezervă sau sunt substanţe de excreţie pe care planta le scoate din circuitul nutritiv.
Pot fi:
- lichide: uleiul gras din seminţele plantelor oleaginoase (floarea soarelui, rapiţă, ricin);
- solide:
* granulele de amidon,
* granule de aleuronă,
* cristale minerale.
granule de amidon
- sunt cele mai răspândite incluziuni ergastice solide;
- reprezintă amidonul de rezervă pe care plantele îl depun în
amiloplastele din rădăcini, tuberculi, bulbi, seminţe; - alcătuire:
corpuscul dens (hil) + straturi succesive de amidon + membrană - tipuri:
- grăuncior simplu (un singur hil, ex. grâu, porumb),
- grăuncior compus (mai multe hiluri, ex. la ovăz, orez).
- forma, mărimea grăunciorilor de amidon, variază în funcţie de specie (criteriu de identificare)
ce este aleurona?
aleurona este o substanţă amorfă de natură proteică care ia naştere în endospermul seminţelor prin deshidratarea vacuolelor
cristale minerale
- apar ca incluziuni în vacuole, constituind substanţe de excreţie.
- oxalatul de calciu se prezintă sub formă de:
- rafidii,
- druze sau ursinii,
- cristale prismatice,
- nisip oxalic/ saci cu nisip oxalic.
fazele ciclului celular
-constă într-o succesiune de evenimente care vor asigura creșterea celulei și diviziunea ei în alte celule-fiice;
- cuprinde interfaza și diviziunea celulei;
Fazele ciclului celular:
- Interfaza (stare de repaus) cuprinde 3 etape:
* G1 (presintetică) – se sintetizează ARN și proteine, are
loc creșterea celulei,
* S (sintetică) – replicarea macromoleculei de AND
(dublarea cantității de material genetic),
* G2 (postsintetică) – celula continuă să crească și să
producă proteine necesare formării fusului de diviziune.
- M (mitoza) – diviziunea celulei,
-Go (odihnă scurtă sau permanentă)
tipuri de diviziune celulara
Creșterea și dezvoltarea plantelor (formarea țesuturilor și a organelor) se realizează prin diviziunea celulelor.
Diviziunea celulară:
- directă – specifică plantelor inferioare (procariote), constă în scindarea celulei-mamă în două celule fiice.
- indirectă - specifică eucariotelor.
* 2 tipuri:
- diviziune tipică sau ecvaţională (mitoză),
- diviziune heterotipică sau reducţională (meioză)
ce procese presupune diviziunea celulara ?
- Cariochineza: diviziunea nucleului,
* mitoza: rezultă 2 nuclei cu aceeași cantitate de material
genetic,
* meioza: rezultă 4 nuclei care conțin jumătate din
cantitatea de material genetic; - Citochineza: diviziunea citoplasmei.
ce este mitoza?
◦ este tipul de diviziune prin care organismele pluricelulare cresc, se dezvoltă și înlocuiesc celule și țesuturi îmbătrânite sau traumatizate;
◦ se finalizează cu formarea de celule-fiice care au aceeași cantitate de material genetic ca celula mamă.
-este întâlnită la plantele superioare;
-caracteristică celulelor meristematice (în vârfurile de creştere ale tulpinii şi rădăcinii);
- proces conservator: dintr-o celulă-mamă (diploidă sau haploidă) rezultă două celule-fiice cu acelaşi număr de cromozomi
- durează între 70-110 min, la unele specii chiar 3-5 ore;
- prezintă 4 faze:
- profaza,
- metafaza,
- anafaza,
- telofaza
ce este meioza?
◦ este diviziunea prin care se formează sporii și gameții;
◦ se finalizează cu formarea de celule au jumătate din cantitatea de material genetic a celulei-mamă
-asigură transmiterea informației genetice de la o generație de indivizi la următoarea;
-este diviziunea netipică (reducţională),
-are loc în țesuturile reproducătoare, specifică celulelor-mame ale sporilor şi gameţilor, care au un număr simplu de cromozomi (n),
- este o succesiune de două diviziuni:
* reducţională (meioza I): numărul de cromozomi este redus la jumătate (2n → n),
* ecvaţională (meioza II, mitoza haploidă tipică): menține numărul haploid (n) de cromozomi.
Prin meioză dintr-o celulă-mamă diploidă se formează 4 celule haploide:
1 celulă-mamă (2n) → 4 celule-fiice (n).
interfaza
- etapă a ciclului celular, perioada dintre două mitoze succesive;
- are durată variabilă (câteva ore - o zi);
- constă în pregătirea diviziunii celulare propriu-zise;
- la nivelul celulei au loc numeroase transformări fizico-chimice:
- nucleul prezintă o activitate metabolică intensă;
- se dublează numărul constituenților celulari și materialul genetic (ADN);
- se sintetizează proteine cu rol contractil necesare formării fusului de diviziune.
profaza
- este faza cea mai lungă ca durată (30-45 min.);
Caracteristici:
- individualizarea și clivarea cromozomilor:
- cromozomii:
- rezultă prin scurtare și îngroșare din filamentele de cromatină,
- integrează ADN-ul nuclear,
- clivează în două jumătăţi (cromatide), care rămân unite prin centromer.
- formarea fusului de diviziune: la cei doi poli opuşi ai celulei apar două calote polare, de la care pornesc spre centrul celulei filamente subţiri (microtubuli);
- dispariția nucleolilor și a membranei nucleare;
- citoplasma se amestecă cu nucleoplasma formând mixoplasma
metafaza
-durată: 5-10 min.;
- constă în dispunerea la ecuatorul fusului de diviziune a
cromozomilor bicromatidici, cu formarea plăcii metafazice.
- dispunerea cromozomilor în plan ecuatorial este în plan
longitudinal și se realizează la nivelul centromerului.
- fiecare dintre cele 2 cromatide componente ale unui
cromozom se orientează către unul dintre poli.
anafaza
-durată: 15-20 min.;
-constă în separarea completă a cromatidelor prin clivarea
centromerului → 2 cromozomi-fii;
-are loc migrarea sincronă a cromozomilor-fii spre polul
corespunzător al fusului de diviziune (centromerul are rol
motor);
-ex. ceapa (Allium cepa): în celulele somatice garnitura de
cromozomi este egală cu 16, prin clivare rezultă 32 de
cromatide (16 la un pol, 16 la polul opus).
telofaza
- durată: 20-30 min.;
- se formează doi nuclei-fii la cei doi poli ai fusului nuclear, fiecare nucleu având acelaşi număr de cromozomi ca şi celula-mamă;
- are loc degradarea fusului de diviziune;
- cromozomii se despiralizează, se transformă în cromatină, apar nucleolii, se reface membrana nucleara
citochineza
în partea ecuatorială a fusului nuclear veziculele golgiene dau
naştere fragmoplastului (placa celulară), cu formarea ulterioară a peretelui celular care va despărţi celula-mamă în două celule-fiice
