Sesi-1- histo Flashcards
Rolul proteinelor membranare
comunicare cu mediul
reglare ph celular
mentinerea homeostaziei osmotice
“bariera selectiva” - concentreaza nutrientii in interiorul celulei, exclude produsele reziduale celulare
conversia stimulilor externi in semnale celulare
transport transmembranar - canale ionice - receptori de care se leaga neurotransmitatori si mediaza miscarea ionica
receptori de suprafata - pt hormoni, antigeni etc.
proteine enzime - activitate enzimatica
Formarea si maturizarea proteinelor din membrana celulara
Se formeaza in RER, apoi se deplaseaza sub forma de vezicule la AG unde se matureaza si primesc lanturi oligozaharidice(glicozilare). Cand glicozilarea si alte modificari posttranslationale sunt gata, proteinele sunt impachetate in vezicule si transportate catre membrana celulara si se imbina cu aceasta (impreuna cu bistratul lipidic al veziculelor)
Rolul glicocalixului
individualitate celulara (originalitate)
protectie a membranei
contribuie la sarcina electrica negativa a suprafetei celulei
participa la fenomene de recunoastere celulara
protectie, prin amortizarea socurilor,lubrefiere
adezivitate si recunoastere intercelulara
filtru ionic
rol imunologic
participa la captarea substantelor endocrine
purtatoare ale antigenelor grupelor sangvine
fertilizare(fuzionarea spermatozoidului cu ovocitul)
Citoscheletul membranei
Citoscheletul membranei este o retea de proteine extrinseci de pe frontul intern, plasmatic (P) al membranei, cu grosimea de 5-9 nm, care confera flexibilitate si rezistenta
Citoscheletul membranei este ancorat de
plasmalema prin intermediul capatului intern al proteinelor integrale, iar prin fata P, se pune în legatura cu citoscheletul matricei citoplasmatice
În hematie, citoscheletul membranei reprezinta circa 60% din masa proteinelor întregii membrane. Principalele tipuri de proteine citoscheletice sunt:
spectrina, anchirina, actina si proteina benzii 4,1.Pe lânga acestea se mai afla proteine neidentificate, de mase moleculare diferite.
Rol citoscheletul membranei
initiaza mobilitatea periferiei celulare
confera membranei elasticitate si rezistenta
receptie-transmisie a mesajelor INTRAcelulare
sustine arhitectonica periferiei celulare
mentine forma celulei
directioneaza substantele endocrine
Lipidele plasmalemei
Fosfolipide (sfingolipide,fosfogliceride - fosfatidilcolina),glicolipide si colesterol - cap polar, coada apolara si o structura rigida a acidului sterolic
70:5:25
Proteine
extrinseci si intrinseci
extrinseci - 25%, realizeaza leg.hidrofile
- mai numeroase pe fata plasmatica unde structureaza citoscheletul membranei
intrinseci - 75% - onepass, multipass, leg. hidrofile si hidrofobe
- lanturi oligozaharidice + prot. transmembranare
Multe proteine integrale și periferice funcționează în calitate de componente ale complexelor enzimatice mari și se află sub forma unor zone dense, specializate ale membranei având
concentrații mai mari de colesterol. În aceste regiuni numite plute lipidice fluiditatea membranei este
redusă, permițând astfel proteinelor asociate să rămână în apropiere și să interacționeze mai eficient
Endocitoza
-transport in masa - prin vezicule
Captarea materialului extracelular, fără a fi ambalat intr-o membrană, are loc, prin membrana plasmatică într-un proces general numit endocitoză.Acesta implică plierea și fuziunea
membranei (formând o gropiță intracitoplasmatică) urmată de formarea unei vezicule care înglobează
materialul transportat.
-endocitoza mediata de receptori ( proteine) - include proteine de membrană numite receptori care leagă molecule specifice sau liganzi (reprezentați de bacterii, virusuri, hormoni, toxine, celule). Când sunt mai mulți receptori legați de liganzii lor, aceștia agregă într-o regiune membranară, care apoi se
invaginează și se detașează pentru a crea vezicula sau endozomul care conține atât receptorii, cât și
liganzii legați, clatrina - polipeptida, reciclare
-fagocitoza
-pinocitoza
fagocitoza - Macrofagele și neutrofilele, sunt specializate pentru fagocitarea și îndepărtarea particulelor precum bacterii, protozoare, celule moarte și constituenți extracelulari inutili. Când o bacterie se leagă de suprafața unui neutrofil, procesele citoplasmatice ale celulei sunt extinse, emit pseudopode și în cele din urmă înconjoară bacteria. Membranele acestor procese se întâlnesc și se contopesc, înglobând bacteria într-o vacuolă intracelulară, sau fagozom.
Pinocitoza - pinozom, 80nm, pinolizozom - fuzioneaza cu lizozomii + transcitoza
Exocitoza
In exocitoză, o veziculă citoplasmatică delimitată de endomembrană fuzionează cu membrana plasmatică, rezultând eliberarea conținutului său în spațiul extracelular fără a compromite integritatea membranei plasmatice . Adesea, exocitoza produselor stocate din celulele epiteliale
apare în mod specific în domeniile apicale ale celulelor, cum ar fi în pancreasul exocrin și glandele salivare. Fuziunea membranelor în timpul exocitozei este un proces care implică interacțiuni între mai multe proteine de membrană specifice. Exocitoza este declanșată în multe celule prin creșterea tranzitorie a Ca2 + citosolic
Daca în timpul endocitozei, porțiuni ale membranei celulare devin vezicule de endocitoză; în timpul exocitozei, membrana este returnată la suprafața celulei. Acest proces de mișcarea și
reciclarea membranei se numește trafic de membrană
Proteinele G si initierea transductiei mesajului
Moleculele de semnalizare hidrofila, incluziv majoritatea hormonilor, mediatorii chimici si neurotransmitatorii activeaza proteinele receptorilor pe suprafata celulei tinta
Acesti receptori(adesea prot transmembranare) transmit informatia catre o serie de intermediari intracelulari care, in cele din urma, transmit semnalul la destinatia sa finala : fie in citoplasma, fie in nucleu, intr un proces numit transductie de mesaj.
Una dintre cele mai bine studiate clase este cea a proteinelor intermediare, proteinele G, care leagă moleculele de guanozin
difosfat (GDP) și acționează asupra altor intermediari legați de membrană numiți efectori care propagă semnalul mai departe în celulă.
Proteinele efectoare sunt de obicei canale ionice sau
enzime care generează cantități mari de molecule numite mesageri secundari.
Proteina G formată din 3 subunități: α, β și γ. Subunitatea α conține situsul de legare
pentru GDP/GTP. Se activează prin cuplarea cu GTP. Se inactivează prin cuplarea cu GDP.
Tipuri de
protein G:
Gs stimuleaza adenilat ciclaza;
Gi inhibă adenilat ciclaza;
Gq- stimulează fosfolipaza
