hemostaza fiziologica Flashcards
ce este hemostaza fiziologica + etape
- Hemostaza fiziologică este ansamblul de fenomene prin
care se realizează oprirea spontană a unei hemoragii. - In desfăşurarea ei se succed 3 etape:
– Etapa vasculară,
– Etapa endotelio-plachetară
– Etapa plasmatică
hemostaza - etapa vasculara
Etapa vasculară: micşorarea vasului lezionat prin spasmul musculaturii netede a peretelui vascular, reducând sau oprind pentru moment hemoragia.
- Intervin 2 mecanisme:
– un mecanism reflex ortosimpatic care determină vasoconstricţia locală, cu acţiune imediată.
– un mecanism umoral, realizat prin serotonina
eliberată din trombocite şi catecolaminele regiunii
periplachetare.
Oprirea hemoragiei este doar temporară.
etapa endotelio-plachetara
Etapa endotelio-plachetară constă în formarea trombusului alb trombocitar care închide lumenul vascular.
Procesul se desfăşoară astfel
* expunerea colagenului şi a altor structuri subendoteliale,
* aderarea trombocitelor la subendoteliu,
* Degranularea trombocitelor şi eliberarea ADP şi catecolaminelor, factori care iniţiază agregarea trombocitelor.
– se formează astfel un trombus etanş, dar foarte fragil.
etapa plasmatica
-coagularea sangelui
- Coagularea sângelui este un proces enzimatic complex prin care fibrinogenul plasmatic solubil este transformat într-o reţea de fibrină în care se depun elemente figurate – trombus roşu.
- In procesul de coagulare sunt implicati factori plasmatici şi factori trombocitari.
factorul 1
fibrinogenul, o glicoproteină provenită din sinteză hepatică şi din megacariocitul trombocitar
factorul 2
protrombina, o alfa2-globulină sintetizată în ficat în
prezenţa vitaminei K
factorul 3
tromboplastina tisulară sau extrinsecă, o lipoproteină sintetizată în creier, plamâni şi placentă, cu rol în activarea protrombinei
factorul 4
reprezentat de ionii de calciu care intervin în aproape toate etapele coagulării sângelui;
factorul 5
proaccelerina sau factorul labil, sintetizat de ficat;
prin activare enzimatică similară cu cea a protrombinei se
transformă în accelerină (factor VI, actualmente Va)
factorul 7
proconvertina, sintetizată tot în ficat, intervine în coagularea pe cale extrinsecă.
factorul 8
factorul antihemofilic A, o globulină plasmatică cu rol în activarea factorului X în mecanismul intrinsec al coagulării
factorul 9
factorul antihemofilic B sau factorul Christmas (component al tromboplastinei plasmatice), are rol în formarea activatorului protrombinei prin mecanism intrinsec;
factorul 10
factorul Stuart sau Stuart-Prower sau autoprotrombina C, a cărei activare reprezintă calea finală comună a mecanismelor extrinsec şi intrinsec ale coagulării;
factorul 11
factorul anihemofilic C sau factorul antecedent al tromboplastinei plasmatice, are rol în mecanismul intrinsec al
coagulării
factorul 12
factorul Hageman, are rol în mecanismul intrinsec al coagulării
factorul 13
denumit si factorul stabilizator al fibrinei, o alfaglobulină cu rol în stabilizarea monomerilor de fibrină.
ce teorie are la baza mecanismul coagularii sangelui ?
- Mecanismul coagulării sângelui are la bază teoria cascadei
enzimatice - Teoria cascadei enzimatice arată că procesul coagulării este o
succesiune de acţiuni enzimatice în care produsul fiecarei etape contribuie la declanşarea etapei următoare.
coagularea sangelui etape
Se deosebesc patru etape:
* formarea activatorilor protrombinei,
* formarea trombinei active,
* formarea fibrinei
* retracţia cheagului
Formarea activatorilor protrombinei
– La acest proces participă un mecanism extrinsec şi unul
intrinsec (factorul comun este F.X)
– Mecanismul extrinsec acţionează când sângele vine în contact cu ţesuturile.
- Tromboplastina tisulară (factorul III plasmatic) împreună cu
ionii de calciu şi proconvertina (factorul VII) formează un
complex enzimatic care se fixează pe factorul Stuart (X) şi-l
activează.
– Mecanismul intrinsec este mecanismul care acţionează în
interiorul vasului lezat.
* Factorii de contact (XII, XI, IX) sunt primii activaţi.
* La activarea F X contribuie:
– F. IXa
– F.VIIIa
– FP3
– In toate etapele sunt necesari ionii de Ca.
Formarea trombinei active
– Participă la acest proces calea intrinsecă şi cea extrinsecă.
Aceste două căi converg la nivelul factorului X plasmatic, care
reprezintă calea finala comuna a formarii activatorului
protrombinei.
– Pentru a-şi desfăşura acţiunea, activatorul trebuie sa conţină o formaţiune lipidică pe care o ia de la factorul III plasmatic şi 3
plachetar.
– Procesul e accelerat de F.Va.
Formarea fibrinei
– Primele cantităţi disponibile de trombină activă declanşează
procesul de formare a fibrinei, care parcurge 3 etape
succesive:
* In etapa proteolitică, din fibrinogenul plasmatic rezultă monomeri de fibrină.
* In etapa de polimerizare, monomerii de fibrină se polimerizează spontan şi neenzimatic, formând fibrina S (solubilă), polimer fără legături covalente.
* In faza de stabilizare, sunt stabilite legaturi covalente în prezenţa factorului XIII plasmatic, activat de trombină sau în prezenţa factorului X activat şi în prezenţa ionilor de calciu. In urma acestui proces rezultă fibrina stabilă (insolubilă).
Retracţia cheagului
– După formarea trombusului de fibrină care închide etanş vasul şi este bine ancorat, are loc retracţia cheagului care asigură o hemostază perfectă. Retracţia se datorează trombocitelor care işi retrag pseudopodele.
– Procesul necesită:
* ATP
* retractozim plachetar
Controlul coagulării sângelui
– Extinderea coagulării sângelui peste limitele necesare şi apariţia coagulării intravasculare diseminate sunt impiedicate în mod fiziologic.
– In controlul coagulării au rol:
* fluxul sanguin, ce intervine mecanic în fragmentarea fibrinei, dar şi în diluţia şi îndepărtarea produşilor activaţi în exes.
* factori anticoagulanti naturali: heparina, antitrombinele,
* sistemul fibrinolitic,
* factorii antiactivatori şi antiplasminici.
heparina
(mucopolizaharid), sintetizată în pulmoni şi ficat, stocată
şi transportată de mastocite şi bazofile, este un antiactivator al
protrombinei.
Antitrombina III
o alfa2-globulină, produsă de însăşi cheagul de
fibrină, este considerat principalul anticoagulant natural al
trombinei.
Sistemul fibrinolitic
-cuprinde cuplul plasminogen-plasmină.
– Plasminogenul, o euglobulină plasmatică, se fixează de fibrină şi sub acţiunea activatorilor urokinaza, streptokinaza,
lizokinaze, etc., rezultă plasmina activă.
– Plasmina este o enzimă proteolitică care hidrolizează fibrina,
transformând-o în fragmente solubile.
– Plasmina activă distruge şi fibrinogenul, precum şi factorii
procoagulanţi plasmatici V şi VIII.
– Prin aceste acţiuni, plasmina limitează extinderea trombusului
de fibrină şi previne coagularea intravasculară diseminată.
Factorii inhibitori ai activatorilor plasminogenului
sau factorii antiplasminici
– controlează la rândul lor fibrinoliza.
– In mod fiziologic, în ultima perioadă de gestaţie, placenta
produce un inhibitor al activatorilor plasminogenului, pentru a
diminua fibrinoliza excesivă din această perioadă.
– Antiplasminele alfa-1, alfa-2 sunt sintetizate de ficat si
pancreas cu rolul de a inhiba plasmina circulantă excesivă.
Factorii anticoagulanţi exogeni
– frigul;
– fixarea calciului în combinaţii neionizabile: (citraţi, oxalaţi,
EDTA);
– hirudina din saliva de lipitoare;
– veninul de şarpe;
– anticoagulanţi artificiali: precum dicumarolul şi alţi derivaţi
cumarinici care se substituie vitaminei K şi blochează sinteza
factorilor coagulării dependenţi de vitamina K (II, VII, IX, X)
