Angiosperme - plante medicinale - curs 12 Flashcards
alcaloizi purinici
Alcaloizii purinici de interes terapeutic sunt derivați metilati ai xantinei. Cei mai reprezentativi alcaloizi sunt cafeina, teofilina și teobromina, compuși întâlniți la specii din familia Sterculiaceae.
Structura chimică și clasificare:
Din punct de vedere structural, alcaloizii purinici se cladifică în:
-Derivați ai xantinei;
-Derivați ai adeninei;
-Cafeina sau cofeina;
-Teofilina;
-Teobromina;
Alcloizi purnici prezintă numeroase acțiuni care diferă ca intensitate de la unul la altul.
Cafeina se folosește ca stimulant general în stări de oboseală, ca analeptic cardiac și circulator, ca analeptic în disfuucții ale centrului respirator și se asociază analgeticelor cărora le potențiază efectul.
Teofilina și teobromina sunt diuretice puternice, analeptice cardiace și vasospasmolitice. Se recomandă în tratamentul edemelor cauzate de insuficiența cardiacă, în tratamentul anginei pectorale și al astmului bronșic și mai putin ca antihipertonice.
Theae folium
Ceaiul uscat reprezintă frunzele tinere (mugurele foliar din vârful ramului si primele două frunze de sub acestea) recoltate de la specia Camellia sinensis, prelucrate pentru obținerea diverselor sorturi de ceai.
Compozitia chimică:
Frunzele de ceai , indiferent de modul de prelucrare, conțin peste 300 de componente extractibile in apă.
În planta neprelucrată, frunzele conțin cafeină, polifenoli. În funcție de sortul de ceai , compoziția chimică variază, dar rămâne asemănătoare:
Cafeină;
Flavonoide;
Catehine;
Aminoacizi;
Vitamine;
Enzime, pigmenți;
Minerale;
Lipide și glucide;
Principalele acțiuni sunt:
-Stimuează sistemul nervos central si are acțiune antidepresivă;
-Angioprotectoare;
-Antiaterogenă (inhibă proxidaza lipidică și absorbția colesterolului exogen)
-Antiagregant plachetar;
-Diuretică datorită favonelor;
-Antipruriginoasă;
-Antidiareica;
-Antioxidantă;
La aplicarea externă, ceaiul verde acționează ca:
-Agent antiviral;
-Astringent datorită taninurilor cahetice;
-Antiflogistic;
-Anticancerigen;
-Profilactic fața de radiațiile UV;
-Antimicrobian;
Conform indicațiilor din monografia comunitară a frunzelor de ceai verde , acestea se utilizează ca psihostimulator pentru înlăturarea senzației de oboseală sau în astenii.
Tradițional , dar și în baza unor studii recente , intern ceaiul se folosește în:
-Diareea nespecifică funcțională;
-Dispepsia sugarului cu diaree;
-Urolitiază;
-Profilaxia aterosclerozei;
-Hiperlipoproteinemie;
-În adipozitate, pentru reducerea greutătii corporale;
Extern în:
-Insolație;
-Dermatită acută și /sau zemuindă;
-Eczemă subacuta și cronică;
-Neurodermită, prurit.
Nu se recomandă în ulcer gastric, alergii, afecțiuni cardiace, hipertiroidism, hipertensiune arterială, aritmii.
tipuri de ceai
Ceaiul negru (fermentat);
Ceaiul verde ( nefermentat);
Ceaiul alb ( partial fermetat);
Ceaiul oolong ( semifermentat);
Primele două sorturi sunt frecvent întâlnite , 80% din ceaiul comercializat fiind negru și doar 20% ceai verde.
tipuri de ceai
Ceaiul negru (fermentat);
Ceaiul verde ( nefermentat);
Ceaiul alb ( partial fermetat);
Ceaiul oolong ( semifermentat);
Primele două sorturi sunt frecvent întâlnite , 80% din ceaiul comercializat fiind negru și doar 20% ceai verde.
ceaiul negru
Ceaiul negru se obține din ofiliera frunzelor urmata de rularea manuală/mecanică și fermentare, când are loc oxidarea , care îndepârtează substanțele amare. Odată cu oxidarea , frunzele rulate se închid la culoare, devenind brune până la negru. Cafeina și aminoacizii rămân nealterați , în timp ce polifenolii de tip catehină sunt transformați în tearubigenine și substanțe aromate
ceaiul verde
Ceaiul verde nu se supune fermentării/oxidării, se usucă direct, astfel încât toate componentele existente in frunzele proaspete rămân în stare nativă. Astfel , acesta conține o cantitate mai mare de catehine. Continutul de polifenoli la ceaiul verde este aproximativ același ca în ceaiul negru.
ceaiul alb
Ceaiul alb este partial fermentat, iar aroma este blândă. Denumirea de ceai alb se datorează prezenței pe suprafața sa a unui puf alb, mătăsos, care îmbraca mugurii tineri , si nu sunt altceva decât peri tectori. Calitatea este conferita de faptul că aceasta se recoltează manual doar mufurii foliari nedeschiși, care au cel mai mare conținut in antioxidanți.
ceaiul oolong
Ceaiul oolong reprezintă un ceai semifermentat, Pentru acesta se recolteaza frunzele mature ale unei anumite varietați de Camellia sinensis ale carei frune sunt mai mari , acestea se cultiva preponderent în Taiwan. Ceaiul întrunește atât calitățile ceaiului negru, cât și a ceaiului verde, iar aroma este una fină, care poate să meargă de la floral până la mirosul de pâine coaptă.
Coffeae semen
Produsul vegetal este reprezentat de cotiledoanele semințelor speciilor Coffea arabica, Caffea canephora, Cafeea liberica, din familia Rubiaceae ( cafea crudă/cafea verde).
Produsul este reprezentat de cotiledoane ovale sau reniforme, netede, lucioase, care prezintă o adâncitură ce pătrunde în endosperm, Culoarea initial verde variază după torifiere de la slab cafeniu la cafeniu negricioasa, gustul este slab amar, astringent, iar mirosul este aromat și caracteristic.
Boabele de cafea conțin:
-Alcaloizi purinici;
-Alți alcaloizi precum: trigonelina,
-Acizi fenolcarbonilici;
-Flavone;
-Taninuri;
-Alcooli diterpenici;
-norditerpene;
-Steroli;
-Lipide;
-Minerale ( sodiu, potasiu, magneziu, mangan);
-Mono și oligozaharide, compuși responsabili de aromă,vitamine
Acțiunile terapeutice ale boabelor de cafea sunt imprimate atât de alcaloizi cât și de compușii nealcaloidici. Principiile active acționează la nivelul:
-Sistemului nervos central;
-Aparatului cardiovascular;
-Aparatului renal;
-Aparatului digestiv;
-Aparatului respirator prin continutul de alcaloizi;
Semințele sunt recunoscute pentru proprietățile:
-Coleretic-colagoge;
-Hepatoprotectoare;
-Antidiabetice;
-Antiinflamatoare;
-Antioxidante;
-Antibacteriene;
-Imunomodulatoare;
Nu se recomandă în ulcer gastrointestinal, afecțiuni cardiace, hipertiroidism, hipertensiune arterială, aritmii, epilepsie, pe durata sarcinii și a alăptării.
Mate folium
Produsul este reprezentat de frunzele speciei Ilex paraguariensis, familia Aquifoliaceae (mate sau ceai de Paraguay)
Drogul este reprezentat de frunzele verzi, coriace, obovate, acuminate cu gust astringent și amar , miros aromat caracteristic
Frunzele de mate conțin:
- alcalozi purinici;
- acizi cafeoilichinici;
- flavone;
- saponzide;
- ulei volatil;
- nitril-glicozide;
- elemente minerale ( calciu, potasiu, magneziu, mangan, zinc);
- hidrocarburi aromate policiclice;
- Acizi grași;
- Polizaharide;
- alti compuși: guaiacol, siringol, hidrochinonă;
Frunzele de mate se utilizează pentru efectul:
- excitant la nivelul sistemului nervos central, cu stimularea funcției intelectuale, reducerea senzatiei de oboseală;
- diuretic;
- antioxidant;
- antiinflamator;
- lipolitic;
- hipoglicemiant;
- de stimulare a secreției biliare/peristaltismului intestinal.
Recomandări:
Consumul de ceai de mate este indicat in stări de suprasolicitare fizică și psihică, afecțiuni urinare minore, adjuvant în dislipidemie, boli metabolice, cure de slabire.
Nu se recomandă în sarcină, alăptare, la copii sub 18 ani, la persoanele cu alergii.
alcaloizi tropolici
Alcaloizii cu structura tropolonică apar doar in câteva specii de plante care fac parte din familia Liliaceae.
Cei mai reprezentativi alcaloizi cu nucleu tropolonic sunt colchicina și demecolicina, derivați izolați din Colchicum sp.
Alcaloizii troponolici prezinta actiune: antimicotică, antiinflamatoare, antigutoasă.
Colchici semen/Colchici bulbus
brandusa de toamna
Semințele sunt mici, sperice, dure aplatizate, de culoare brun-negricioasă, bulbul este mare , ovoid, cu numeroase tunici externe și rădăcini adventive
Compoziția chimică:
Atât semintele căt și bulbii de brandușa de toamna conțin:
- protoalcaloizi troponolici;
- ulei gras, fitosteroli;
- polifenoli;
- amidon;
Acțiune farmacologică și mecanismele de acțiune:
Ambele produse vegetale se utilizează ca materie prima pentru extracția potoalcaloizilor tropoliniici, dintre care colchicina este majoritară.
Colchicina se utilizează în:
- tratamentul simptomatic al crizelor acute de gută;
- anumite forme de leucemie;
- tratamentul febrei mediteraneene
Recomandări:
Cochicina și derivații sai se recomandă in: tratamentul gutei, tratamentul febrei galbene, tratamentul leucemiei, ascitei, periplegiilor spastice, slerodermie, în artrita acută.
Nu se recomandă în insuficiența renală grava, insuficienta hepatică, pe perioada sarcinii și alaptarii.
alcaloizi fenilalchilaminici
-protoalcaloizi
Ephedrae herba
Drogul este reprezentat de ramuri tinere cu numeroase noduri și internoduri pe care sunt dispuse frunze opuse și flori mici în spice, fructele sunt bace false de culoare roșiatică.
În partea aeriană planta conține:
-protoalcaloizi;
-Flavone, proantociani dimeri;
-Taninuri catehice;
-Acizi fenolcarboxilici;
-Acizi organici;
-Ulei volatil;
-Polizaharide;
-Alți compuși:efedroxan.
Acțiune farmacologică și mecanismele de acțiune:
-Efectele farmacologice ale produsului vegetal sunt imprimate în special în prezența protoalcaloizilor.
-Efedrina și psudoefedrina acționează ca simpatomimetice, prin stimularea receptorilor afla și beta adrenergici
Alte acțiuni ale efedrinei:
-Reducerea tonusului și motilitatii intestinale, uterine și a vezicii urinare;
-Efect adjuvant în curele de slabire;
Domenii de indicație:
-Produsul vegetal se utilizeaza ca materie primă pentru extracția efedrinei.
Efedrina se administrează în:
- tusea seaca, bronșită, rinita alergică, congestie nazală, sinuzită, enuresis nocturn, răceli banale, rar pentru limitarea apetitului.
Nu se recomandă la pacienții cu afectiuni cardiovasculare severe, hipertensiune arterială netratată, ischemie cardiacă, tromboză coronariană, hipertiroidie, epilepsie, diabet, glaucom, hipertrofie benignă, , în sarcină și la mamele care alăptează si copiilor sub 18 ani.
Capsici fructus
Fructul este reprezentat de fructele speciilor Capsicum annuum, varianta longum și annuum, din familia Solanaceae (ardeiul iute, pili-pili, piper de Cayenne, chili)
Produsul oficinal este reprezentat de bace lucioase, colorate de la verde la rosu-închis de diferite forme și dimensiuni, cu gust iute.
Fructele de ardei iute contin:
-Capsaicine;
-Carotenoide;
-Flavone;
-Heterozide diterpenice;
-Acid ascorbic;
-Ulei gras
-Compuși volatili:
Ardeiul iute este utilizat drept condiment în numeroase țari.
În doze mici, la administrarea interna, ardeiul iute are efect:
- stomahic
- stimulează secretia gastrică, pancreatică si intestinala;
- Carminativ;
La administrarea externa. Produsul vegetal prin capsaicină, manifesta actiune:
- revulsiva;
- rubefiantă;
- produce vasodilatație și senzație de căldura la nivelul zonei de aplicatie;
Recomandări: extern se utilizează în ( nevralgia postherpetică, neuropatia diabetică, durere neuropată post operatorie, amigdalită, faringită, cefalee, prurit) , iar intern ( drept condiment, pentru acțiunea stomahică, ca adjuvant dislipidemic.
Nu se recomandă în eczeme, pe răni deschise, arsuri, la persoanele cu ulger duodenal, sindrom de intestin iritabil, afecțiuni renale severe.
