Fiziologia sistemului cardio-vascular

Question 1

importanta sistemului cardio-vascular

Answer 1

sângele asigură condiţii pentru viabilitatea celulelor, doar dacă circulă în permanenţă.
– Astfel, doar circulaţia sanguină realizează permanenta
aprovizionare cu nutrienţi şi O2 a celulelor;
– Şi, de asemenea, circulaţia realizează îndepărtarea resturilor metabolice şi a CO2 din imediata vecinătate a celulelor.

Question 2

alcatuire sistem cardio-vasc

Answer 2

– Reţea de vase de sânge: artere, capilare, vene (pentru circulaţia fluidului vital- sângele);
– Cord (inimă) – pentru pomparea sângelui în aceste vase.
– Un sistem vascular colateral - vasele limfatice, pentru
întoarcearea lichidului din spaţiile interstiţiale în sânge

Question 3

ce se intampla in cazul opririi complete a circulatiei sangvine?

Answer 3

-animalul devine inconstient dupa 30 secunde, iar dupa cateva minute se produc leziuni ireversibile la nivelul creierului

Question 4

timpul de transport al sangelui la membre si creier

Answer 4

10 secunde

Question 5

compartimentele cardiace - clasificare structurala si functionala

Answer 5

Inima tetracamerala de mamifer:
* 2 atrii, separate între ele prin septul interatrial;
* 2 ventricule, separate între ele prin septul interventricular

Funcţional, există 2 compartimenete cardiace:
* Compartimentul atrio-ventricular drept, în care se află sânge neoxigenat (alcătuit din Ad şi Vd, ce comunică prin valvula tricuspidă;
* Compartimentul atrio-ventricular stâng, în care se află sânge oxigenat (alcătuit din As şi Vs, ce comunică prin valvula bicuspidă, denumită şi mitrală)

Question 6

peretele cardiac - componente

Answer 6

-pericard -2 foiţe seroase pericardul parietal şi pericardul
visceral (epicardul) ce delimitează un spaţiu potenţial (sacul
pericardic)

-miocard

-endocard- ce căptuşeşte interiorul cavităţilor cardiace şi se
continuă cu sistemul valvular cardiac

Question 7

rol sac pericardic

Answer 7

are o fină peliculă de lichid ce lubrifiază peretele extern al inimii în timpul mişcării sale permanente.
Orice creştere a volumului lichidului pericardic este patologica

Question 8

sistemul valvular cardiac

Answer 8

» Valvulele atrioventriculare (dreaptă tricuspidă; stângă
bicuspidă)
» Valvulele semilunare (sigmoide) aortică, pulmonară
(“în cuib de rândunică”)

Question 9

cele 2 sisteme circulatorii

Answer 9

• Organismul dispune de 2 sisteme circulatorii, având ca
  punct de plecare inima, în două scopuri precise:

– Circulaţia pulmonară (mica circulaţie), în scopul
oxigenării sângelui venos; Vd-AP—Pulmon–VP-As
– Circulaţia sistemică (marea circulaţie), în scopul
oxigenării şi hrănirii tuturor ţesuturilor. Vs-AA—
Corp—VC-Ad.

Question 10

proprietatile miocardului

Answer 10

• Automatismul cardiac
• Funcţia batmotropă (excitabilitatea)
• Funcţia cronotropă (ritmicitatea)
• Funcţia dromotropă (conductibilitatea)
• Funcţia inotropă (contractilitatea)
• Funcţia tonotropă (tonicitatea)

Question 11

automatismul cardiac

Answer 11

Definiţie: proprietatea m. cardiac de a se contracta ritmic
sub acţiunea unor excitaţii proprii, generate de ţesutul
excito-conducător.

Question 12

ce sunt celulele tesutului excito conducator?

Answer 12

Celulele ţ. excito-conducător (nodal) sunt celule de tip
embrionar, capabile de autoexcitare ritmică – celule
pacemaker sau celule autoritmice.
Aceste celule sunt organizate în centri de comandă, generatori de excitaţii, între care există relaţii ierarhice de subordonare

Question 13

caracteristica celule pacemaker si PA

Answer 13

– Caracteristica acestor celule – capacitatea de depolarizare lentă spontană, membrana lor având conductanţă crescută faţă de ionii de Na şi redusă faţă de ionii de K, în stare de repaus (în diastolă).

– PA pacemaker este determinat astfel:
* Influxul de Na determină deplarizarea de prag
* Influxul de Ca determină depolarizarea (de la -60 mV la +20 mV).
* Efluxul de K determină repolarizarea.

Question 14

pacemakerii cardiaci

Answer 14

– Nodulul sino-atrial (Keith-Flack), în atriul drept, la locul de
vărsare a venelor cave, cu rol de centru dominant, având
frecvenţă maximă de descărcare;

– Nodulul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara), la marginea
inferioară a septului interatrial;

– Fasciculul Hiss, cu ramura interventriculară stângă şi
dreaptă, situat în septumul interventricular;

– Reţeaua Purkinje, cu localizare subendocardică.

Question 15

functia batmotropa + caracteristici ale PA

Answer 15

-excitabilitatea
* Definiţie: capacitatea celulelor contractile miocardice de a răspunde la o excitaţie fiziologică printr-un potenţial de acţiune, urmat de o contracţie.

• Caracteristici ale PA generat în celulele contractile miocardice:
  – Depolarizare rapidă de la -90 mV la +30 mV (prin influx rapid de ioni de Na);
  – Menţinerea în platou a depolarizării (200-300 ms), datorită influxului de Ca prin canale de Ca ce se deschid lent, pe măsura efluxului ionilor de K.
  – Repolarizare, doar prin eflux de K.

PA miocardic se suprapune cu sistola (contracţia miocardului), astfel încât m. cardiac se află în timpul sistolei în PRA – nu răspunde la alţi stimuli, excitabilitatea sa este nulă.
* Refacerea excitabilităţii miocardice se face treptat în diastolă, fază în care m. cardiac devine susceptibil de a răspunde la alţi stimuli.

Question 16

legea inexcitabilităţii periodice a inimii

Answer 16

n fiziologie, variaţia excitabilităţii miocardului în cele 2 faze ale revoluţiei cardiace este cunoscută ca legea inexcitabilităţii periodice a inimii, semnificaţia sa biologică fiind o contracţie coordonată şi cu maximum de eficienţă a miocardului.

Question 17

Extrasistola şi repausul prelungit

Answer 17

atunci când excitaţia are alt loc de generare în afara ţ. excitoconducător – focar ectopic – se produce o sistolă
suplimentară – extrasistola, urmată de o pauză echivalentă ca durată cu o revoluţie cardiacă

Question 18

functia cronotropa + frecventele in sistemul excito conducator

Answer 18

-ritmicitatea
frecvenţa producerii şi descărcării potenţialului de acţiune în
sistemul excitoconducător, urmat de contracţie ritmică a miocardului atrial şi ventricular.

In cadrul sistemului excitoconducător, frecvenţa maximă de descărcare o are nodulul sino-atrial, pacemakerul fiziologic, care impune ritmul cardiac (ritm sinusal).

In condiţii experimentale sau patologice, când nodulul sinusal este inactivat sau distrus, nodulul atrioventricular preia comanda şi impune o frecvenţă cardiacă mai lentă sau ritmul nodal.

Dacă nodulul atrioventricular este inactivat, comanda este preluată de fasciculul Hiss şi reţeaua Purkinje, care impun ritmul cardiac propriu al ventriculului sau ritmul idioventricular.

Question 19

rolul nodulilor in sist circulator

Answer 19

nodul sino-atrial - pacemaker fiziologic
nodul atrioventricular - intarzierea propagarii impulsului de la atrii la ventricule
fasc. Hiss si reteaua Purkinje - rol de conducere

Question 20

cine realizeaza influenta extracardiaca asupra frecventei cardiace?

Answer 20

Influenţa extracardiacă asupra frecvenţei cardiace (nr. bătăi pe minut) se realizează prin sistemul nervos vegetativ: parasimpaticul reduce frecvenţa de descărcare sinusală; ortosimpaticul o accelerează.

Question 21

functia dromotropa

Answer 21

-conductibilitatea
-conducerea potenţialelor de acţiune prin structurile
excitoconducătoare şi miocardul contractil.

• Din nodulul sinoatrial, în miocardul atrial, viteza de conducere a PA este de 1-1,2 m/s.
• In nodulul atrio-ventricular – conducere lentă, decremenţială (0,02-0,1 m /s). PA este încetinit până la blocare. Astfel, sistola ventriculară nu începe decât la incheierea completă a sistolei atriale.
• In fasciculul Hiss şi reţeaua Purkinje, viteza de propagare este mare: 1,2-2 m/s. PA e direcţionat prin septul interventricular spre vârf, apoi spre baza ventriculului.
• Din zona subendocardică, PA se propagă lent (0,3-0-0,4 m/s) către epicard, cuprinzând întâi ventriculul drept, apoi pe cel stâng.
• De remarcat: singura legătură dintre atrii şi ventricule, ce permite conducerea electrică, trecerea PA, este nodulul A-V şi fasciculul Hiss.
  Atriile şi ventriculele nu comunică electric datorită inelelor fibroase (inexcitabile) de la baza ventriculelor.
• Legătura ţ. nodal – ţ. contractil se face prin joncţiuni GAP

Question 22

functia inotropa

Answer 22

-contractilitatea
capacitatea fibrelor musculare cardiace de a se scurta, prin alunecarea filamentelor de actină printre cele de miozină. Forţa de contracţie miocardică este variabilă

Ca şi la m. scheletic, cuplarea excitaţiei cu contracţia este
asigurată de creşterea concentraţiei calciului citosolic (Ca se
cuplează cu troponina şi se asigură astfel formarea punţilor
transversale actomiozinice).
* Sursa principală de sporire a Ca citosolic este tot Ca din RS.
Dar există şi o sursă secundară - calciul extracelular, ce
iniţiază eliberarea Ca din RS.

• Dacă la m. scheletic, se eliberează o cantitate adecvată de Ca pentru ocuparea la maximum a situsurilor troponinice (condiţie a declanşării contracţiei), în cazul m. cardiac nu este necesară ocuparea tuturor punţilor troponinice de catre Ca pentru a se declanşa contracţia. Insă, forţa de contracţie variază, tocmai în funcţie de cantitatea de Ca citosolic şi de numărul punţilor active formate.

Question 23

functia tonotropa

Answer 23

-tonicitatea

capacitatea fibrelor musculare cardiace de a se menţine în tensiune chiar şi în diastolă.
* Acţionează predominant SNV simpatic.
* Importanţă: tensiunea fibrelor miocardice în diastolă
condiţionează forţa de contracţie sistolică

Question 24

tipuri de fenomene ale activitatii cardiace

Answer 24

– Fenomene mecanice (activitate contractilă ciclică
cardiacă)
– Fenomene electrice (electrocardiograma)
– Fenomene acustice (zgomotele inimii)

Question 25

ce este ciclul cardiac? + evenimente ale revolutiei cardiace

Answer 25

Succesiunea de sistole şi diastole, atriale şi ventriculare reprezintă revoluţia cardiacă fiziologică sau ciclul cardiac.

– Sistola atrială
– Diastola atriala
– Sistola ventriculară
– Diastola ventriculară

Question 26

care sunt fazele majore ale revolutiei cardiace

Answer 26

Se consideră majore ultimele 2 faze (de golire şi umplere a
inimii cu sânge).

Question 27

Sistola ventriculară

Answer 27

• Faza de contracţie izovolumetrică: toate valvulele sunt închise, m. cardiac intră în tensiune, dar sângele nu este ejectat.
• Faza de ejecţie ventriculară: sângele e forţat sa intre în a. pulmonară şi aortă (rapidă, lentă).
  – Volumul de sânge ejectat este denumit volum-bătaie.

Question 28

Diastola ventriculara

Answer 28

• Faza de relaxare izovolumetrică: ventriculele se relaxează, dar toate valvulele sunt închise, deci nici o cantitate de sânge nu intră sau nu iese din ventricul.
• Faza de umplere ventriculară pasivă: sângele trece din atrii în ventricule.
  – Umplere rapidă
  – Umplere lentă (diastaza).
• La sfârşit se produce şi contracţia atrială, pentru umplerea completă cu sânge a ventriculelor.

Question 29

Activitatea electrică a inimii (ECG)

Answer 29

ECG reprezintă înregistrarea grafică a potenţialelor electrice din timpul unei revoluţii cardiace. La nivelul inimii au loc fenomene electrice (depolarizări şi repolarizări) care se transmit la suprafaţa corpului, de unde posibilitatea înregistrării ECG prin plasarea electrozilor pe suprafeţe cutanate

Question 30

morfologia electrocardiogramei

Answer 30

Traseul ECG este format din unde sau deflexiuni, segmente şi intervale care au morfologie diferită în funcţie de derivaţia utilizată.
El este înregistrat pe foaie milimetrică.

• Undele sunt deflexiuni pozitive sau negative (plasate deasupra sau, respectiv sub linia izoelectrică) produse într-o anumită succesiune fiziologică şi notate în ordine cu literele P, Q, R, S şi T.
• Segmentele sunt porţiuni ale traseului ECG cuprinse între două unde succesive, fiind notate P-Q (P-R), S-T şi T-P.
• Intervalele reprezintă distanţa dintre două momente succesive ale traseului ECG. Un interval cuprinde, de regulă, un segment şi una sau două unde. De exemplu, intervalul P-Q este cuprins între începutul undei P şi începutul undei Q, iar intervalul Q-T este cuprins între începutul undei Q şi sfârşitul undei T.

Question 31

unda P

Answer 31

Unda P este generată de activarea nodulului sino-atrial şi se manifestă ca o deflexiune pozitivă ce reprezintă sistola electrică atrială, care începe cu depolarizarea atriului drept şi este urmată apoi de depolarizarea atriului stâng.
La cal, această undă are un aspect bifid datorită timpului mai lung necesar curentului de acţiune cardiac să străbată atriul stâng.

Question 32

segment PQ

Answer 32

Segmentul P-Q este cuprins între sfârşitul undei P şi începutul undei Q şi reprezintă perioada de repolarizare atrială.
Acest proces generează de regulă o diferenţă de potenţial slabă, insuficientă pentru a produce o deflexiune detectabilă pe suprafaţa corpului, motiv pentru care se înregistrează linia izoelectrică.

Question 33

Interval PQ

Answer 33

Intervalul P-Q este format din unda P şi segmentul P-Q şi reprezintă sistola electrică atrială.

Question 34

cum este transmiterea excitatiei de la atrii la ventricule?

Answer 34

Transmiterea excitaţiei către ventricule este întârziată de viteza de conducere redusă a nodulului atrio-ventricular şi de particularităţile structurale ale cordului la acest nivel (lipsa de conductibilitate a inelelor fibroase care reprezintă suportul valvulelor atrio-ventriculare şi sigmoide).
Această întârziere permite finalizarea sistolei atriale şi umplerea completă a ventriculelor înainte de începerea sistolei ventriculare.

Question 35

Complexul de unde QRS

Answer 35

Complexul de unde QRS este denumit şi complexul de activare sau depolarizare ventriculară şi are următoarea electrogeneză:

• Unda Q este o deflexiune negativă care reprezintă depolarizarea asimetrică a septumului interventricular mai întâi pe faţa stângă şi apoi pe cea dreaptă, cu o viteză de 1,4 m/s.
• Unda R este o deflexiune pozitivă ce reprezintă depolarizarea ventriculelor (mai rapidă pentru ventriculul drept) care se propagă de la vârfuri spre bază şi de la endocard spre epicard.
• Unda S este o deflexiune negativă care reprezintă depolarizarea bazei ventriculelor, fiind numită şi depolarizare ventriculară tardivă.

Question 36

segmentul ST

Answer 36

Segmentul S-T este delimitat de sfârşitul undei S şi începutul undei T şi reprezintă începerea repolarizării ventriculare (repolarizare ventriculară lentă) fără a se ajunge însă la diferenţe de potenţial detectabile la suprafaţa corpului, motiv pentru care se înregistrează linia izoelectrică.

Question 37

Unda T

Answer 37

corespunde repolarizării ventriculare rapide care începe din zona subepicardică (care s-a depolarizat ultima) spre endocard.
Datorită faptului că este o repolarizare care se realizează în sens invers faţă de miocardul atrial, aspectul acestei unde este de deflexiune pozitivă.

Question 38

Intervalul QT

Answer 38

Intervalul Q-T reprezintă sistola electrică ventriculară
rezultată din depolarizarea (complexul QRS) şi
repolarizarea (unda T) ventriculelor

Question 39

Intervalele P-P şi respectiv R-R

Answer 39

reprezintă durata revoluţiei cardiace şi sunt utilizate în practică pentru determinarea frecvenţei atriale, respectiv ventriculare, pe traseul ECG

Question 40

zgomotele cardiace

Answer 40

In cursul unei revoluţii cardiace sunt generate 4 zgomote
cardiace, dintre care numai două sunt perceptibile prin
ascultaţie.
* Zgomotul I (sistolic) apare în timpul sistolei ventriculare,
datorită vibraţiilor produse prin închiderea valvulelor atrio-ventriculare şi deschiderea valvulelor sigmoide.
* Zgomotul II (diastolic) apare la începutul diastolei
ventriculare, datorită vibraţiei valvulelor sigmoide în momentul închiderii lor.
* Zgomotul III (protodiastolic) apare în timpul diastolei
ventriculare datorită deschiderii valvulelor atrio-ventriculare şi trecerii sângelui din atrii în ventricule.
* Zgomotul IV (atrial) apare înaintea zgomotului I datorită
contracţiei miocardului atrial.

Question 41

prin intermediul caror parametrii este apreciata activitatea functionala a inimii

Answer 41

• Debitul cardiac
• Travaliul cardiac

Question 42

debitul sistolic

Answer 42

Debitul sistolic (volum-bătaie) – cantitatea de sânge propulsată în timpul sistolei ventriculare de fiecare ventricul în parte, în cursul unei revoluţii cardiace.
* VB

Volumul bătaie (de ejectie) este diferența dintre volumul final diastolic și volumul final sistolic (VFD-VFS).

Question 43

debit cardiac + de cine este influentat

Answer 43

Debitul cardiac (minut-volumul) – volumul de sânge ejectat de fiecare ventricul în decurs de un minut.
* DC = VB x FC/min

Valorile DC sunt influenţate de variaţiile celor 2 parametri:

– VB variază cu specia:
* cal 852 ml;
* vacă 580 ml;
* câine 14 ml;
* om 70 ml

– FC variază, de asemenea cu specia (de ex. la cal 34 bpm; vacă 60 bpm, câine de talie mică 100 bpm; la om 70 bpm), dar şi în alte situaţii:
* Efort fizic
* Stres psihic, emoţii
* Gestaţie
* Digestie

Question 44

Volumul final diastolic

Answer 44

Volumul final diastolic (telediastolic) este influențat de presiunea intravenriculară de la sfârșitul diastolei, egală cu presiunea atrială și cu presiunea venoasă.
–Pres.venei pulmonare = presiunea atriului stâng = presiunea ventriculului stâng la sfarșitul diastolei = 5 mm Hg
–Presiunea venei cave = presiunea atriului drept = presiunea ventric. drept la sfârșitul diastolei = 3 mm Hg

Volumul telediastolic depinde și de timpul de umplere
ventriculară, dependent la rândul său de frecvența cadiacă.
– In repaus, timpul de umplere este lung și cavitatea are timp să se umple la maxim între 2 contracții succesive.
– Daca va crește FC, va diminua timpul de umplere, ca urmare va diminua VB (volumul de ejectie).
– Va exista insa o compensare prin sistemul nervos ortosimpatic.

Question 45

legea Starling

Answer 45

O creștere a presiunii intraventriculare la sfârșitul diastolei
antrenează creșterea volumului telediastolic și ca urmare creșterea volumului de ejecție

Question 46

travaliul inimii

Answer 46

• In general travaliul sau lucrul mecanic este produsul dintre greutate si înălţime.
• T = G x I
• Pentru inimă:
• G repezintă cantitatea de sânge pompată în circulaţie (Q),
• I = valoarea presiunii arteriale (P).

Există:
* Lucrul mecanic de volum = Q x P (în cmH2O) = pomparea sistolică pentru a depăşi presiunea din AA sau AP.
– Acesta variază în cele două ventricule:
» pres. în aortă este 100 mm Hg
» pres.în AP este mai mică 20 mmHg.

• Lucrul mecanic de acceleraţie = viteza de lansare a sângelui în circulaţie– 5 % din Lm de volum.
• Lucrul mecanic total (de volum şi de acceleraţie):
  – la cal 83.000 kg m în 24 h.

Question 47

Reglarea activităţii cardiace - ce presupune si ce mecanisme exista

Answer 47

Reglarea activităţii cardiace presupune o adaptare a DC pentru cerinţe crescute de oxigen.
* Mecanisme intrinseci (proprii miocardului)
* Mecanisme extrinseci (extracardiace):
– Neuro-reflexe
– Umorale

Question 48

mecanisme intrinseci de reglare a activitatii cardiace

Answer 48

Puterea de contracţie a unui m. creşte proporţional cu gradul lui de alungire atins în momentul iniţierii contracţiei.

– Creşterea volumului de sânge diastolic (în efort, digestie) va determina autoreglarea activităţii cardiace prin alungirea fibrelor miocardice şi creşterea forţei de contracţie fără modificarea FC.
Se aplică legea fundamentală a inimii (Franck-Starling), conform căreia forţa de contracţie e proporţională cu umplerea distolică cu sânge

Question 49

mecanisme extrinseci - mecanisme neuro reflexe - zonele reflexogene

Answer 49

Mecanisme neuro-reflexe
– sunt comune cordului şi vaselor.
– Reflexele cardiace au ca punct de plecare zone reflexogene cardiace sau extracardiace, de unde excitaţia e condusă la centrii cardio-reglatori din bulb şi punte, prin nervi senzitivi, iar de aici la inimă prin nervi efectori cardiaci.

• Zonele reflexogene:
  – cuprind receptori specifici:
• de distensie (mecanoceptori) sensibili la întinderea peretelui atriilor sau arterelor;
• baroceptori, pentru variaţiile presiunii hidrostatice a sângelui;
• chemoceptori, pentru variaţiile compoz. chimice a sângelui.

– Există mai multe zone reflexogene cardiace (6):
* Zona sinocarotidiană, situată la bifurcaţia carotidei (baroceptori) şi la nivelul glomusului carotic (chemoceptori);
* Zona crosei aortice sau endocardoaortică (cu preso şi
chemoceptori);
* Zona de bifurcaţie a a. pulmonare (cu preso- şi chemoceptori);
* Zona de convergenţă a venelor cave cu A.D. (baroceptori)
* Zona de convergenţă a venelor pulmonare cu A.S (baroceptori)
* Zona subendocardică a V.S (baroceptori).

• Există şi zone reflexogene extracardiace, care pot influenţa funcţia cardiacă, cu următoarele localizări:
• Pulmoni;
• Globi oculari;
• Aparat vestibular
• Rinichi, ficat, uter
• Artere mezenterice

Question 50

nervi senzitivi cardiaci

Answer 50

Nervii senzitivi cardiaci sunt:

– N. sinocarotidian (N. depresor Hering), ramură din n. IX. (conduce excitaţiile la centrul cardioinhibitor din bulb, precum şi la centrul inspirator bulbar);

– N. cardio-aortic (N. Ludwig-Cyon), inclus în n. X., de la zona endocardo-aortică la centrul cardio-inhibitor.

– Prelungiri ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai regiunii toracale (T2-T6)– preiau excitaţiile de la alte zone reflexogene cardiace, mai ales excitaţii algice.

– Aferenţe senzitive nespecifice (de la piele, mucoase, viscere, globi oculari), incluse în n. rahidieni.

Question 51

centrii nervosi cardiaci

Answer 51

Centrii nervoşi cardiaci: bulb, punte
– Centrul cardioaccelerator, în punte (cu rol stimulator cardiac);
– Centrul cardio-moderator bulbar (cu rol inhibitor cardiac, pe calea n.vagi).

Question 52

Inervaţia efectoare parasimpatică

Answer 52

– N. vagi, care se termină în celulele excitoconducătoare (vagul drept în nodul SA şi vagul stâng în nodul AV) acţionează prin mediatorul său chimic acetilcolina (receptori muscarinici);
– Efectele excitării vagului sunt: cronotrop, inotrop, dromotrop şi tonotrop negative.
– Acţiunea frenatoare continuă a n. vag asupra inimii
se numeşte tonus vagal

Question 53

Inervatia efectoare ortosimpatica

Answer 53

– Nervii cardiaci anterior, mijlociu, posterior se termină în celulele miocardice ventriculare, foarte puţine fibre distribuindu-se şi ţ.excitoconducător.
– Efectele cronotrop, inotrop, dromotrop şi tonotrop
pozitive se exercită prin mediatorul chimic ortosimpatic noradrenalina.
Acest mediator acţionează prin intermediul receptorilor adrenergici de tip beta.

Question 54

reflexele cardioacceleratoare

Answer 54

Reflexe cardioacceleratoare apar când:
* Creşte presiunea sângelui în atriul drept – reflexul Bainbridge;
* Creşte pCO2 sau scade pO2 şi acţionează asupra
chemoceptorilor din glomusul carotic – reflexul chemopresor sinocarotidian.

Question 55

Reflexe cardioinhibitoare

Answer 55

Reflexe cardioinhibitoare
* Reflexul depresor sinocarotidian, apărut ca rezultat al creşterii presiunii sanguine la nivelul sinusului carotidian. Efectul este scăderea frecvenţei cardiace (bradicardia).

• Reflexul endocardo-aortic este rezultatul creşterii presiunii la nivelul cârjei aortei şi al ventriculului stâng. Efectul este
  bradicardia.
• Alte reflexe cardio-inhibitoare:
  – reflexul oculo- şi auriculocardiac

Question 56

mecanisme umorale

Answer 56

sunt factori ce acţionează pe cale sanguină pentru a adapta funcţia cardiacă la cerinţele metabolice ale organismului:
* Dioxidul de carbon (acţiune reflexă cardio-vasculară),
* pH-ul (aciditatea determină blocarea conducerii excitaţiei),
* Temperatura (temperatura de 40-44 determină tahicardie)
* Ionii : Ca, Na, K
* Hormonii: adrenalina, h. tiroidieni, glucocorticoizii – efect
cardioaccelerator