Organogeneza vegetala - curs 3

Question 1

organografia

Answer 1

se ocupă cu studiul morfologiei externe, structurii şi dezvoltării ontogenetice a organelor plantelor

Question 2

plantele prezinta organe ……… si organe ……..

Answer 2

Plantele prezintă organe vegetative şi organe de reproducere

Question 3

organe vegetative

Answer 3

Organele vegetative sunt întâlnite la plantele vasculare, numite şi cormofite, fiind reprezentate de rădăcină, tulpină, frunză, care asigură viaţa plantei.

Question 4

organe de reproducere

Answer 4

Organele de reproducere, în care se formează celulele reproducătoare, sunt reprezentate de floare, sămânţă şi fruct, care asigură perpetuarea speciei.

Question 5

insusirile generale ale organelor plantelor

Answer 5

Polaritatea - reprezintă deosebirea morfologică şi fiziologică dintre cele două extremităţi ale unui organ.
-toate organele au un pol bazal şi unul apical, care nu se pot transforma unul în altul.

Simetria - este însuşirea organelor de a fi alcătuite din părţi asemănătoare, egale.
-linia de delimitare în două părţi simetrice se numeşte plan de simetrie.

-Orientarea în spaţiu - reprezintă însuşirea organelor plantelor de a creşte într-o anumită poziţie faţă de verticală.
ex. rădăcina şi tulpina cresc vertical, în jos şi respectiv în sus, numindu-se organe ortotrope (drepte); organele care fac un unghi cu verticala (rizomi, stoloni, tulpini târâtoare) se numesc plagiotrope.

-Metamorfozarea - constă în schimbarea formei, structurii şi funcţiei organelor sub influenţa factorilor de mediu.
-prin metamorfozare pot rezulta diferenţieri între organele cu origine comună şi asemănări între cele diferite din punct de vedere genetic, ex. tulpina poate lua forma şi funcţia frunzei

Question 6

radacina - generalitati

Answer 6

-este primul organ vegetativ al plantei, care apare în procesul de germinaţie din radicula embrionului.

-creşte de regulă în sol şi are rol de absorbţie a apei şi sărurilor minerale şi de fixare a plantei în sol.

-este un organ drept, creşte în jos, având un geotropism pozitiv, are formă cilindrică şi prezintă simetrie radiară.

Question 7

clasificarea radacinilor dupa origine si functie

Answer 7

Rădăcini embrionare
-se dezvoltă din radicula embrionului,
-au o durată de viaţă diferită: câteva zile la cuscută, 10-20 zile la graminee, câteva luni la plantele erbacee anuale, iar la plantele lemnoase mulţi ani.

Rădăcini adventive
-se formează pe tulpini, frunze;
-la monocotiledonate, rădăcina embrionară are o durată de viaţă scurtă, fiind înlocuită de rădăcini adventive.

Rădăcini metamorfozate
-sunt rădăcini care îşi modifică forma, structura, îndeplinind alte funcţii decât cele specifice.

Question 8

colet

Answer 8

zona de trecere intre radacina si tulpina

Question 9

radicula

Answer 9

radacina

Question 10

muguras

Answer 10

tulpina+frunze

Question 11

cele 4 zone ale radacinii

Answer 11

zona aspra
zona pilifera(zona perisorilor absorbanti)
zona neteda
caliptra(piloriza sau scufia)

Question 12

caliptra

Answer 12

-piloriza sau scufia

-este un ţesut parenchimatic, în formă de degetar, care protejează vârful rădăcinii.
-vârful rădăcinii are 2-3 mm lungime şi este compus din celule iniţiale, care formează meristemul primordial.
-caliptra se distruge la exterior prin frecare cu solul, dar se reface la interior din caliptrogen.

-în zona apicală prezintă statoliți, celule cu grăuncioare de amidon pe pereţii transversali, care au rol în mişcările geotropice și determină geotropismul pozitiv al rădăcinii

Question 13

statoliti

Answer 13

in zona apicala a caliptrei

sunt celule cu grăuncioare de amidon pe pereţii transversali, care au rol în mişcările geotropice și determină geotropismul pozitiv al rădăcinii

Question 14

zona neteda

Answer 14

este zona de creştere în lungime a rădăcinii; are o lungime de 5-10 mm.

celulele componente nu se mai divid, ele îşi măresc volumul prin alungire, încep să se specializeze.

Question 15

zona pilifera/zona perisorilor absorbanti

Answer 15

prezintă ţesuturi definitive primare (1 cm lungime).

perişorii absorbanţi:
-sunt unicelulari şi rezultă din alungirea celulelor rizodermei spre exterior.
-se formează permanent în partea inferioară şi mor treptat în partea superioară, astfel că această zonă are tot timpul cam aceeaşi lungime.
-numărul perilor absorbanţi diferă de la o specie la alta, fiind cuprins între 200-400/mm2.
-au o durată de viaţă scurtă (10-20 zile).
-au rolul de a absorbi apa cu sărurile minerale din sol.

Question 16

zona aspra

Answer 16

-se formează deasupra zonei pilifere prin distrugerea perişorilor absorbanţi,
-imprimă rădăcinii un aspect aspru la pipăit,
-în structura rădăcinii se formează exoderma, alcătuită din 2-4 rânduri de celule impregnate cu suberină, cu rol de protecţie.

Question 17

radicele

Answer 17

ramificatii laterale ale radacinii

Question 18

clasificarea radacinilor dupa gradul de dezvoltare a radicelelor

Answer 18

-Rădăcini pivotante au rădăcina principală foarte bine dezvoltată, în comparaţie cu radicelele (plante dicotiledonate).

-Rădăcini rămuroase sunt specifice arborilor, la care radicelele sunt la fel de groase ca şi rădăcina principală, uneori mai lungi decât aceasta, formând rădăcini trasante.

-Rădăcini fasciculate au origine adventivă, se formează de la nodurile bazale ale tulpinii, au aspect de fascicul, fiind în număr mare, cu lungimi şi grosimi aproximativ egale (plante monocotiledonate).

Question 19

radacini metamorfozate - tipuri

Answer 19

rădăcini tuberizate,
rădăcini drajonante,
rădăcini fixatoare,
rădăcini respiratorii,
rădăcini simbionte,
haustori.

Question 20

radacini tuberizate

Answer 20

-au ca funcţie principală înmagazinarea substanţelor de rezervă.
-îşi pierd de timpuriu creşterea în lungime şi încep să se îngroaşe (tuberizare).

la sfecla de zahăr - Beta vulgaris, se tuberizează rădăcina principală,
la ridiche - Raphanus sativus, se tuberizează rădăcina principală şi hipocotilul,
la dalie - Dahlia variabilis, se tuberizează radicelele

Question 21

radacini drajonante

Answer 21

se întâlnesc la unele plante, care formează muguri pe rădăcini, din care apar lăstari numiţi drajoni, cu rol în înmulţirea vegetativă a plantei

pălămidă - Cirsium arvense,
salcâm - Robinia pseudoacacia

Question 22

radacini fixatoare

Answer 22

sunt caracteristice lianelor (iederă - Hedera helix).

pe lângă rădăcinile obişnuite, pe care le au în sol, prezintă pe tulpina lor rădăcini adventive, care au rolul de a fixa tulpinile pe trunchiul copacilor sau pe suport.

Question 23

radacini respiratorii

Answer 23

-sunt întâlnite la unele plante de mlaştină: chiparosul de baltă – Taxodium distichum; specii de mangrove (Avicennia marina).

-rădăcinile emit nişte ramificaţii numite pneumatofori, cu aerenchimuri, care cresc în sus până la suprafaţa apei, asigurând respiraţia.

Question 24

radacini simbionte

Answer 24

-sunt rădăcini care trăiesc în simbioză cu bacteriile (bacterioriza) sau ciupercile (micoriza).

Bacterioriza
-sunt rădăcini care trăiesc în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot (din genurile Rhizobium, Bradyrhizobium şi Azorhizobium);
-este întâlnită la plantele din familia Fabaceae (fasole, soia, mazăre, trifoi, salcâm).
-pe rădăcini sunt prezente nişte umflături (nodozităţi), în care se găsesc bacteriile fixatoare de azot.
-planta-gazdă foloseşte compuşii minerali cu azot, iar bacteria glucidele pe care le sintetizează planta gazdă

Micoriza
-sunt rădăcini care trăiesc în simbioză cu ciupercile (genurile Boletus, Agaricus), care sporesc capacitatea de absorbţie a rădăcinii, înlocuind prin activitatea lor perii absorbanţi dispăruţi (stejar, alun, pin).

Tipuri:
-micoriză ectotrofă - ciuperca se poate fixa la exteriorul rădăcinii formând un manşon pâslos de hife (arţar, stejar),
-micoriză endotrofă - ciuperca se poate fixa în interiorul rădăcinii (la nuc);
-micoriză ecto-endotrofă sau mixtă - ciuperca poate trăi atât la exteriorul rădăcinii, cât şi la interior; este cel mai frecvent tip de micoriză întâlnit în natură.

Question 25

ramificarea radacinilor

Answer 25

Aceasta se poate ramifica în două moduri: dihotomic şi monopodial.

Ramificarea dihotomică se întâlneşte rar, la unele ferigi.
constă în bifurcarea vârfului rădăcinii principale în două radicele, procesul repetându-se.

Ramificarea monopodială este cel mai frecvent întâlnită.
rădăcina principală creşte continuu şi dă naştere la ramificaţii laterale (radicele) de ordinul I, pe acestea se formează radicele de ordinul II, care la rândul lor vor forma radicele de ordin III etc.

Question 26

structura primara a radacinii

Answer 26

-reprezintă ansamblul de ţesuturi primare, care iau naştere din meristemele primare.
-se păstrează toată viaţa la ferigi şi monocotiledonate.
-Într-o secţiune transversală prin rădăcină, la nivelul regiunii pilifere, se disting 3 zone:
rizoderma,
scoarţa,
cilindrul central.

Question 27

rizoderma

Answer 27

se află la exteriorul rădăcinii,

este formată dintr-un singur rând de celule parenchimatice, strâns unite între ele,

perișorii absorbanți se formează prin alungire din celulele rizodermei.

are rolul de absorbţie a apei cu sărurile minerale.
este de scurtă durată.

Question 28

scoarta

Answer 28

Exoderma (scoarţa externă)
-este formată din 2-4 rânduri de celule poligonale, strâns unite între ele, cu pereţii suberificaţi, cu rol de protecţie după distrugerea rizodermei.

Parenchimul cortical (scoarţa mijlocie)
-este multistratificat, format din celule cu pereţii subţiri şi cu spaţii intercelulare.
-are rol în acumularea substanţelor de rezervă (amidon, inulină).

Endoderma (scoarţa internă)
-este formată dintr-un singur rând de celule, cu pereţii laterali îngroşaţi cu suberină și lignină (sub formă de bandă - benzile lui Caspary).
-unele celule ale endodermei rămân neîngroşate şi se numesc celule de pasaj (se află în dreptul fasciculelor conducătoare lemnoase).
-are rol în absorbţie: apa circulă prin celulele de pasaj, acolo unde există sau prin punctuaţiuni.

Question 29

cilindrul central

Answer 29

Cilindrul central ocupă centrul rădăcinii şi este format din: periciclu, fascicule conducătoare, măduva şi razele medulare.

Periciclul - un singur rând de celule parenchimatice, situate în alternanţă cu celulele endodermei; din periciclu se formează radicelele, ramificaţiile laterale ale rădăcinii.

Fasciculele conducătoare sunt simple şi dispuse în alternanţă, respectiv fascicule conducătoare lemnoase şi fascicule conducătoare liberiene.
-Fascicule conducătoare lemnoase (xilemul): vase de protoxilem (situate spre periciclu, au diametrul mic) și vase de metaxilem (vasele mai mari, situate spre centru).
-Fascicule conducătoare liberiene (floemul): vase de protofloem (vase liberiene mici, spre exterior) și vase de metafloem (vase mai mari, la interior).

Măduva ocupă centrul cilindrului central, fiind formată din celule parenchimatice sau sclerificate (iris - Iris germanica).

Fasciculele de vase liberiene şi lemnoase sunt separate de raze medulare, formate din celule parenchimatice sau lignificate, care provin din măduvă.

Question 30

structura secundara a radacinii

Answer 30

La plantele dicotiledonate lemnoase şi la unele specii ierboase, rădăcina începe să se îngroaşe, ca urmare a apariţiei meristemelor secundare (cambiul şi felogenul).

Aceste meristeme secundare se mai numesc şi zone generatoare, deoarece generează o serie de ţesuturi secundare, care se interpun printre cele primare, determinând creşterea în diametru.

Question 31

cambiul

Answer 31

Cambiul (zona generatoare libero-lemnoasă), ia naştere în cilindrul central, între fasciculele conducătoare.

Cambiul generează:
-la exterior ţesut liberian secundar, care este format din vase liberiene, celule anexe, parenchim liberian şi fibre liberiene sub formă de pachete, formând liberul tare,

-spre interior lemn secundar, alcătuit din vase lemnoase largi, parenchim lemnos şi fibre lemnoase, rezultând astfel fascicule libero-lemnoase, de tip colateral deschise.

Lemnul secundar este produs în cantitate mai mare, ceea ce face ca liberul să fie împins spre exterior, cambiul căpătând o formă cilindrică.

Lemnul produs de cambiu într-o perioadă de vegetaţie formează un inel anual.
An de an cambiul adaugă noi cantităţi de ţesuturi secundare

Question 32

inel anual

Answer 32

lemn produs de cambiu intr o perioada de vegetatie

Question 33

felogen

Answer 33

Felogenul (zona generatoare subero-felodermică) apare la exteriorul cambiului, în scoarţă sau în periciclu, sub forma unui cilindru.

-este format dintr-un strat de celule,
-generează pe partea externă suber, cu rol de protecţie, iar pe partea internă, formează scoarţa secundară sau feloderma, în care se depozitează substanţele de rezervă.

Ansamblu celor trei ţesuturi: suber, felogen, felodermă, formează periderma.

Tesuturile primare aflate la exteriorul suberului se usucă şi se exfoliază, iar la exteriorul rădăcinii rămâne suberul sau se formează ritidomul din totalitatea peridermelor, rezultate din activitatea multianuală a felogenului.

Question 34

periderma

Answer 34

suber+felogen+feloderma

Question 35

importanta practica a radacinilor

Answer 35

rădăcinile tuberizate (de morcov, sfeclă, ridiche, ţelină, păstârnac, pătrunjel) sunt utilizate în alimentaţie, datorită conţinutului în substanţe nutritive, vitamine, uleiuri volatile.

Unele servesc la furajarea animalelor (sfecla furajeră, napi, morcovi furajeri);

-rădăcinile unor plante au utilizări medicinale:
rădăcina de odolean (Valeriana officinalis) – efecte sedative, fitotranchilizante, anxiolitice;
rădăcina de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra) - efecte expectorante;
rădăcina de angelică (Angelica archangelica) – efecte aperitive, stomahice, de stimulare a digestiei;
rădăcina de tătăneasă (Symphytum officinale) – efecte antiinflamatoare, cicatrizante, analgezice.

rădăcinile leguminoaselor îmbogăţesc solul în azot;

rădăcinile moarte, prin descompunere, contribuie la îmbogăţirea solului în humus;

rădăcinile fixează solul împotriva eroziunii sau contribuie la fixarea nisipurilor

Question 36

tulpina

Answer 36

este un organ vegetativ articulat, fiind formată din noduri şi internoduri.

are rolul de a conduce seva brută și elaborată, de a produce şi susţine frunzele, florile şi fructele.

la unele plante, tulpina serveşte şi la înmulţirea vegetativă.

are de regulă o creştere de jos în sus, având un geotropism negativ şi prezintă simetrie radiară.

din punct de vedere ontogenetic, tulpina îşi are originea din embrion, la formarea căreia participă muguraşul

Question 37

morfologia tulpinii

Answer 37

Tulpina este formată din noduri şi internoduri.

Nodurile sunt evidente, iar la nivelul lor se inseră frunzele pe tulpină.

Distanţa între două noduri se numeşte internod, lungimea internodurilor variiind în funcție de specie.

Tulpina are în vârf un mugure terminal sau apical, iar la subsuara frunzelor se găsesc muguri laterali sau axilari

Question 38

mugurii

Answer 38

-sunt formaţiuni tinere ale tulpinii, formaţi dintr-un ax longitudinal, cu internoduri scurte care poartă în vârf un meristem

-mugurii terminali realizează creşterea în lungime a tulpinii,
-mugurii laterali (axilari) determină formarea ramificaţiilor laterale ale tulpinii.

După organele pe care le produc, mugurii sunt: vegetativi, floriferi şi micşti.

Mugurii vegetativi dau naştere la lăstari şi frunze.
includ și mugurii dorminzi = muguri în stare latentă (în repaus), o rezervă potenţială a plantei, în caz de îngheţ, atac al insectelor.

Mugurii floriferi formează flori sau inflorescenţe.

Muguri micști dau naştere atât la lăstari, cât şi la flori

Question 39

ramificarea tulpinii

Answer 39

dihotomică - constă în bifurcarea repetată a vârfurilor de creştere (este primitivă, la unele gimnosperme şi ferigi).

monopodială - creşterea continuă a axului principal al tulpinii, prin mugurele terminal, axul principal este bine dezvoltat, iar pe acesta se formează ramuri de ordin I, una sau mai multe la un nivel, pe care apar ramuri de ordin II (conifere).

simpodială – mugurele terminal vegetativ dă naştere la o floare sau inflorescenţă, iar creşterea continuă prin mugurele axilar cel mai apropiat, care se comportă ca şi tulpina principală (nuc, măr, cireş, prun).

mixtă - constă în combinarea ramificării monopodiale cu cea simpodială (axul principal şi ramurile inferioare se ramifică monopodial, iar restul ramurilor se ramifică simpodial; bumbac - Gossypium hirsutum).

prin înfrăţire - de la nodurile bazale ale tulpinii se formează lăstari, numiţi fraţi, care împreună cu tulpina principală formează o tufă (graminee).

Question 40

clasificarea tulpinilor dupa mediul de viata (habitat)

Answer 40

-aeriene-erbacee si lemnoase
-subterane
-acvatice

Question 41

clasificarea tulpinilor dupa orientarea in spatiu

Answer 41

-ortotrope - erecte si urcatoare
-plagiotrope

Question 42

tulpini erbacee

Answer 42

Tulpini erbacee - sunt în general verzi, au ţesuturi nelignificate, moi, fiind reprezentate de:
caulis
culm
calamus
scap

Caulis - cel mai frecvent întâlnită, fiind formată din noduri şi internoduri aproximativ egale, pline cu măduvă sau fistuloase (goale) (morcov - Daucus carota, floarea soarelui - Helianthus annuus).

Culm - specifică gramineelor (sin. pai), caracterizată prin noduri evidente, pline cu măduvă şi internoduri fistuloase, rar pline (grâu – Triticum aestivum).

Calamus - se caracterizează prin noduri dese şi neevidente, dispuse spre baza tulpinii, iar internodurile sunt pline cu un ţesut spongios (pipirig - Juncus effusus, rogoz - Carex riparia).

Scap - prezintă internodurile bazale scurte şi dese, ultimul internod fiind lung şi se termină cu o floare sau inflorescenţă (bănuţei - Bellis perennis, păpădie, Taraxacum officinale).

Question 43

tulpinile lemnoase

Answer 43

Tulpini lemnoase - în structura lor secundară predomină ţesuturi cu celule lignificate; se întâlnesc la:
arbori
arbuşti
subarbuşti
liane

Arborii - sunt de talie mare şi prezintă un trunchi şi o coroană (stejar, măr, nuc etc).
trunchiul este tulpina de la suprafaţa solului până la punctul de ramificare.
coroana reprezintă totalitatea ramurilor.

Arbuştii - au talia mai mică comparativ cu arbori şi prezintă mai multe tulpini la suprafaţa solului (trandafir, alun).

Subarbuştii - sunt scunzi, au partea bazală lignificată, iar partea superioară ierboasă, care se usucă în timpul iernii (levănţică, salvie).

Lianele - tulpini lemnoase care se prind de alte plante prin intermediul cârceilor, rădăcinilor adventive (viţa de vie, iederă).

Question 44

clasificarea tulpinilor erbacee dupa durata de viata

Answer 44

Anuale - înfloresc şi fructifică într-o perioadă de vegetaţie (fasolea, floarea soarelui);

Bienale - trăiesc doi ani, în primul an de vegetaţie formează organele vegetative (rădăcina, tulpina, frunze), iar în anul al doilea înfloresc şi fructifică (sfecla - Beta vulgaris, varza - Brassica oleracea);

Perene - care trăiesc mai mulţi ani, înfloresc şi fructifică de mai multe ori (căpşunul - Fragaria ananassa, lucerna - Medicago sativa).

Question 45

tulpini aeriene metamorfozate

Answer 45

sunt tulpini care şi-au modificat forma şi funcţia.

după funcţia pe care o îndeplinesc, tulpinile metamorfozate se împart în:
tulpini asimilatoare,
tulpini de depozitare,
tulpini de înmulţire vegetativă,
tulpini de apărare.

Question 46

tulpini asimilatoare

Answer 46

Tulpini asimilatoare - îndeplinesc funcţia de fotosinteză.

Tulpinile suculente sunt groase, cărnoase, suculente, verzi, cu frunze reduse, transformate în spini, cu suc celular bogat în substanţe mucilaginoase, care acumulează apă în parenchimurile acvifere din scoarţă şi măduvă (la cactuși).

Tulpinile virgate au aspectul unor nuiele, sunt verzi, bogate în cloroplaste, lipsite de frunze sau frunzele sunt reduse (coada-calului - Equisetum arvense).

Cladodiile sunt tulpini lăţite, verzi (grozamă – Genista sagittalis).

Filocladiile sunt ramuri lăţite, cu aspect de frunze (ghimpe – Ruscus aculeatus).

Question 47

tulpini de depozitare

Answer 47

sunt adaptate la funcţia de înmagazinare a substanţelor de rezervă (gulie, pe zona tuberizată sunt prezente frunzele).

Question 48

tulpini cu rol de inmultire vegetativa

Answer 48

prezintă muguri axilari, care se desprind de plantă şi formează noi plante (colţişor - Cardamine bulbifera).

Question 49

tulpini cu rol de aparare

Answer 49

prezintă ramuri transformate în spini (porumbar - Prunus spinosa)

Question 50

tulpini cu rol de agatare

Answer 50

tulpini transformate în cârcei (viţa de vie - Vitis vinifera).

Question 51

tulpini subterane

Answer 51

sunt tulpini metamorfozate, se formează în sol, asigură perenitatea plantelor, îndeplinesc funcţii de depozitare şi de înmulţire vegetativă.

Rizomi - sunt tulpini îngroşate, care formează la noduri rădăcini adventive, muguri şi frunze reduse la solzi, asigurând înmulţirea vegetativă (ghimbir – Zingiber officinale).

Stoloni - sunt ramificaţii ale rizomilor, cu internoduri lungi şi subţiri, ce prezintă la noduri rădăcini adventive şi muguri din care se vor forma lăstari aerieni, care asigură înmulţirea vegetativă (căpşun, cartof).

Tuberculi - sunt tulpini scurte (microblaste), cărnoase, cu rol în depozitarea substanţelor de rezervă, protejaţi la exterior de suber (coaja) (Solanum tuberosum, cartof - tuberculul se formează din mugurele terminal al stolonului).

Bulbi - sunt microblaste cu materii de rezervă în frunzele cărnoase şi sunt protejaţi la exterior de catafile (frunze uscate, subţiri) (ceapă - Allium cepa

Question 52

tulpini acvatice

Answer 52

-sunt caracteristice plantelor iubitoare de apă,
-epiderma tulpinii este subţire, lipsită de cuticulă, conţin în scoarţă parenchimuri aerifere, cu spaţii intercelulare mari.

Tulpinile acvatice - tipuri:
-natante, care plutesc la suprafaţa apei (la lintiţă - Lemna minor);
-submerse, fiind scufundate în apă (la ciuma apelor - Elodea canadensis)
-amfibii, care pot trăi atât în apă cât şi pe uscat (la piperul de baltă - Polygonum amphibium).

Question 53

tulpini ortotrope

Answer 53

Tulpinile ortotrope pot fi erecte şi urcătoare.
1. Tulpinile erecte se menţin singure la verticală datorită ţesuturilor mecanice bine dezvoltate.
2. Tulpinile urcătoare - au nevoie de mijloace de susţinere:

volubile (se înfăşoară în jurul unui suport): fasole - Phaseolus vulgaris, volbură - Convolvulus arvensis.

agăţătoare, prin intermediul:
cârceilor: castravete - Cucumis sativus,
perilor: lipicioasă - Galium aparine.

Question 54

tulpini plagiotrope

Answer 54

Tulpinile plagiotrope - cresc orizontal, deoarece nu au ţesuturi mecanice suficient dezvoltate şi nici organe de prindere (trifoiul târâtor - Trifolium repens).

Question 55

structura primara a tulpinii

Answer 55

Structura primară reprezintă ansamblul de ţesuturi primare, rezultate din activitatea meristemelor primare, care se păstrează toată viaţa la ferigi şi la monocotiledonate.

În secţiune transversală printr-o tulpină tânără, la nivelul unui internod se disting trei zone principale:
epiderma
scoarţa
cilindrul central

Epiderma
-este un ţesut de protecţie, formată dintr-un singur rând de celule strâns unite între ele, cu pereţii exteriori cutinizaţi, cerificaţi.
-prezintă stomate, peri protectori sau secretori.

Scoarţa este formată din parenchim cortical şi endodermă.

Parenchimul cortical (scoarţa externă)
-este format din celule cu pereţii subţiri şi cu spaţii intercelulare, în care se acumulează substanţele de rezervă.
-primele straturi pot conţine cloroplaste (la tulpinile tinere),
-poate conține sclerenchim, colenchim, ţesuturi secretoare, laticifere.

Endoderma (scoarţa internă)
-este de regulă unistratificată, pereții sunt impregnați cu lignină,
-lipseşte la monocotiledonate.

Cilindrul central (stelul) este format din: fascicule conducătoare, razele medulare, măduvă.

Fasciculele conducătoare
-sunt mixte, libero-lemnoase, de tip colateral închise,
-prezintă liber la exterior şi lemn la interior,
-sunt separate între ele prin razele medulare formate din parenchim.

În centrul tulpinii se află măduva formată tot din parenchim, care adesea se resoarbe formând lacuna centrală (la tulpinile fistuloase).

Question 56

structura secundara a tulpinii

Answer 56

La plantele lemnoase şi la unele dicotiledonate ierboase, tulpinile se îngroaşă prin adăugarea de ţesuturi secundare, produse de cele două meristeme secundare - cambiul şi felogenul.

Cambiul este primul meristem secundar care îşi începe activitatea, luând naştere în cilindrul central, intrafascicular.
-produce spre exterior ţesut liberian secundar, iar spre interior ţesut lemnos secundar.
-lemnul secundar produs de cambiu într-o perioadă de vegetaţie formează inelul anual.
-este de 10 ori mai gros decât ţesutul liberian secundar, produs în aceeaşi perioadă.
-din activitatea multianuală a cambiului, rezultă inelele anuale (indică vârsta arborelui).
-Intre fasciculele de lemn secundar, cambiul formează raze medulare principale.

Felogenul este cel de-al doilea meristem secundar, care apare mai târziu şi se formează la exteriorul cambiului, la nivelul scoarţei.
-Acesta generează spre exterior suber secundar, iar spre interior feloderma sau scoarţa secundară.
-Felogenul şi cambiul funcţionează o singură perioadă de vegetaţie, dar spre deosebire de cambiu, felogenul nu îşi păstrează locul, reapare mai spre interior; datorită suberului care este impermeabil, ţesuturile rămase la exteriorul lui mor, se exfoliază.
-Din activitatea multianuală a felogenului rezultă ritidomul.

Question 57

importanta practica a tulpinii

Answer 57

Tulpinile multor plante prezintă multiple întrebuinţări, în funcţie de substanţele pe care le conţin şi de consistenţa ţesuturilor pe care le prezintă.

Tulpinile unor plante sunt folosite ca legume în alimentaţia omului (sparanghel, muguri de bambus, tuberculi de cartof, bulbi de ceapă, usturoi) sau în furajarea animalelor (graminee, leguminoase).

Tulpinile furnizează produse vegetale de interes terapeutic (scoarță - cortex): scorțișoara, arborele de China (chinină), stejar, salcie, castan, pin maritim francez.

Tulpinile plantelor lemnoase sunt utilizate în industria mobilei (nuc, fag), la confecţionarea instrumentelor muzicale, la obţinerea celulozei, a unor împletituri, a fibrelor textile (in, cânepă).

Din tulpinile unor plante se obţin: pluta, cauciucul, răşini, coloranţi, zahăr (trestia de zahăr).

Question 58

frunza

Answer 58

-este un organ vegetativ monosimetric,
-prezintă structură dorsi-ventrală,
-are creştere limitată,
-are o durată de viaţă scurtă,
-rol în fotosinteză, transpiraţie şi respiraţie,
-se formează din primordiile produse de zona meristematică periferică a apexului tulpinal.

Question 59

morfologia frunzei

Answer 59

O frunză simplă, completă, este formată din limb, peţiol şi teacă.

Limbul sau lamina - este partea lăţită, cea mai importantă a frunzei care este străbătută de nervuri.

Peţiolul (codiţa) - este un cordon cilindric, plan, convex sau concav, care susţine limbul şi îl expune într-o poziţie favorabilă faţă de lumină.

Teaca - este partea bazală a peţiolului, cu ajutorul căreia frunza se prinde de nodul tulpinal.

Question 60

tipuri de frunze

Answer 60

Frunză simplă – o singură lamină.

Frunză compusă – prezintă un rahis central pe care sunt dispuse mai multe lamine denumite foliole.
-penat compusă – foliolele sunt dispuse opus sau laternativ pe rahis.
-palmat compusă – foliolele sunt dispuse radiar, pornind dintr-un punct comun, precum degetele de la mână.

Question 61

clasificarea frunzelor in functie de durata vietii

Answer 61

monociclice (căzătoare) - frunzele au o viaţă scurtă, trăiesc o perioadă de vegetaţie (majoritatea speciilor din zona temperată),

holociclice – frunze care trăiesc un an (piperul lupului),

pleiociclice (persistente) - care trăiesc 2-8 ani (conifere).

Question 62

nervuri + tipuri principale de nervatiuni

Answer 62

-Limbul frunzei este străbătut de nervuri = totalitatea fasciculelor conducătoare, care pătrund din tulpină.

-Modul în care nervurile se dispun în limb formează nervaţiunea frunzei.

Tipuri principale de nervațiuni:
Penată -dicotiledonate
Palmată -dicotiledonate
Paralelă -monocotiledonate
Reticulată -monocotiledonate

Question 63

marginea limbului foliar

Answer 63

-intreaga
-cu incizuri mici : dintata,serata,crenata,sinuoasa
-cu incizuri mari: lobată (sinuată): inciziile nu ajung pana la
mijlocul jumatatii laminei,
fidată: inciziile ajung la mijlocul jumatatii
laminei,
partită: inciziile trec de mijlocul jumatatii
laminei, dar nu ating nervura mediana,
sectată: inciziile ating nervura mediana.

Question 64

anexele frunzelor

Answer 64

Anexele foliare - formaţiuni foliacee sau membranoase de la baza frunzei.

Stipelele se întâlnesc la frunzele fără teacă, sunt formaţiuni pereche, aşezate la baza peţiolului şi sunt mai mici decât frunza și au rolul de a proteja mugurii.

Ochrea se întâlneşte la plantele din familia Polygonaceae, are formă de cornet şi înveleşte baza internodului tulpinal; provine din concreşterea stipelelor.

Ligula este o formaţiune membranoasă situată la baza limbului de la gramine; împiedică pătrunderea apei sau a dăunătorilor între teacă şi tulpină.

Urechiuşele se întâlnesc la frunzele de graminee, fiind prelungiri ale bazei limbului, care strâng frunza în jurul tulpinii

Question 65

frunzele se prind pe tulpina la nivelul ……..

Answer 65

nodurilor

Question 66

dispunerea frunzelor

Answer 66

alternă, câte o frunză la nod (măr - Malus pumila, salcâm – Robinia pseudoacacia);

opusă, câte două frunze la acelaşi nod (arţar - Acer platanoides);

verticilată, câte 3 sau mai multe frunze la acelaşi nod (leandru - Nerium oleander, sânziene - Galium mollugo).

Question 66

dispunerea frunzelor

Answer 66

alternă, câte o frunză la nod (măr - Malus pumila, salcâm – Robinia pseudoacacia);

opusă, câte două frunze la acelaşi nod (arţar - Acer platanoides);

verticilată, câte 3 sau mai multe frunze la acelaşi nod (leandru - Nerium oleander, sânziene - Galium mollugo).

Question 67

modificari ale frunzelor

Answer 67

Frunze:
-cu rol de protecţie (spini),
-agăţătoare (cârcei, cârlige),
-transformate în capcane.

Spini
-se formează din celulele epidermice, cu rol de apărare contra erbivorelor (măceș - Rosa canina) și de adaptare la condițiile de mediu – plante de deșert, xerofite (Cactus sp.; Argemone mexicana)

Cârcei
-frunze transformate în cârcei, cu rol de prindere, agăţare,
mazăre - Pisum sativum.

Cârlige
-frunze transformate în formațiuni asemănătoare unor cârlige, cu care planta se agață de substrat (arbori),
unghia pisicii - Bignonia unguis-cati.

Frunze transformate în capcane
-sunt specifice plantelor carnivore, fiind adaptate la prinderea insectelor, animalelor de mici dimensiuni.
-frunză modificată în capcană cu formă de urnă, acoperită de un capac rezultat din modificarea vărfului limbului foliar (cupa maimuței - Nepenthes sp.):
-frunză segmentată, fiecare fragment se dilată – capcană de formă veziculară (Utricularia sp.).

Question 68

angiosperme

Answer 68

plante cu flori

Question 69

anatomia frunzei

Answer 69

La angiosperme, structura limbului prezintă o mare variabilitate şi cel mai înalt grad de diferenţiere şi specializare a celulelor.

În secţiune transversală prin limb se observă structura acestuia, formată din:
-două epiderme: superioară (adaxială) şi inferioară (abaxială),
-parenchimul asimilator (mezofil) cu nervură

Question 70

epiderma frunzei

Answer 70

Epiderma - formată dintr- un singur rând de celule, cu pereţii exteriori, cutinizaţi, cerificaţi sau mineralizaţi.

Formațiuni epidermice
Stomate
Frunză:
epistomatică - prezintă stomate numai în epiderma
superioară,
hipostomatică - numai în epiderma inferioară,
amfistomatică - prezintă stomate în ambele epiderme.
Trichomi
-se diferențiază din celulele epidermice; de tip protector sau secretor, uniceulari sau pluricelulari,
-frunze glabre (lipsite de peri tectori) sau pubescente (cu numeroși peri tectori).

Question 71

mezofilul frunzei

Answer 71

parenchim asimilator, format din:
-țesut palisadic: se află sub epiderma superioară, fiind format din 1-2 rânduri de celule alungite, dispuse perpendicular pe epiderma superioară, cu un conţinut ridicat în cloroplaste.
-ţesut lacunos: se află între ţesutul palisadic şi epiderma inferioară, fiind format din 4-5 rânduri de celule izodiametrice, cu spaţii intercelulare, care au un conţinut mai redus în cloroplaste.

Tipuri de mezofil

Mezofil omogen - este alcătuit din celule ovoidale, alungite, elipsoidale, cu spaţii intercelulare, care conţin cloroplaste, cu rol în fotosinteză (la graminee şi ferigi).

Mezofil bifacial - este diferenţiat în parenchim palisadic şi parenchim lacunos (la dicotiledonate).

Mezofilul ecvifacial - între cele două parenchimuri palisadice se află un parenchim lacunos format din celule izodiametrice (unele monocotiledonate).

Question 72

nervuri - anatomia frunzelor

Answer 72

Ţesutul conducător este reprezentat de fascicule conducătoare de tip colateral închise, cu lemnul orientat spre epiderma superioară şi liberul spre epiderma inferioară.

Fasciculele mai groase sunt însoţite de ţesut mecanic, colenchim la dicotiledonate, şi sclerenchim la monocotiledonate, de aceea frunza se rupe mai greu în zona nervurii.

Nervurile au rol conducător și de susținere mecanică a limbului foliar.

Question 73

importanta frunzelor

Answer 73

Utilizare în alimentaţia umană (varză, spanac, salata, lobodă, pătrunjel, leuştean, mărar) sau furaje pentru animale (trifoi, lucernă, graminee).

Proprietăţi medicinale: frunzele de mentă, salvie,roiniță, rozmarin, oregano, merișor.

Pigmenţi utilizaţi în vopsirea fibrelor textile (frunzele de nuc, de corcoduş roşu, de volbură).

Scop ornamental, datorită frunzelor divers colorate: corcoduşul roşu, viţa de Canada, stejarul roşu american, molidul argintiu.

Înmulțire vegetativă prin frunze (violetele).