curs 3-4 fizio Flashcards
rol leucocite
imunitatea organismului
clasificare leucocite dupa structura
– Granulocite (polimorfonucleare)
» neutrofile, eozinofile, bazofile
– Agranulocite (mononucleare)
» monocite, limfocite
clasificare functionala a leucocitelor
– Fagocite: granulocite şi monocite
» Fagocitele reprezintă 2/3 din totalul leucocitelorsanguine. Ele acţionează nespecific în apărarea organismului prin înglobarea non-selfului – fagocitoză.
– Imunocitele: limfocite, celule specializate care acţionează specific în apărarea organismului.
leucocitopoieza - loc producere
Leucocitele, ca şi hematiile, sunt produse de ţesutul
mieloid (MOH), dar o parte dintre ele (limfocitele) sunt
produse de ţesutul limfoid din timus, splină, limfonoduri
Deşi apar limfocite şi în MOH, se crede că acestea au migrat din ţesuturile limfoide
seria leucocitara
Precursorii seriilor celulare leucocitare sunt tot celulele stem
hematopoietice nediferenţiate (hemocitoblaşti)
Din celulele stem se diferenţiază următoarele
celule - cap de serie:
– Mielomonoblastul, comun seriei granulocitare şi
monocitare;
– Limfoblastul
granulocitopoieza
- Mieloblastul constituie prima celulă precursoare orientată pe
linie granulocitară, din care rezultă - promielocitul (cu granulaţii azurofile, nespecifice), apoi
- mielocitul neutrofil, eozinofil sau bazofil (cu granulaţii specifice,neutrofile, eozinofile sau bazofile).
- Din fiecare tip de mielocit se va diferenţia granulocitul
corespunzător Nf, Eo, Ba – forma tânără (cu nucleu
nesegmentat), care devine matur treptat prin segmentaţie
nucleară (cu 2, 3, 4 sau mai mulţi lobi nucleari).
– In sânge se eliberează obişnuit granulocite neutrofile (în proporţia cea mai mare), eozinofile (puţine) sau bazofile (foarte puţine) în forma lor matură; totuşi apar în sânge, în proporţie redusă, şi neutrofile tinere.
– Granulocitele rămân în circulaţie 6-10 ore, apoi trec în ţesuturi
unde îşi exercită rolul.
monocitopoieza
- monoblastul,
- promonocitul,
- monocit, celula imatură funcţional
– Monocitele rămân la locul de formare foarte puţin (aproximativ
2 ore), după care trec în circulaţia sanguină şi apoi în ţesuturi
unde devin mature şi active funcţional şi apte pentru fagocitoză.
– Celulele mature din ţesuturi poartă numele de macrofage,
numărul lor fiind mai mare ca al monocitelor, datorită perioadei
de viaţă lungi (luni, chiar ani) şi capacităţii de multiplicare locală, transformându-se în histiocite.
– Macrofagele se distrug după ce şi-au îndeplinit funcţia.
histiocite
- macrofage multiplicate local
limfopoieza
- Limfoblastul
- prolimfocit
- limfocit T şi B.
– Limfocitele T îşi au originea în timus,
– Limfocitele B, la păsări în bursa lui Fabricius, iar la mamifere în MOH. Timusul şi bursa lui Fabricius sunt considerate organe limfoide primare. - Limfocitele B, la contactul cu antigeni specifici suferă un proces de transformare blastică şi devin plasmoblaşti, apoi trecând prin mai multe stadii devin plasmocite sintetizatoare de anticorpi.
- In sânge se eliberează doar limfocite T (90 %) şi limfocite B
(10%), nu şi plasmocite, care vor popula organele limfoide
secundare (splină, limfonoduri, etc). Acestea constituie principala sursă de limfocite funcţionale. - Spre deosebire de granulocite şi monocite, limfocitele pot reintra în circulaţie, funcţionând ca celule cu memorie imunologică.
morfofiziologia neutrofilelor
Neutrofilele sunt cele mai numeroase la cal, porc, câine, pisică (60-80 %), în procent mai mic gasindu-se la rumegătoare (20-40%).
– Celulele adulte din sângele periferic sunt relativ mari (9 – 14 µ),
– Au nucleu segmentat în 2 – 6 lobi uniţi prin filamente subţiri de cromatină
– La femele, ataşat de un lob, se găseşte cromatina sexuală, sub forma unui băţ de toba (drum-stick).
– Citoplasma oxifilă este bine reprezentată şi conţine un număr foarte mare de granulaţii fine, rotunde care au un conţinut enzimatic bogat –enzime glicolitice, peroxidaze, fosfataza acidă şi alcalină, lizozim, proteaze, oxidaze, lipaze, fagocitina (factor antimicrobian).
– neutrofilele au rol în apărarea organismului prin funcţia de acumulare focală, fagocitoză şi secreţie.
* Fagocitează în principal bacterii
morfofiziollogia eozinofilelor
- Eozinofilele sunt celule mari (10–15 microni) cu nucleu bilobat,
citolplasma ocupată cu granulaţii corpusculare eozinofile, culoarea şi mărimea variind în funcţie de specie.
– Rezerva medulară de eozinofile este imensă, organismul
eliberând rapid celulele atunci când este nevoie. Numărul de
eozinofile din sângele periferic este redus (valori medii sub 10%); - Eozinofilele conţin în granulaţii şi în citoplasmă:
– o cantitate mare de enzime,
– 1/3 din cantitatea totală de histamină din sângele normal,
– plasminogen. - Rol: fagocitoză, ele fagocitând în special complexe imune,
imunoglobulinele denaturate sau agregate, eritrocitele acoperite cu anticorpi, micoplasme, ciuperci microscopice.
– Aceşti factori specifici fagocitaţi de eozinofile explică rolul lor în reacţiile hiperimune (alergii).
morfofiziologia bazofilelor
- Bazofilele mature din circulaţia periferică sunt in cel mai
mic număr (valorile medii nu depăşesc 0,5 – 1%).
– Sunt celule mari (8–13 µ), cu nucleu uşor curbat, granulaţiile
citoplasmatice sunt puţine şi mari şi sunt repartizate neuniform,
de culoare violet-închis sau negre.
– Granulaţiile conţin: heparină, histamină, serotonină,bradichinină, factorul chimiotactic pentru eozinofile şi factorul de activare a trombocitelor. - Mastocitele - bazofilele din ţesuturi sunt celule
specializate în stocarea şi eliberarea de histamină. - Sistemul mastocito-bazofil are rol în procesele de adaptare,
participând la reacţiile imune şi de hipersensibilizare, – dar şi în activitatea antitoxică şi fagocitică, în vasomotricitate.
mastocite
bazofile din tesuturi
morfofiziologia monocitelor
Monocitele sanguine formează împreună cumacrofagele tisulare sistemul monocito-macrofagic.
* Monocitele din sângele circulant sunt celule mari (12 – 18 µ),
nucleul este oval şi incizat cu aspect reniform, citoplasma este
abundentă, cenuşie, uneori cu granulaţii fine azurofile şi cu
vacuole.
– Valorile medii sunt de aproximativ 4–5% pentru majoritatea
animalelor.
* Monocitele rămân în sânge aproximativ 1–4 zile, după care trec în ţesuturi unde se maturizează definitiv devenind macrofage - celule mult mai mari (50–200 µ) cu organite bine dezvoltate.
* In ţesuturi, macrofagele sunt stocate pe durata de
două luni sau ani de zile.
macrofagele
La nivelul ţesuturilor, macrofagele sunt:
– libere
– fixe;
* Macrofagele fixe, denumite şi histiocite, sunt foarte bine dezvoltate în:
– tractusul gastrointestinal,
– ficat (celule Kupfer),
– splină, timus, limfonoduri, măduva osoasă,
– sistemul nervos central (microglia),
– tegument (melanofag),
– os (osteoclast), cartilaj (condroclast).
Histiocitele formează sistemul reticuloendotelial (SRE) sau
reticulohistiocitar (SRH).
Macrofagele fixe, în funcţie de nevoile organismului, pot deveni mobile şi invers şi uneori se pot diviza
functiile macrofagelor
Macrofagele sunt celule active funcţional, participând la:
– fagocitoză,
– imunitate,
– metabolism.
- Funcţia de fagocitoză.
– Pentru macrofagele libere din ţesuturi, fagocitoza este
similară cu cea pentru granulocite, diferenţa fiind fagocitarea
particulelor voluminoase.
– Macrofagele fixe participă la fagocitoză prin emiterea de
pseudopode (care ajung la distanţe impresionant de mari de
corpul celulei) pentru a îngloba particula de fagocitat sau
prin deschiderea unor vacuole de captare la suprafaţa lor. - Funcţia imunitară.
– Macrofagele secretă un ARN informaţional la contacul cu
antigenul. Informaţia este transferată limfocitelor T din circulaţia sanguină, prin intermediul unor citokine (IL).
– Macrofagele sintetizeaza interferon – rol antiviral. - Funcţia metabolică.
– Macrofagele conţin un bogat echipament enzimatic hidrolitic
şi esteraze, care au rol în metabolismul şi sinteza a numeroase lipide.
– Ele participă şi la fagocitarea eritrocitelor îmbătrânite, lezate
sau anormale din rezervorul splenic (eritrocatereza), la
degradarea hemoglobinei şi reciclarea fierului, proteinelor şi
glucidelor.
morfofiziologia limfocitelor
- Limfocitele sanguine formează împreună cu plasmocitele tisulare sitemul limfocito-plasmocitar.
- In circulaţia sanguină se deosebesc 3 tipuri de limfocite:
– mari (9–14 µ diametru), cu nucleu mare, intens colorat, citoplasma palid bazofilă, uneori mai abundentă şi cu câteva granulaţii azurofile;
– mijlocii, cu diametrul mai mic decât al celulelor mari, dar cu aspect similar cu al acestora;
– mici, cu diametrul de 6–9 µ, cu nucleu compact, intens colorat, citoplasma foarte putină, colorată în albastru. - Din totalul de Lf, limfocitele T se găsesc în circulaţie în proporţie de 90%, iar limfocitele B, 10 %.
– Limfocitele sunt dominante la taurine, ovine, rozătoare şi păsări (valori medii peste 55%), la cal, porc, carnivore (la care predomină Nf), nr. Lf este de 20-30 %. - Plasmocitul are diametrul de 10–15 µ, nucleul prezentând cromatina dispusă radiar (spiţă de roată), citoplasma fiind intens bazofilă (albastră ca marea) şi conţinând frecvent vacuole
