Plasma sanguina Flashcards
Proteinele plasmatice
s-au evidenţiat 35 proteine distincte.
Principalele proteine plasmatice sunt:
-albumina,
-globulinele a,ß, y
(imunoglobulinele),
-fibrinogenul și factorii plasmatici ai coagulării
Proteinemie
Concentraţia proteinelor plasmatice totale realizează constanta numită proteinemie, valorile medii find cuprinse intre 2,7 și 8,0 g/dl, în funcţie de specie, vârstă și stare fiziologică
Albumina plasmatica(serica) + funcții
Este sintetizată numai în ficat, ocupând cea mai mare cantitate
din totalul proteinelor plasmatice (50-60%).
Funcţiile albuminelor plasmatice sunt următoarele:
-participă la generarea presiunii oncotice a plasmei
-reprezintă o rezervă și o sursă de aminoacizi pentru ţesuturi ;
-îndeplinesc rolul de ransportor sanguin pentru hormon
tiroidieni, bilirubină, o parte din acizii grași și pentru fracțiunea
neionizată a calciului plasmatic.
Globulinele plasmatice
-Fractiunile a și ß ale globulinelor sunt grupul de proteine legate
de glucide - glicoproteine - și de lipide - lipoproteine
Ele sunt sintetizate în proporţie de 80% în ficat, iar restul
în sistemul reticulo-histiocitar`- SRH (splină, limfonoduri,maduvă osoasă etc.).
-Fracţiunea gamaglobulinică (Y) cuprinde imunoglobulinele G,
A, M, D și E (anticorpii), care sunt sintetizate de plasmocite
(organele limfoide secundare)
Globuline plasmatice - funcții a globuline
-a1-globulinele pot fi:
*hormoni tisulari (eritropoetina)
*transportori sanguini pentru tiroxină (TBG), steroizi și vitamina
B12;
-a2-globulinele:
*asigură transportul sanguin al cuprului (ceruloplasmina).
*stimulează gradul de fagocitare a hematilor uzate de către
SRH (haptoglobina).
*menţin îin stare inactivă unele proteaze plasmatice
(plasminogenul)
*intervin in reglarea activități sistemului cardiovascular
(bradikininogenul,angiotensinogenul)
Globuline plasmatice - funcțiile b globulinelor si gama globulinelor
-B1-globulinele:
*asigură transportul sanguin al fierului (siderofilina sau
transferina);
*au rol în apărare, intrând în structura complementului sau
alexinei;
-ß2-globulinele:
*participă la funcţia de apărare prin constituirea complexului
properdinic și îndeplinesc totodată și rol de transportor sanguin al lipidelor (gliceride, colesterol)
-y-globuline/e, în calitate de anticorpi:
*îndeplinesc un rol esenţial în cursul proceselor de apărare
imunologică specifică, motiv pentru care ele se mai numesc și imunoglobuline (Ig)
fiziologia glucidelor plasmatice
– Hidraţii de carbon plasmatici (serici) sunt reprezentaţi de:
glucoza circulantă;
produşii de catabolism glucidic (acid piruvic, lactic, oxalic, fumaric,citric, ester 6 glucozofosfat).
– Cantitatea totală de glucoză din sânge constituie constanta numită glicemie.
– Nivelul glicemiei este menţinut în limite fiziologice printr-un sistem complex şi extrem de eficient de glucoreglare reprezentat de mecanismele hiperglicemiante (SNV simpatic, STH, tiroida, corticosuprarenale, celule α pancreatice) şi cele hipoglicemiante (SNV parasimpatic şi celulele β pancreatice).
– Valorile glicemiei sunt cuprinse între 40-180 mg/dl în funcţie de specie,rumegătoarele având cea mai mică valoare, iar păsările cea mai mare.
fiziologia lipidelor plasmatice
– In plasma sanguină (ser) se găsesc:
trigliceride, acizi graşi liberi, fosfolipide, colesterol
– Cantitatea totală de lipide plasmatice (serice) se numeşte lipemie şi este cuprinsă între 0,1-1,0 g/dl în funcţie de specie, fiind semnificativ crescută după consumul hranei (hiperlipemie postprandială).
– Formele circulante ale lipidelor sunt lipoproteinele de mare, mică şi foarte mică densitate, acizii graşi şi chilomicronii (agregate sferice lipoproteice de 0,3-2 mm formate în enterocite şi pătrunse în chiliferele limfatice, apoi în torentul sanguin venos).
– Cantitatea totală de colesterol din sânge se numeşte
colesterolemie (aprox.100-200 mg/dl).
Substanţele azotate neproteice
– Azotul neproteic plasmatic (seric) este reprezentat de compuşi intermediari şi finali ai proceselor metabolice: uree, acid uric, acizi aminaţi, alantoina, creatinina, amoniac,purine.
– Ureea reprezintă aproximativ 50% din azotul neproteic.
– Azotul neproteic se elimină prin urină, de aceea determinarea concentraţiei acestuia în plasmă reprezintă un indice important in aprecierea funcţiei de epurare a rinichiului.
– Teste funcționale renale de bază:
* Uree
* creatinina
Corpii cetonici plasmatici
– Corpii cetonici plasmatici (serici) provin din catabolismul acizilor graşi şi aminoacizilor cetogeni.
– Ei sunt sintetizaţi numai în ficat, de unde trec în sânge, iar de aici sunt captaţi de diverse celule care îi utilizează ca material energogenetic secundar.
– Corpii cetonici din plasma sanguină (ser) sunt:
* acid acetilacetic (AA)
* acidβ-hidroxibutiric (BHB)
* acetona (A).
– Cantitatea totală de corpi cetonici constituie cetonemia.
pigmentii biliari
– Pigmenţii biliari rezultă din hemoliza fiziologică (degradarea hemoglobinei după fagocitoza și liza hematiilor uzate).
– In plasma sanguină se găseşte bilirubina care circulă legată de albumine şi constituie constanta numită bilirubinemie.
Enzimele plasmatice
In plasma sanguină se găsesc trei categorii de enzime:
- enzime plasmatice funcţionale care provin în special din ficat: enzimele coagulării sângelui, de ex.; concentraţia lor se modifică direct proporţional cu funcţia hepatică (TQ – test funcțional hepatic);
- enzime excretosecretorii: amilaza, lipaza, tripsina, pepsinogenul - enzime digestive a căror cantitate este direct
proporţională cu funcţia excretosecretorie digestivă; - enzime celulare: dehidrogenaze, transaminaze, fosfataze,
care ajung în plasmă ca urmare a lezării celulelor, concentraţia lor fiind direct proporţională cu cantitatea de celule distruse (GOT - AST, GPT -ALT, GGT, PAL – teste funcționale hepatice)
substante anorganice plasmatice
– In plasma sanguină (serul sanguin), sărurile minerale sunt
ionizate în cationi şi anioni.
– Cationii cei mai importanţi sunt: Na+, K +, Ca2+ Mg 2+, Fe2+ Cu 2+,Zn 2+ , Co, I, S, Ni.
– Anioni: Cl -, CO3H -, PO4H -, SO4- etc.
– Concentraţia lor în plasmă constituie constanta care îi poartă numele (natriemie, calcemie, etc).
* In practica medical veterinară, concentraţiile plasmatice ale
substanţelor minerale sunt importante în scop de diagnostic
sodiul
Sodiul este principalul cation extracelular.
– Na contribuie împreună cu K şi Cl la:
* distribuirea apei în organism,
* realizarea presiunii osmotice şi a echilibrului acido-bazic,
* transportul aminoacizilor şi glucozei prin membranele
celulare (cotransport),
* realizarea potenţialului electrochimic membranar.
– Menţinerea echilibrului dintre ionii Na K /Ca Mg condiţionează excitabilitatea neuro-musculară.
– Un rol important în menţinerea nivelului constant al natremiei revine glandei corticosuprarenale care secretă aldosteron (acesta favorizează reabsorbţia tubulară a Na şi eliminarea K şi H)
clor
– Impreună cu sodiul, clorul contribuie la menţinerea izotoniei extracelulare.
– Clorul activează amilaza salivară,
– participă la formarea HCl gastric,
– contribuie la transportul CO2 de la ţesuturi la pulmoni (fenomenul de membrană Hamburger)
