An III - Consiliere Flashcards
Care sunt statusurile identitare propuse de Marcia (1966)?
- Identitatea asumată ⇒ niveluri înalte de angajament, dar și de de explorare
- a fost evidențiată ca fiind forma cea mai adaptativă a identității
- angajamentele se bazează pe explorarea preliminară a opțiunilor posibile - Identitatea forțată ⇒ asumarea unor angajamente ferme fără explorarea alternativelor înainte de luarea unei decizii și respectiv nici după luarea deciziei
- Identitatea amânată ⇒ implicarea activă în demersuri de explorare, fără asumarea unor angajamente
- Identitatea difuză ⇒ niveluri reduse atât de explorare, cât și de angajament
Modelul trifactorial al identității (Crocetti şi colab., 2015)
3 procese identitare:
1. angajament ⇒ asumarea unor alegeri stabile legate de anumite domenii de dezvoltare şi prin încrederea în sine pe care indivizii o extrag din aceste alegeri;
2. explorare în adâncime ⇒ reflectare activă la angajamentele şi alegerile posibile, căutare de informații suplimentare şi discuții cu ceilalți legate de posibile alegeri
3. reconsiderarea angajamentului ⇒ compararea angajamentelor actuale cu posibile alternative, deoarece angajamentele actuale nu mai sunt satisfăcătoare
- angajamentul şi explorarea în adâncime sunt asociate pozitiv
- explorarea în adâncime şi reconsiderarea angajamentului sunt asociate pozitiv
- angajamentul şi reconsiderarea angajamentului nu sunt relaționate
Modelul procesual al identității
5 procese identitare:
1. realizarea unui angajament ⇒ identificarea şi nominalizarea unei alegeri ca fiind aceea pe care persoana o va urma;
2. identificarea cu angajamentul luat ⇒ integrarea unei alegeri (angajament) în sistemul cognitiv şi în rutinele comportamentale şi emoționale ale persoanei;
3. explorarea de suprafață ⇒ analiza mai multor alternative, fără a aprofunda niciuna dintre ele;
4. explorarea în adâncime ⇒ investigarea detaliată a uneia sau a câtorva alternative;
5. explorarea ruminativă ⇒ preocuparea excesivă legată de corectitudinea sau gradul de adecvare al unor alternative prin raportare la diferite criterii legate de sine sau de context.
2 cicluri ale identitatii:
ciclul formării angajamentelor => explorarea de suprafata si realizarea angajamentului
ciclul evaluării angajamentelor => explorarea in adancime si identificarea cu angajamentul
Modelul hibrid al proceselor identitare vocaționale
3 dimensiuni identitare:
1. Explorarea este formată din:
a. procesele de explorare pe orizontală/ de suprafață (acțiuni care ajută adolescentul să descopere diferite opțiuni de carieră)
b. explorarea pe verticală/ în adâncime (activități care permit o mai bună înțelegere a unei opțiuni de carieră).
- Angajamentul este format din:
a. procesele de formulare a angajamentului (gradul de siguranță cu privire la o decizie de carieră care a fost luată)
b. identificarea cu angajamentul (gradul în care adolescentul se dedică unei decizii de carieră luate). - Reconsiderarea este reprezentată de:
a. procesul de îndoială de sine privind propria carieră (anxietatea sau nesiguranța pe care adolescenții o trăiesc în confruntarea cu luarea unei decizii de carieră)
b. flexibilitate a angajamentelor (deschiderea și pregătirea pentru schimbările de viitor cu privire la preferințele și deciziile ocupaționale).
Modelul stilurilor identitare
3 stiluri in cautarea si formarea identitatii la care apelam in confruntarea cu decizii majore sau conflicte:
- Informational
- reflexivi și se analizează pe ei înșiși într-o modalitate activă și critică
- termeni personali („valorile meleˮ, „scopurile meleˮ, „standardele meleˮ) - Normativ
- conformare automată la valorile și
recomandările persoanelor semnificative sau importante
- termeni colectivi („familia meaˮ, „religia meaˮ, „etnia meaˮ) - Difuz-evitativ
- amânare și procrastinare pe termen cât mai lung atunci când vine vorba de aspectele ce țin de identitate
- termeni care denotă o raportare la normele sociale („reputația meaˮ, „popularitatea meaˮ, „impresia pe care o las celor din jurˮ)
Modul în care o persoană vorbește despre sine ne poate oferi o imagine despre stilul spre care înclină.
Ce e sensul vietii?
Sensul sau rostul vieții ⇒ modul prin care înțelegem și oferim coerență propriei vieți și rolului pe care îl avem în lume, care e orientat spre scopuri și valori
Una dintre funcțiile principale ale găsirii și asumării unui rost al propriei vieți este tocmai construirea unei continuități în propria dezvoltare și propria viață.
Tinerii și apoi adulții care tind să își asume în mod activ și flexibil angajamente identitare ferme, experiențiază o stare subiectivă de bine pe termen lung, au scopuri mult mai clar formulate, pe care le urmează în pofida unor obstacole și au relații mult mai bune cu cei apropiați
Care sunt coordonatele pe care se construieste sensul vietii?
- Căutarea unui sens al vieții cuprinde toate demersurile personale pentru a explora și a analiza direcții, strategii, relații sau conținuturi informaționale care pot contribui la găsirea unui sens al propriei vieți.
- Prezența unui sens al vieții surprinde modul în care persoana își percepe propria viață ca având valoare și semnificație, ca fiind ghidată de scopuri.
strâns relaționate, postulânduse faptul că finalitatea căutării unui sens al vieții este prezența unui sens al vieții
Care sunt dimensiunile sensului vietii?
- înțelegere ⇒ măsura în care oamenii văd cu claritate o potrivire cu sens în lucrurile pe care le fac și le trăiesc din viața lor
- direcție ⇒ cuprinde experiențierea propriei vieți ca fiind orientată spre scopuri personale pe care le valorizăm și motivată în mod direct de aceste scopuri
- însemnătate în lume ⇒ măsura în care oamenii consideră că propria lor viață are importanță și valoare în lume și, astfel, existența lor contribuie cu ceva la a face lumea mai bună.
diferite niveluri de intensitate de una sau de toate cele trei dimensiun
Cum se modifica angajamentul, explorarea in adancime si reconsiderarea pe parcursul anului scolar?
Inceputul anului şcolar;
- nivel relativ ridicat al angajamentelor educaționale,
- un nivel moderat ridicat al explorării în adâncime
- un nivel redus al reconsiderării angajamentelor educaționale.
Pe parcursul anului scolar:
- nivelul angajamentului a scăzut, iar cel al reconsiderării a crescut
- Reconsiderarea angajamentelor educaționale actuale a crescut mult mai puternic la băieți şi la elevii care urmează licee tehnologice
- performanța şcolară a înregistrat o scădere pe parcursul anului şcolar, această tendință fiind mai pronunțată în rândul băieților şi al elevilor de la liceele tehnologice.
Care e relatia dintre performanta scolara si procesele identitate educationale?
Rezultat general ⇒ există o asociere longitudinală între performanța şcolară şi procesele identitare educaționale
- performanța şcolară prezice pozitiv angajamentele educaționale şi prezice negativ reconsiderarea angajamentelor
- această asociere în timp este unidirecțională, adică doar dinspre performanța şcolară spre identitatea educațională şi se aplică în mod similar tuturor elevilor, indiferent de gen, vârstă sau tipul de şcoală pe care o urmează.
Care sunt implicatiile relatiei dintre performanta scolara si procese identitare?
- Notele înseamnă (aproape) totul. Și asta nu e bine.
Pentru a contextualiza aceste evaluări negative sub formă de note, este extrem de importantă oferirea de feedback, pe cât posibil individualizat, dar și la nivel de clasă, cu centrare pe valența pozitivă pentru învățare a
situațiilor de insucces sau eșec.
A explica elevilor faptul că performanțele de nivel redus pot fi citite prin grila lucrurilor pe care e bine să ne centrăm în învățare în viitorul
apropiat, poate facilita o stabilizare a asumării angajamentelor educaționale prezente și pentru elevii cu note mai mici - Notele nu au nimic de-a face cu explorarea educațională. Și nici asta nu e bine.
Nu s-a identificat o relație semnificativ statistică
între notele școlare și explorarea educațională în adâncime.
Indiferent dacă elevii au note bune sau au note mai puțin bune, performanțele lor școlare nu influențează măsura în care ei explorează (sau nu explorează) alegerea educațională din prezent
Ce sunt socializarea pentru munca si socializarea prin munca?
Socializarea pentru muncă ⇒ atribute personale revelante pentru muncă (de exemplu cogniții, comportamente, atitudini și valori) dobândite de tânăr înainte de a intra în câmpul muncii.
Socializarea prin muncă ⇒ atributele personale care se construiesc pe măsură ce tânărul se implică în experiențe de muncă, remunerată sau neremunerată.
Care sunt mecanismele prin care se realizează socializarea pentru muncă?
0-3 ani: socializarea pentru muncă este strâns legată de socializarea de gen
Socializarea de gen este un termen care surprinde procesele prin care oamenii învață care sunt normele de gen din societatea în care trăiesc, iar aceste norme le ghidează, treptat, formarea propriei identități de gen
Normele de gen sunt reguli sau cerințe sociale care definesc cum ar trebui să arate, să se poarte, să gândească sau să simtă o femeie sau un bărbat, într-un anumit context cultural.
Transmise explicit sau implicit de agenți ai socializării;
Transmitere implicită versus explicită a normelor de gen.
=> Discordanța dintre ceea ce prezentăm explicit copiilor (de exemplu „O fată poate face tot ceea ce face un băiat.ˮ) și ceea ce aceștia învață implicit din interacțiunile din viața de zi cu zi din familie (de exemplu „Fetele sunt bune la balet și desen, iar băieții sunt buni la matematică și fizică.ˮ) contribuie decisiv la socializarea pentru muncă a acestora.
Cum se leagă socializarea de gen de socializarea legată de muncă?
Tipurile de jucării oferite copiilor (de exemplu păpuși pentru fete și mașinuțe pentru băieți), formele de activități în care sunt implicate fetele
față de băieți, întăririle verbale și non-verbale oferite de părinți în timpul implicării copiilor în activități sau realizării unor comportamente „de feteˮ sau „de băiețiˮ
Ce spune teoria circumscrierii și compromisului (Gottfredson, 2005)?
Mai întâi oamenii delimitează sau circumscriu tipurile de ocupații care se pliază pe caracteristicile lor personale
Aceste caracteristici personale se pot referi la interesele și valorile personale și profesionale, trăsăturile de personalitate, abilitățile și aptitudinile personale.
Percepția accesibilității unor ocupații ⇒ alături de limitări obiective impuse de mediul în care trăim, duc treptat la realizarea unor compromisuri profesionale.
