An III - Clinica. Tulburarea de panica Flashcards
Ce e atacul de panica?
Un episod distinct teamă sau disconfort intens care debutează brusc și este acompaniat de o serie de senzaţii fiziologice (palpitaţii, amețeli) şi simptome cognitive (credinţa că voi muri sau voi înnebuni)
Durata tipică: între 5 și 20 de minute
Atacurile de panică sunt prezente în majoritatea tulburărilor de anxietate (peste 80%), dar pot fi prezente și în alte tulburări ( de ex., depresie) sau la persoane sănătoase
Tipuri de atacuri de panica
Circumscrise situaţional
Ex: O persoană care are un atac de panică de fiecare dată când doarme singură în casă.
Predispuse situaţional;
Ex: O tânără care uneori are atacuri de panică atunci când așteaptă la o coadă.
Imprevizibile (neașteptate);
Ex: Un bărbat care spune că atacurile sale de panică apar ˮde nicăieriˮ;
Atacul de panică nocturn: O persoană care se trezește brusc din somn și trăiește o stare de teroare sau de activare fiziologică puternică fără un trigger evident (coșmar/vis).
Primele două categorii sunt specifice celorlalte tulburări de anxietate, iar atacurile imprevizibile sunt specifice pentru tulburarea de panică.
Prevalenta atacurilor de panica
Atac de panică (AP) nu egal cuTulburare de panică;
Tulburarea de panică cu sau fără agorafobie.
orice AP - 28%
doar AP - 22%
PD-AG - 1%
PA - AG - 0.8%
doar PD - 3.7%
Criterii pentru tulburarea de panica
A. Atacuri de panică imprevizibile, recurente. Un atac de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute și în care apar patru (sau mai
multe) dintre următoarele simptome:
1. palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea frecvenței cardiace;
2. transpiraţii;
3. tremor sau frisoane;
4. senzaţii de respirație dificilă sau de sufocare;
5. senzaţie de asfixie
6. durere sau disconfort precordial;
7. greaţă sau disconfort abdominal;
8. senzaţie de ameţeală, instabilitate, cap gol sau lipotimie (leșin);
9. senzație de frig sau de căldură;
10. parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
11. derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
12. frica de pierde controlul sau de a ˮînnebuniˮ;
13. frica de moarte
B. Cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat, timp de cel puțin o lună, de una dintre următoarele:
1. Preocupare sau îngrijorare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri ulterioare sau cu privire la consecințele acestora (de ex., teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu avea un atac de cord sau „de a nu înnebuni”).
2. O modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile (de ex., comportamente menite să evite declanșarea unui atac de panică, cum ar fi evitarea efortului fizic sau a situațiilor necunoscute).
C. Nu substanță sau afecțiune medicală (de ex., hipertiroidism, boli pulmonare);
D. Perturabarea nu este mai bine explicată de o altă tulburare mintală.
Epidemiologie
Prevalența de-a lungul unui an: 2-3%
Vârsta medie de debut: 2024 de ani , 75% dintre cazuri de TP debutează înainte de 40 de ani
Diferențe de gen: TP este de două ori mai frecventă la femei; fenomenul este explicat de internalizarea rolurilor de gen – nu există diferențe în frecvența AP, ci în folosirea evitării ca strategie
Evolutie
Remisie completă la un an: 39% dintre cazurile de TP; tulburarea de panică cu agorafobie are o rată de remisie mai scăzută
Recurența la un an: la 30% dintre cazurile de TP și la 31% dintre cazurile de TP+A remise complet
Solicitarea tratamentului: la aproximativ 10 ani de la debutul tulburării
Comparativ cu populația generală sau cu alte populații clinice: suprautilizare a sistemului medical.
Comorbiditati
Tulburarea de panică apare adesea împreună cu alte tulburări: 80.4% din persoanele cu TP au cel puțin și o tulburare comorbidă
Cele mai frecvente
Tulburările afective 53.7%
Alte tulburări de anxietate 64.9%
Tulburări legate de consumul de substanțe 26.2%
Tulburări de personalitate evitantă și dependentă 25 - 60%
Factori de vulnerabilitate
Biologică: genele și temperamentul - neuroticism – crește probabilitatea pentru toate emoțiile negative (nu doar panică și anxietate), nu garantează dezvoltarea atacurilor de panică sau a TP
Psihologică:
- ˮFrica de fricăˮ– teama de senzațiile corporale / Anxiety sensitivity credința că anxietatea este dăunătoare – specifică pentru TP
- Conștientizare interoceptivă - capacitatea de a detecta senzațiile de activare fiziologică (ex., perceperea bătăilor inimii).
Atacurile de pancia initialeAtacurile de pancia initiale
Majoritatea dintre acestea apar în afara locuinței – în locuri publice, în mijloacele de transport, la școală/job etc
Reprezintă ˮalarme falseˮ activate în condiții stresante;
Intensificarea senzațiilor fiziologice poate fi explicată și de:
- evenimente interne benigne (variații normale ale organismului sau chiar boală);
- evenimente stresante distale sau proximale (divorț, întârzierea la o programare);
- stimulante (cafeină, medicamente);
- condiții de mediu precum căldura și umiditatea anxietatea relaționată cu un eveniment viitor (de ex., o evaluare la locul de muncă)
Modelul cognitiv-comportamental (Barlow, 1988; White & Barlow, 2002)
Schimbările subtile la nivelul funcțiilor corpului (și care nu sunt recunoscute conștient) activează anxietatea (răspunsul condiționat), rezultând astfel în atacuri de panică neașteptate.
Evitarea interoceptiva
Activitățile zilnice care predispun la senzații similare cu senzațiile trăite în panică pot declanșa atacuri de panică.
Activitățile sunt evitate pentru a evita senzațiile.
Stimulii interni și externi = semn de pericol iminent;
Starea de aprehensiune este asociată cu senzații corporale;
Interpretarea catastrofală a senzațiilor de anxietate: starea de aprehensiune se accentuează, producând și mai multe senzații
corporale.
Credințele sunt menținute de atenția selectivă la senzațiile interne și de comportamentele de siguranță.
Interpretarile catastrofale
Perceperea senzațiilor mult mai periculoase decât sunt + amenințarea este imediată;
Exemple:
Scurtare a respirației – drept dovadă pentru încetarea iminentă a respirației și moarte;
Palpitații și strângere în piept –drept dovadă pentru atac de cord
Pulsiunea la nivelul frunții – drept dovadă pentru hemoragie a cerebrală;
Tremurat – drept dovadă pentru pierderea controlului și înnebunire
Atentia selectiva
Consecință a credințelor referitoare la pericolul senzațiilor fizice
Senzațiile interoceptive – prezente la majoritatea oamenilor, dar doar parțial conștientizate
Senzațiile = dovezi care susțin credințele greșite;
De ex: ˮChiar dacă doctorii au spus că nu am nimic la inimă, eu am senzații pe care majoritatea oamenilor nu le au, așadar trebuie
să fie ceva în neregulă cu mine.
=> pacietii cu panica au avut mai putine erori in perceptia batailor inimii fata de cei cu anxietate sau controli sanatosi
Comportamente de siguranta in timpul atacului de panica
Încercarea de a controla gândurile pentru teama de a înnebuni
Sprijinirea de obiecte solide sau mersul cu picioarele încordate pentru teama de amețeală și leșin;
Respirații adânci pentru teama de sufocare; Întreruperea efortului/odihna pentru teama de a avea un atac de cord;
Controlul sporit al comportamentului pentru teama de a pierde controlul
Lipsa consecințelor temute este atribuită comportamentelor de siguranță;
Unele dintre aceste comportamente au ca efect amplificare senzațiilor temute:
- încercările de a scăpa de gânduri le fac să fie mai probabil să fie intruzive;
- Respirațiile mai rapide și adânci (hiperventilarea) accentuează senzația de scurtare a respirației
- Pot apărea și între atacurile de panică:
=> de exemplu, pt. o persoană care se teme că ar putea avea un atac de cord – evitarea activității fizice, a meselor copioase etc
Evaluare
Interviuri clinice structurate sau semi-structurate;
Scale de tip self-report: focalizate pe cogniții, comportamente, simptome
Exemplu scală focalizată pe
cogniții: ASI - 3 (Anxiety Sensitivity Index)
