calup 8-functia publica II Flashcards
Destituirea din funcţia publică
cea mai severă sancţiune disciplinară aplicabilă, pentru motive imputabile, funcţionarului public
Se poate aplica:
pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru
încetarea acestuia într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de
incompatibilitate;
Demisia
act unilateral al funcţionarului public
Reguli:
- se notifică în scris persoanei care are competenţa legală de numire;
- nu trebuie motivată;
- produce efecte juridice la 30 de zile calendaristice de la înregistrare (interval de „preaviz”);
- nu este, din start, irevocabilă: renunţarea la demisie poate fi făcută prin acordul părţilor, în intervalul de
30 de zile.
Drepturile funcţionarilor publici
Dreptul la opinie
- este garantat, cu rezervele reglementate în secţiunea dedicată „îndatoririlor”.
Dreptul la tratament egal
- orice discriminare între funcţionari sau faţă de aceştia este interzisă.
Dreptul de a fi informat
- are în vedere deciziile care îl vizează în mod direct.
Dreptul de asociere sindicală
- este garantat, sub rezerva suspendării din funcţia publică în cazul ocupării unor funcţii salarizate
în conducerea sindicatelor.
Dreptul la grevă
- este recunoscut, cu respectarea limitărilor legale impuse în cazul serviciilor publice.
Drepturile salariale şi alte drepturi conexe
- sunt cele prevăzute în legislaţia specifică salarizării în sistemul bugetar (a se vedea Legea nr.
153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).
Dreptul la asigurarea uniformei
- este asigurat gratuit, pentru funcţionarii care trebuie să poarte uniformă.
Durata normală a timpului de lucru
- de regulă, este de 8 ore/zi, 5 zile/săptămână.
Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică
- cu condiţia respectării condiţiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003
(incompatibilităţi/conflicte de interese).
Dreptul la concediu
- au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii prevăzute de lege;
- Important: în perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru
creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din
iniţiativa funcţionarului public în cauză, cu excepţia situaţiilor în care intervine o cauză de încetare
de drept a raporturilor de serviciu sau de eliberare din funcţie ca urmare a reintegrării unui alt
funcţionar public, a încetării activităţii autorităţii/instituţiei sau a mutării acesteia în altă localitate
fără a fi urmată de funcţionar).
Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
- are în vedere obligaţia autorităţii/instituţiei publice de a le asigura condiţii normale de muncă şi
igienă.
Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente
- nu există dispoziţii speciale în Cod, se face trimitere la „lege”.
Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional
- vechimea în muncă = vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii, precum
şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
vechimea în specialitate = vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al
unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de
către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare
profesiei sau specializării sale.
Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat
- Codul nu conţine norme speciale, face trimitere la legislaţia specială.
Drepturi ale membrilor familiei funcţionarului public, în situaţia decesului acestuia
- membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni
echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate.
Dreptul la protecţia legii
- se raportează la protecţia în exercitarea atribuţiilor;
- autoritatea/instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei
juridice, în cazul în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele de
cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu
(mai puţin în cazul în care chiar autoritatea/instituţia le-a formulat); dacă funcţionarul va fi
condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă, acesta are obligaţia
restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice.
Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau instituţiei
publice
- are în vedere prejudiciile materiale suferite în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Desfăşurarea de activităţi în sectorul public şi în sectorul privat
- este recunoscut, sub rezerva prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de
interese.
Îndatoririle funcţionarilor publici
Respectarea Constituţiei şi a legilor
- funcţionarii publici au obligaţia: (i) ca prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să respecte
Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor; (ii.) să
acţioneze pentru punerea în aplicare a legilor, potrivit atribuţiilor conferite; (iii.) trebuie să se conformeze
dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice
deţinute.
Profesionalismul şi imparţialitatea
Funcţionarii publici:
- trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-şi
activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice;
- trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă, fundamentându-şi
activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice
- au obligaţia de diligenţă cu privire la promovarea şi implementarea soluţiilor propuse şi a deciziilor,
- trebuie să adopte o atitudine neutră faţă de orice interes personal, politic, economic, religios sau de altă
natură.
Obligaţii în exercitarea dreptului la libera exprimare
- obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a oricărei
persoane.
obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea
intereselor autorităţii sau instituţiei publice;
- obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de
popularitate;
- funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate
schimbului de păreri
Asigurarea unui serviciu public de calitate
Presupune:
- obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor prin participarea activă la
luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale
instituţiilor publice;
- obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa
administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi
eficacitatea autorităţilor/instituţiilor publice.
Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice
Presupune:
- obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale
ale acesteia.
- Interdicţii pentru funcţionari (Notă: operează, ca regulă, şi timp de 2 ani după încetarea raportului de
serviciu):
să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea
autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori
cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care
autoritatea/instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze
în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute
de lege;
să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni
juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii/instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea.
Obligaţia de a informa autoritatea sau instituţia publică cu privire la situaţia personală generatoare
de acte juridice:
- constă în îndatorirea de a informa autoritatea/instituţia publică, în mod corect şi complet, în scris, cu
privire la situaţiile de fapt şi de drept care privesc persoana sa şi care impun adoptarea unor acte
administrative
Interdicţii şi limitări în ceea ce priveşte implicarea în activitatea politică
- Regula: funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea unor
interdicţii şi limitări (exemple: secretarul u.a.t. nu poate fi membru de partid; respectarea regimului
incompatibilităţilor şi conflictelor de interese);
- în exercitarea atribuţiilor, trebuie să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor
şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil
acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
- le este interzis:
să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora le
este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care
funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;
să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
să afişeze, în cadrul autorităţilor/instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla
şi/sau denumirea partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic
ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice,
ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor independenţi;
să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi
exprima sau manifesta convingerile politice;
să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.
Îndeplinirea atribuţiilor
- răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin (proprii sau delegate);
- au îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici;
- Important: funcţionarul are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la
superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale, cu obligaţia de a aduce acest lucru la cunoştinţa superiorului
ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia; dacă se constată legalitatea dispoziţiei, funcţionarul va
răspunde juridic.
Precizări privind „delegarea de atribuţii”:
delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act
administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, pe o perioadă de
maximum 6 luni într-un an calendaristic;
- delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în concediu, este
delegat ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi operează de drept;
- nu este admisă delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii publice către acelaşi funcţionar
public;
- cel care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare ;
- cel care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei publice
pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile delegate
presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute;
- dacă între cele două funcţii publice există un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public care preia
atribuţiile delegate semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară;
- nu pot fi delegate atribuţii funcţionarilor publici debutanţi sau funcţionarilor publici aflaţi în raport de
serviciu cu timp parţial.
Acordurile colective şi comisiile paritare
În strânsă legătură cu regimul drepturilor şi al îndatoririlor funcţionarilor publici sunt şi dispoziţiile legale
privind regimul acordurilor colective şi al comisiilor paritare.
Acordurile colective:
pot fi încheiate anual, de către autorităţile/instituţiile publice, pe de o parte, şi sindicatele
reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora, pe de altă parte.
au un conţinut limitat (pentru că regimul „statutar” al funcţiei publice este de rang legal şi nu poate
forma, principial, obiectul unor „convenţii” sau negocieri), care poate privi:
- constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
- sănătatea şi securitatea în muncă;
- programul zilnic de lucru;
- perfecţionarea profesională;
alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de
conducere ale organizaţiilor sindicale.
Comisiile paritare:
sunt organisme consultative şi de monitorizare a aplicării Acordurilor-colective, constituite la
nivelul autorităţilor/instituţiilor publice;
cuprind un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii/instituţiei publice
şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici (dacă nu există sindicat, reprezentanţii vor fi
desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici).
emit avize consultative privind:
- măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice;
- măsuri privind pregătirea profesională a funcţionarilor publici;
- stabilirea programului de lucru;
- soluţionarea sesizărilor care sunt adresate de funcţionarii publici conducătorilor, privind
respectarea drepturilor prevăzute de lege şi a acordurilor colective;
- identificarea instrumentelor de asigurare a accesibilităţii, precum şi a măsurilor de adaptare
rezonabilă la locul de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi care ocupă funcţii publice.
A.N.F.P.
organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat pentru
dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial şi pentru crearea unei evidenţe
necesare gestiunii personalului plătit din fonduri publice.
Organizarea A.N.F.P.:
se organizează şi funcţionează în subordinea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice
(în prezent – Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei);
- este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de
subsecretar de stat, numiţi de către prim-ministru la propunerea ministrului administraţiei;
Atribuţiile A.N.F.P.
(art. 401-403 Cod administrativ) – sunt foarte variate şi acoperă tot spectrul de probleme
corespunzătoare funcţiei publice (elaborare şi avizare de acte normative, strategii şi politici, rapoarte,
statistici, implicarea în organizarea de concursuri, redistribuirea în funcţii publice, ţinerea evidenţei la nivel
naţional etc.)
Dintre atribuţiile enumerate în Cod, exemplificăm prin următoarele:
elaborează şi propune politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici sau
emite puncte de vedere cu privire la acestea;
realizează evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici;
centralizează nevoile de instruire a funcţionarilor publici;
administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public şi realizează
evidenţa personalului plătit din fonduri publice;
asigură baza de date pentru redistribuirea, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, a
funcţionarilor publici;
reglementează şi monitorizează aplicarea normelor privind conduita funcţionarilor publici şi
activitatea consilierilor de etică;
întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici,
pe care îl prezintă ministerului de resort;
organizează etapa de recrutare din cadrul concursului naţional pentru ocuparea funcţiilor publice;
poate sesiza, în mod direct, instanţa de contencios administrativ competentă cu privire la actele
administrative prin care se încalcă legislaţia funcţiei publice (a se vedea art. 3 din Legea
contenciosului administrativ) sau se poate adresa prefectului pentru actele de acest gen emise la
nivel local;
ş.a.
precizare privind raporturile dintre institutii si anfp
Precizare: Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la dispunerea măsurii prin act administrativ, orice modificare
intervenită în situaţia funcţionarilor publici (numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea,
sancţionarea disciplinară, respectiv încetarea raporturilor de serviciu) şi a funcţiilor publice (modificări în
structura funcţiilor publice, transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă
denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior ori superior, modificarea calităţii posturilor).
Sunt exceptatemodificărilor intervenite în situaţia funcţiilor publice şi funcţionarilor publici care beneficiază
de statute speciale.
Dosarul profesional al funcţionarilor publici
În cadrul autorităţilor/instituţiilor publice se întocmeşte un „dosar profesional” pentru fiecare funcţionar
public, conţinutul acestuia şi modul de gestionare fiind reglementate prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea/instituţia publică păstrează o
copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură.
Evidenţa personalului plătit din fonduri publice
Conform Codului administrativ, aceasta se realizează pe baza „Sistemului electronic naţional de evidenţă a
ocupării în sectorul public”, administrat, dezvoltat şi operat de A.N.F.P., pentru toate categoriile de personal
prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri public (deci nu doar pentru
funcţionarii publici).
În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice,
încadrat cu contracte individuale de muncă, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Inspecţia Muncii
asigură interconectarea sistemelor informatice şi stabilesc modalităţile concrete de colaborare, încheind
un protocol de colaborare.
Forme de răspundere
Conform art. 490 Cod administrativ, încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de
serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz. La aceste forme de răspundere mai
putem adăuga şi răspunderea administrativ-patrimonială, care intervine pentru prejudiciile cauzate
persoanelor de drept privat, în contextul participării la emiterea unui act administrativ ilegal şi vătămător.
Aşadar, răspunderea juridică a funcţionarilor publici este una „subiectivă”, bazată pe existenţa „vinovăţiei”
(ca element constitutiv „subiectiv” al răspunderii)şi nu se poate angaja dacă au respectat prevederile legale
şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice.
raspunderea pentru semnare, contrasemnare si avizare
În mod special, răspunderea juridică a funcţionarilor publici poate fi atrasă prin semnarea, contrasemnarea
sau avizarea proiectelor de acte administrative şi a documentelor de fundamentare a acestora, cu
încălcarea prevederilor legale.
Tocmai pentru a evita o asemenea situaţie, funcţionarii publici au dreptul de a refuza
semnarea/contrasemnarea/avizarea actelor/documentelor pe care le consideră ilegale.
Pe de altă parte, pentru a se evita abuzuri chiar din partea funcţionarilor publici şi nesocotirea arbitrară a
dispoziţiilor date de superiori, refuzul trebuie să fie motivat, inclusiv prin indicarea unor temeiuri juridice,
şi exprimat în formă scrisă.
Refuzul poate fi exprimat în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii actelor/documentelor (se va
înregistra într-un registru special), cu excepţia situaţiilor în care prin acte normative cu caracter special sunt
prevăzute alte termene.
Formularea unui refuz nejustificat poate atrage răspunderea funcţionarului (în mod normal, pe cea
disciplinară, în faţa autorităţii/instituţiei).
Răspunderea administrativ-patrimonială
Răspunderea administrativ-patrimonială a funcţionarilor publici se poate angaja pe calea contenciosului
administrativ, în solidar cu autoritatea/instituţia publică, în cazul în care persoana vătămată printr-un act
administrativ ilegal al autorităţii/instituţiei, îi cheamă în judecată şi pe funcţionarii care au contribuit la
emiterea acelui act (a se vedea art. 16 din Legea contenciosului administrativ). Totuşi, răspunderea
funcţionarilor nu se va angaja dacă nu li se probează „vinovăţia” (faptul că au avut o conduită imputabilă,
din punct de vedere legal); mai mult, conform art. 575 alin. 2 din Cod, este necesară „intenţia”, ca formă
de vinovăţie, nefiind suficientă „culpa” (neglijenţa/uşurinţa).
Răspunderea civilă
Este de natură patrimonială şi se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care
funcţionează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe
persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Angajarea răspunderii civile şi repararea pagubelor de mai-sus se face:
fie prin emiterea unui ordin/dispoziţii de imputare de către conducător, în termen de 30 de zile de
la constatarea pagubei;
fie prin semnarea unui angajament de plată de către funcţionar;
fie în baza hotârârii judecătoreşti definitive (pentru ipoteza 3).