calup 7- functia publica partea I Flashcards
Definiţii legale
Funcţia publică = ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării
prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice (art. 5 lit. y Cod administrativ).
Funcţionarul public = persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică şi care ia decizii şi/sau
desfăşoară activităţi cu caracter tehnic, pentru a asigura continuitatea funcţionării în interes public general
a autorităţilor şi instituţiilor publice (art. 371 Cod administrativ).
Funcţionarii publici se deosebeşte de „demnitarii publici” care exercită o funcţie de demnitate publică =
ansamblul de atribuţii şi responsabilităţi stabilite prin Constituţie, legi şi/sau alte acte normative, după caz,
obţinute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori prin numire
(art. 5 lit. z din Cod).
Entităţi publice în care se pot înfiinţa „funcţii publice”(art. 369 Cod adm.):
autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale sau locale;
locale;
- structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
- structurile de specialitate ale Parlamentului României;
- structurile autorităţii judecătoreşti.
Precizare: deşi Codul menţionează Administraţia Prezidenţială separat de autorităţile/instituţiile
administraţiei publice, este evident că şi aceasta este tot o autoritate administrativă.
Prerogative (activităţi) de ordin general
Prerogative (activităţi) de ordin general = se regăsesc la nivelul oricărei autorităţi/instituţii publice
elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii/instituţiei
publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi
statisticilor necesare fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor
necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii/instituţiei publice;
autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
reprezentarea intereselor autorităţii/instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice
sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite
de conducătorul autorităţii/instituţiei publice,
reprezentarea în justiţie a autorităţii/instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu
excepţia situaţiei în care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.
(ii.) Prerogative (activităţi) de ordin special = se regăsesc doar la anumite autorităţi/instituţii
activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului sau ale
Preşedintelui României;
activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării
întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea
infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor
privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
activităţi vamale;
alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de
competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
Sfera de aplicare a Titlului II – Partea a VI-a din Codul administrativ
Ca regulă, Statutul reglementat în Codul administrativ este aplicabil tuturor funcţionarilor publici, indiferent
de autoritatea/instituţia în care activează.
Pe de altă parte, în considerarea specificităţii activităţilor anumitor autorităţi şi, implicit, a funcţionarilor
(sau a unei părţi) din aceste autorităţi, Codul admite posibilitatea adoptării unor Statute speciale pentru
unele categorii de funcţionari publici din (art. 380):
structurile de specialitate ale Parlamentului României;
structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
serviciile diplomatice şi consulare;
instituţiile din sistemul de ordine publică şi securitate naţională;
structurile vamale.
Aceste Statute speciale nu sunt radical diferite faţă de cel general prevăzut în Cod, însă pot reglementa
aspecte derogatorii privind drepturi/îndatoriri specifice sau existenţa unor funcţii specifice.
În plus, în cazul serviciilor diplomatice/consulare şi al structurilor de ordine publică/apărare naţională, mai
se pot reglementa şi aspecte privind cadrul legal special al raportului de serviciu, cariera, răspunderea,
gestiunea funcţiilor, comisii paritare şi acorduri colective.
Dispoziţiile din Cod referitoare la funcţionarii publici nu se vor aplica
Dispoziţiile din Cod referitoare la funcţionarii publici nu se vor aplica personalului bugetar care fie nu
exercită deloc prerogative de putere publică, fie nu le exercită pe cele indicate mai-sus.
Mai precis, nu se aplică pentru:
personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor/instituţiilor publice, care
desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi
de deservire, pază, precum şi alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere
publică:
personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
magistraţii, personalul asimilat, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor (precizare: deşi
magistraţii exercită prerogative de putere publică, ei au statut special şi, în plus, nu realizează
activităţi de „administraţie publică”);
cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile/instituţiile de învăţământ;
persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică;
personalul din unităţile sanitare;
personalul întreprinderilor publice (regiile autonome, companii/societăţi naţionale, alte societăţi
din sectorul public);
personalul militar (precizare: aceştia ocupă funcţii publice militare, nu civile).
membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii
specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
Criteriul specificităţii atribuţiilor
(i.) funcţii publice generale (cuprind atribuţiile şi responsabilităţile cu caracter general şi comun tuturor
autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale).
Exemple: prefect, director general, şef serviciu (funcţii de conducere); consilier juridic, referent (funcţii de
execuţie) etc.
(ii.) funcţii publice specifice (cuprind atribuţii şi responsabilităţile cu caracter specific unor autorităţi şi
instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice, sau care necesită competenţe şi
responsabilităţi specifice).
Exemple: secretar general al u.a.t., arhitect-şef, comisar-şef, inspector-şef antifraudă, şef birou vamal etc.
(funcţii de conducere); agent ecolog, inspector de muncă, poliţist local etc. (funcţii de execuţie).
Criteriul nivelului atribuţiilor
(i.) înalte funcţii publice (prin ele se realizează managementul la nivel superior şi sunt guvernate de
principiul mobilităţii - a se vedea art. 503)
Cuprind funcţiile enunţate la art. 389 şi la pct. IA din Anexa 5:
- secretar general şi secretar general adjunct din cadrul organelor centrale de specialitate;
- prefect;
- subprefect;
- inspector guvernamental.
(ii.) funcţii publice de conducere (presupun atribuţii mai complexe şi presupun studii superioare - clasa I)
Cuprind funcţiile enunţate la art. 390 şi la pct I.B – II.A din Anexa 5:
- director general;
- director general adjunct;
- director executiv;
- director executiv adjunct;
- şef serviciu;
- şef birou;
- funcţii publice specifice echivalente celor de mai-sus;
- secretar general al u.a.t./subdiviziunilor u.a.t.
(iii.) funcţii publice de execuţie (presupun atribuţii de punere în executare/implementare)
Cuprind funcţii generale sau specifice indicate, ca atare,la art. 392 şi la pct. I.C-II.B din Anexa 5 a Codului
administrativ, precum:
- consilier, consilier juridic, auditor, inspector, referent etc. (funcţii generale);
- agent ecolog, agent vamal, referent casier, controlor delegat, inspector audiovizual etc. (funcţii specifice).
Criteriul naturii autorităţii/instituţiei
(i.) funcţii publice de stat - sunt înfiinţate în cadrul autorităţilor centrale;
(ii.) funcţii publice teritoriale - sunt înfiinţate în cadrul instituţiei prefectului sau al serviciilor deconcentrate;
(iii.) funcţii publice locale - sunt înfiinţate în cadrul aparatului de specialitate al autorităţilor administraţiei
locale sau în instituţiile publice din subordinea acestora.
Criteriul studiilor necesare
funcţii din clasa I – presupun studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau
echivalentă;
(ii.) funcţii din clasa II – presupun studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în perioada
anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;
(iii.) funcţii din clasa III – presupun studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de
bacalaureat.
Criteriul nivelului de experienţă profesională
(i.) funcţii publice de debutant – sunt ocupate de cei aflaţi la început de carieră (nu au vechime) şi care au
promovat concursul de ocupare a unei astfel de funcţii:
(ii.) funcţii publice definitive – sunt ocupate de cei care au efectuat stagiul impus de lege şi au avut o
evaluare corspunzatoare
Criteriul duratei de ocupare
(i. )funcţii publice pe perioadă nederminată (reprezintă regula)
(ii. ) funcţii publice pe perioadă determinată (ca excepţie)
Criteriul avansării în „grade profesionale” (pentru funcţiile de execuţie):
(i. ) funcţii publice cu grad profesional „debutant;
(ii. ) funcţii publice cu grad profesional „asistent”;
(iii. ) funcţii publice cu grad profesional „principal”;
(iv. ) funcţii publice cu grad profesional „superior”.
precizare clasificare functii
Precizări:
- Lista funcţiilor publice este reprodusă în Anexa 5 a Codului administrativ, care cuprinde 3 părţi: I. funcţii
publice generale, de conducere şi de execuţie; II. funcţii publice specifice, de conducere şi de execuţie.
- În principiu, numărul funcţiilor de conducere nu poate depăşi 12% din totalul posturilor aprobate la nivelul
autorităţii/instituţiei respective.
Modalităţi de ocupare a funcţiilor publice
În esenţă, funcţiile publice constituie „baza” tehnocrată a administraţiei publice, deci trebuie ocupate pe
bază de „meritocraţie”, ceea ce presupune organizarea unui concurs sau, după caz, a unui examen (cel
puţin pentru ocuparea definitivă a unor asemenea posturi).
Conform art. 466 Cod administrativ, ocuparea funcţiilor publice se face prin:
concurs organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
modificarea raporturilor de serviciu (exemple: transferul, mutarea, delegarea detaşarea,
promovarea, mobilitatea la înalţii funcţionari publici, exercitarea temporară a unei funcţii);
redistribuire într-o funcţie publică vacantă;
alte modalităţi prevăzute expres de Cod.
6.1. Condiţii generice pentru persoanele care doresc să ocupe funcţii publice
(art. 465 Cod administrativ) –
se aplică pentru toate categoriile de funcţii:
cetăţenia română
domiciliul în România;
cunoaşterea limbii române, scris şi vorbit;
vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
capacitate deplină de exerciţiu;
aptitudinea medicală/psihologică de exercitare a unei funcţii publice;
condiţiile de studii şi vechime în specialitate;
îndeplinirea condiţiilor specifice, conform fişei postului;
lipsa condamnării pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei,
infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu
exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, amnistia post-
condamnatorie sau dezincriminarea faptei;
să nu îi fi fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea
în executarea căreia a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă;
să nu fost destituită dintr-o funcţie publică sau să îi fi încetat contractul individual de muncă pentru
motive disciplinare în ultimii 3 ani;
să nu fi fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia.
Precizare: Legea poate impune şi condiţii suplimentare, precum obţinerea unui/unei aviz/autorizaţii
prevăzut/prevăzute de lege, pentru anumite funcţii publice.
6.2. Condiţii specifice pentru ocuparea înaltelor funcţii publice (art. 394 alin. 4):
studii studii de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea studiilor
necesare ocupării funcţiei publice;
să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici, organizate de Institutul Naţional de Administraţie ori să fi
exercitat un mandat complet de parlamentar;
cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
să promoveze concursul organizat pentru ocuparea/promovarea într-o înaltă funcţie publică.universitare de licenţă;
Condiţii specifice pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere (art. 465 alin. 3, art. 468 alin. 2).
studii universitare de licenţă (clasa I) şi diplomă de master în domeniul administraţiei publice,
management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice (sau o diplomă
echivalentă conform prevederilor art. 153 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011).
vechime:
- minimum 5 ani în specialitatea studiilor necesare pentru ocuparea funcţiilor de şef birou, şef serviciu,
secretar general al comunei, alte funcţii specifice echivalente;
- mimimum 7 ani în specialitatea studiilor necesare pentru celelalte funcţii de conducere.
Precizări: privind conditiile de ocupare a functiilor
Ocuparea unei funcţii publice „superioare” - înaltă funcţie publică sau funcţie de conducere – se poate
face nu doar prin mecanismul „recrutării prin concurs” (atragerea unor persoane din afara sistemului
public), caz în care sunt cerute candidaţilor condiţiile expuse mai-sus, ci şi prin „promovarea” într-o funcţie
vacantă (ca modalitate de modificare a raportului de serviciu prin participarea la un concurs/examen
organizat în acest scop, a unor funcţionari publici aflaţi pe funcţii „inferioare” în raport cu cea vizată).
În cazul promovării, sunt impuse şi alte condiţii (faţă de cele de mai-sus) pentru candidaţi, legate de
activitatea/vechimea lor în funcţiile publice pe care le ocupau până atunci:
pentru promovarea într-o „înaltă funcţie publică”: numirea anterioară într-o funcţie de clasa I; să nu aibă
sancţiuni disciplinare neradiate;
pentru promovarea într-o „funcţie publlică de conducere”: numirea anterioară într-o funcţie de clasa I; să
nu aibă sancţiuni disciplinare neradiate; să fi obţinut un număr minim de credite prin participarea la
programe de formare, de perfecţionare, seminare, conferinţe, schimburi de experienţă sau vizite de
studiu, în condiţiile legii, sau să fi urmat o formă de perfecţionare profesională cu durata de minimum
30 de ore în ultimii 3 ani de activitate.
7. Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice – modalitatea principală de ocupare a funcţiilor vacante
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice – modalitatea principală de ocupare a funcţiilor vacante
Codul administrativ se îndepărtează de soluţiile anterioare, din Legea nr. 188/1999, care presupuneau
posibilitatea candidaţilor de a se înscrie direct la un „concurs pe post”, dacă îndeplineau condiţiile
prevăzute pentru ocuparea funcţiei publice respective.
Din punct de vedere al procedurii de organizare, Codul distinge între concursurile având ca obiect funcţii
publice din administraţia de stat (funcţii publice de stat/teritoriale) şi concursurile având ca obiect funcţii
din administraţia publică locală-
Procedura detaliată de organizare, pentru ambele categorii, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice – modalitatea principală de ocupare a funcţiilor vacante
Pentru funcţiile publice de stat şi cele teritoriale,
etapa de selecţie
etapa de selecţie – presupune organizarea, de către autorităţile/instituţiile interesate, a unui concurs
pe post în cadrul căruia se verifică cunoştinţele de specialitate şi competenţele specifice necesare ocupării
unei funcţii publice vacante.
Precizare: Pentru a putea participa la etapa de selecţie, candidaţii trebuie să treacă mai întâi de etapa de
recrutare. Un aspect interesant constă în durata limitată de „valabilitate” a promovării concursului naţional
– doar 3 ani de zile!
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice – modalitatea principală de ocupare a funcţiilor vacante
Pentru funcţiile publice de stat şi cele teritoriale,
etapa de recrutare
etapa de recrutare – presupune organizarea unui concurs naţional pentru verificarea
cunoştinţelor/competenţelor generale necesare ocupării unei funcţii publice; conferă doar dreptul de a
participa, într-o perioadă de maximum 3 ani, la un concurs pe post;
Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice – modalitatea principală de ocupare a funcţiilor vacante
Pentru funcţiile publice locale
sunt „concursuri pe post” în care se verifică cunoştinţele generale şi cele specifice, precum şi
competenţele generale şi cele specifice necesare ocupării funcţiilor publice respective;
- se organizează de către autorităţile/instituţiile administraţiei publice locale, care constituie comisii de
concurs/contestaţii;
- sunt aplicabile regulile de mai-sus privind publicarea şi accesul celor care sunt deja funcţionari.
Precizare: Anterior publicării anunţului de organizare a concursurilor pe post este obligatorie notificarea
ANFP, cu cel puţin 10 zile înainte.
Aspecte privind organizarea concursului naţional („etapa de recrutare”):
se organizează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP);
- are la bază un „plan de recrutare” a funcţionarilor publici care se elaborează de către ANFP şi prin care se
previzionează, pentru o perioadă de maximum 3 ani, necesarul de resurse umane din funcţia publică de la
nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice (mai puţin cele cu statute speciale);
- are la bază principiile competiţiei, transparenţei, competenţei, precum şi pe cel al egalităţii accesului la
funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale;
- subiectele şi bibliografia aferentă trebuie să conţină şi tematici privind aspecte de etică şi protecţia unor
drepturi/libertăţi fundamentale (respectarea demnităţii umane, protecţia drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, prevenirea şi combaterea incitării la ură şi discriminare);
- anunţul de organizare se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe site-ul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului;
Aspecte privind organizarea concursurilor pe post („etapa de selecţie”):
se organizează: (i.) de către comisia specială de concurs/de soluţionare a contestaţiilor – pentru ocuparea
înaltelor funcţii publice; (ii.) de către autorităţile/instituţiile interesate – pentru funcţiile de
conducere/execuţie vacante, care constituie comisii de concurs/contestaţii;
- se verifică cunoştinţele generale şi cele specifice, precum şi competenţele generale şi cele specifice
necesare ocupării funcţiilor publice;
- anunţul de organizare se publică pe pagina de internet a instituţiei organizatoare şi pe site-ul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului (prin
excepţie, termenul poate fi redus la 15 zile pentru funcţiile publice de execuţie temporar vacante).
- pot participa şi persoane care au deja calitatea de funcţionar public.
Numirea în funcţia publică
În toate situaţiile, numirea în funcţia publică se face printr-un act administrativ emis de persoana
competentă în acest sens, în baza căruia se naşte raportul de serviciu dintre funcţionarul public şi
autoritatea/instituţia publică (intrarea în corpul funcţionarilor publici).
În cazul înalţilor funcţionari publici, competenţa de numire în funcţie aparţine:
Guvernului (prin H.G.) – pentru prefecţi şi subprefecţi;
- Primului-ministru (prin decizie) – pentru secretarii general/generali adjuncţi din cadrul
autorităţilor/instituţiilor publice centrale (cu excepţia situaţiilor în care se derogă prin legi speciale).
Pentru funcţiile publice de conducere/execuţie – competenţa de numire aparţine (cu excepţia eventualelor
derogări prin legi speciale) conducătorilor autorităţii/instituţiei publice.
Actul administrativ de numire:
- are la bază rezultatele concursului (dacă funcţia a fost ocupată în această modalitate);
- se emite în formă scrisă;
- se comunică în termen de 5 zile de la emitere, fie prin înmânare directă, fie prin poştă cu confirmare de
primire sau, în caz refuzului de primire, prin afişare la locul de desfăşurare a activităţii funcţionarului.
Conţinutul actului de numire (art. 529):
temeiul legal al numirii, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale, precum şi a actelor doveditoare
care stau la baza încadrării în textul de lege;
temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale;
numele şi prenumele funcţionarului public;
denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
perioada pentru care se dispune numirea în funcţia publică;
data de la care urmează să exercite funcţia publică;
drepturile salariale;
locul de desfăşurare a activităţii;
durata programului de lucru, respectiv raport de serviciu cu normă întreagă sau raport de serviciu
cu timp parţial.
Precizare: Pentru înalţii funcţionari publici nu vor figura în actul administrativ de numire informaţiile privind
drepturile salariale (temei legal/cuantum).
De asemenea, la actul de numire se va anexa „fişa postului” (care se comunică, în copie, şi funcţionarului).
La intrarea în corpul funcţionarilor publici, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire, este
obligatorie depunerea unui jurământ de credinţă (art. 529 alin. 4), operaţiune care trebuie contrasemnată
în scris. Refuzul de depunere a jurământului atrage revocarea actului de numire.
Perioada de stagiu
Funcţionarii publici debutanţi au obligaţia de a parcurge o perioadă de stagiu.
Regimul perioadei de stagiu:
- durata este de 1 an;
- are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei
funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia
a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia;
-se finalizează cu un raport de evaluare redactat de conducătorul structurii în care îşi desfăşoară activitatea
(procedura de evaluare este detaliată în Anexa 6 – Capitolul 4 din Codul administrativ).
Finalizarea stagiului:
- pentru calificativul „necorespunzător” (care presupune, conform procedurii de evaluare, o notă finală
între 1,00-3,00 dintr-un maxim de 5), evaluatorul va propune eliberarea din funcţie, iar actul administrativ
corespunzător va fi emis de conducătorul autorităţii/instituţiei publice;
- pentru calificativul „corespunzător” (care presupune, conform procedurii de evaluare, o notă finală între
3,01-5,00 dintr-un maxim de 5), evaluatorul va propune numirea într-o funcţie publică definitivă de
execuţie cu gradul profesional „asistent”, iar actul administrativ corespunzător va fi emis de conducătorul
autorităţii/instituţiei publice.
Promovarea funcţionarilor publici
10.1. Aspecte generale
Promovarea reprezintă modalitatea de dezvoltare a carierei funcţionarilor publici prin:
ocuparea unei funcţii publice de execuţie de grad profesional imediat superior celui deţinut;
ocuparea unei funcţii publice de execuţie dintr-o clasă corespunzătoare studiilor absolvite;
ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante şi a unei funcţii publice
de conducere vacante.
Mecanismul de promovare este diferit, în funcţie de tipul fiecăreia.
Astfel:
- promovarea în grad profesional/clasă nu este condiţionată de existenţa unui post vacant (se va face o
„transformare” a funcţiei preexistente);
- promovarea într-o funcţie de conducere/înaltă funcţie publică necesită existenţa unui post vacant.