calup 5-administratia publica locala de la principii de rang legal + prezentare genrala alesi locali Flashcards
- Principii „de rang legal” ale organizării administraţiei publice locale
În afară de principiile fundamentale din art. 120 al Constituţiei, organizarea administraţiei publice locale se
întemeiază şi pe principii de rang legal, derivate, la rândul lor, din dispoziţiile constituţionale şi întemeiate pe
dispoziţiile Legii nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg
la 15 octombrie 1985.
În acest sens, art. 57 din Codul administrativ enunţă următoarele principii specifice (cu menţiunea că
primele două sunt consacrate expres şi în Constituţia României):
a) principiul descentralizării;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local deosebit;
d) principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
e) principiul cooperării;
f) principiul responsabilităţii;
g) principiul constrângerii bugetare.
De asemenea, în privinţa raporturilor dintre autorităţile locale, pe de o parte, şi autorităţile judeţene, pe
de altă parte, Codul administrativ enunţă principiile autonomiei locale, legalităţii, cooperării, solidarităţii,
egalităţii de tratament şi responsabilităţii (art. 85 Cod administrativ).
Principiul legalităţii
Deşi este un principiu esenţial pentru întreaga administraţie publică locală, el nu este prevăzut expres în
art. 75 al Codului administrativ. Apare, în schimb, la art. 6, în cadrul principiilor generale aplicabile
administraţiei publice.
În orice caz, el are la bază dispoziţiile art. 1 alin. 5 şi ale art. 16 alin. 1-2 din Constituţie şi presupune că, în
tot ceea ce face, administraţia locală trebuie să respecte dispoziţiile legale. („Autorităţile şi instituţiile
administraţiei publice, precum şi personalul acestora au obligaţia de a acţiona cu respectarea prevederilor
legale în vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte” – art. 6 Cod
administrativ).
De altfel, autonomia locală nu este absolută, ci este definită şi limitată chiar de către legiuitor, după cum
arată şi art. 84 Cod administrativ: Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind
exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege (alin. 3); Autonomia locală garantează autorităţilor
administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia
celor date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice (alin. 5).
În cazul încălcării acestei obligaţii, autorităţile locale pot răspunde juridic, inclusiv patrimonial, iar actele
lor ilegale pot fi anulate pe calea contenciosului administrativ. În acest sens, amintim dispoziţiile art. 52
din Constituţie (dezvoltate în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ) care permit persoanelor
vătămate prin acte administrative ilegale să le atace în faţa instanţei de contencios administrativ sau pe
cele ale art. 123 alin. 5 din Constituţie, care permit prefectului judeţului, în baza atribuţiilor sale de „tutelă
administrativă”, să conteste pe cale judecătorească actele ilegale ale primarilor, consiliilor judeţene sau
locale.
Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit
Are ca obiectiv să asigure implicarea cetăţenilor în procesul decizional, la nivelul administraţiei locale.
Consultarea se realizează prin intermediul referendumului local sau prin orice altă formă de participare
directă a cetăţenilor la treburile publice (art. 84 alin. 2 din Codul administrativ): (i.) cetăţenii pot avea
„iniţiativă cetăţenească” în sensul propunerii unor proiecte de hotărâri care să fie dezbătute şi adoptate
de către consiliile locale/judeţene (art. 247 Cod administrativ); (ii.) cetăţenii comunelor şi oraşelor pot fi
consultaţi şi prin adunări cetăţeneşti convocate şi organizate de către primari, la iniţiativa lor sau a cel
puţin 1/3 dintre consilierii locali în funcţie (art. 248 Cod administrativ).
Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale
Are în vedere alegerea autorităţilor administraţiei publice locale de către locuitorii din unităţile
administrativ-teritoriale (în mod direct sau indirect).
Fundamentul acestui principiu rezidă în dispoziţiile art. 121 alin. 1 şi art. 122 alin. 2 din Constituţie, unde
se vorbeşte despre consilii locale/judeţene „alese” şi despre primari „aleşi”, în condiţiile legii (a se vedea
Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali).
Principiul cooperării
Are în vedere, de exemplu:
- cooperarea dintre autorităţile administrative autonome de la nivelul localităţilor (cooperarea primarului
cu consiliul local), respectiv dintre autorităţilor locale şi cele judeţene (a se vedea şi art. 85 Cod
administrativ);
- cooperararea dintre autorităţile autonome locale şi cele ale adminstraţiei statale (Guvern, ministere,
organe centrale de specialitate, de regulă prin intermediul prefectului);
- cooperarea dintre diversele unităţi administrativ-teritoriale, inclusiv în diverse forme de asociere (a se
vedea regumul „asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară”) în scopul de a deservi cât mai bine interesele
colectivăţilor pe care le reprezintă.
Principiul responsabilităţii
Este în strânsă legătură cu principiul descentralizării şi evocă faptul că autorităţile locale, în baza
autonomiei locale de care se bucură, au nu doar „dreptul”, ci şi „obligaţia” de a-şi îndeplini atribuţiile ce
le sunt conferite de lege. Pentru modul în care autorităţile locale îşi realizează competenţa, acestea
răspund atât „electoral” (politic) în faţa cetăţenilor, cât şi juridic (administrativ, civil, penal etc).
În acest sens, amintim că art. 76 lit. c) Cod administrativ reglementează principiul responsabilităţii
autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu competenţele ce le revin, ceea ce impune
obligativitatea respectării aplicării standardelor de calitate şi a standardelor de cost în furnizarea
serviciilor publice şi de utilitate publică.
Principiul constrângerii bugetare
Deşi nu este definit în Codul administrativ, putem spune că evocă, de exemplu, faptul că autorităţile locale
trebuie să se încadreze, în ceea ce priveşte finanţarea activităţilor/serviciilor publice, în limitele şi
destinaţiile stricte ale bugetului local, astfel cum a fost conceput şi aprobat conform legii (a se vedea şi
dispoziţiile Legii nr. 273/2006 care consacră, la rândul ei, mai multe principii, reguli şi responsabilităţi). De
asemenea, orice finanţare de la bugetul local trebuie să aibă în vedere respectarea legalităţii, regularităţii,
economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în privinţa modului de de întrebuinţare a resurselor
financiare (aspecte care sunt verificate de Curtea de Conturi a României – a se vedea art. 21 din Legea nr.
94/1992).
Astfel, putem aminti dispoziţiile Codului administrativ care impun autorităţilor locale să respecte
standardele de cost stabilite pentru prestarea serviciilor publice a căror prestare le-a fost transferată în
urma procesului de descentralizare (art. 80 Cod administrativ).
În egală măsură (a se vedea şi opinia prof. Verginia Vedinaş), acest principiu interzice utilizarea de către
autorităţile centrale a fondurilor din bugetul naţional, pe calea unor transferuri speciale sau subvenţii,
pentru a acoperi deficite ale bugetelor locale.
Autorităţile administraţiei publice locale – prezentare generală
Autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în unităţile administrativ-teritoriale sunt
prezentate în art. 121 şi art. 122 din Constituţie, precum şi în Codul administrativ.
Este vorba despre:
la nivelul comunelor şi oraşelor/municipiilor: consiliile locale şi primarii (au sarcina de a rezolva
treburile publice din comune, oraşe şi municipii) – autorităţi alese prin vot universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat în condiţiile Legii nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Precizare: conform art. 105 alin. 2 Cod administrativ se pot constitui autorităţi ale administraţiei
publice locale şi la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor: în prezent, este
vorba despre sectoarele municipiului Bucureşti, la nivelul cărora sunt aleşi primarii de sector şi
consiliile locale de sector (administraţia publică a Capitalei este reglementată în Capitolul V din
Partea a III-a a Codului administrativ).
la nivelul judeţelor: consiliul judeţean (are sarcina de a coordona activitatea consiliilor comunale,
orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean) şi
preşedintele consiliului judeţean (menţionat la art. 123 alin. 4 din Constituţie) - autorităţi alese
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat în condiţiile Legii nr. 115/2015, cu
modificările şi completările ulterioare.
prezentare presedinte CJ-legislatie
Dispoziţiile Codului administrativ sunt oarecum imprecise: deşi art. 3 Cod prevede că autorităţile
administraţiei publice locale sunt consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene, deci fără a-l menţiona şi
pe preşedintele consiliului judeţean, iar art. 200 nu include actele acestuia printre cele care pot fi atacate
de către prefect pe calea contenciosului administrativ, din restul normelor din Cod (de exemplu, art. 5,
85, 171, 187-194, 196) rezultă că şi el este o autoritate a administraţiei publice judeţene.
Anterior Codului administrativ, preşedintele consiliului judeţean nu mai figura ca „autoritate autonomă
judeţeană”, întrucât prin Legea nr. 115/2015 se eliminaseră dispoziţiile legale (din fostele Legi nr.
215/2011 şi nr. 393/2004) care îl prezentau ca atare (autoritate executivă care înfăptuieşte „autonomia
locală” la nivelul judeţului) şi care reglementau alegerea sa, în mod direct, de către populaţia judeţului.
În prezent, după modificarea Legii nr. 115/2015 prin OUG nr. 40/2019 s-a revenit la sistemul alegerii
preşedintelui consiliului judeţean prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
raporturile dintre autoritati
Consiliile locale (inclusiv cele ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor) şi consiliile judeţene reprezintă „autorităţile deliberative” la nivelul unităţilor administrativ; în timp ce primarii şi preşedintele consiliului judeţean reprezintă „autorităţile executive” (art. 5 lit. m)-n) şi art. 106-107 Co
administrativ).
Raporturile dintre aceste autorităţi sunt guvernate de principiul autonomiei locale, care presupune nu
doar lipsa subordonării reciproce, ci şi cooperarea dintre ele.
Mai precis, conform art. 85 Cod administrativ:
- raporturile dintre autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi autorităţile
administraţiei publice de la nivelul judeţului se bazează pe principiile autonomiei locale, legalităţii,
cooperării, solidarităţii, egalităţii de tratament şi responsabilităţii;
- în relaţiile dintre consiliul local şi primar, consiliul judeţean şi preşedintele consiliului judeţean, precum
şi între autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi autorităţile administraţiei
publice de la nivel judeţean nu există raporturi de subordonare; în relaţiile dintre acestea există raporturi
de colaborare.
În ceea ce priveşte raporturile cu autorităţile administrative statale, plecându-se de la acelaşi principiu al
autonomiei locale, art. 123 alin. 4 din Constituţie prevede că Între prefecţi (reprezentanţii Guvernului pe
plan local – subl. ns. ASC), pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi
preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare”.
Aleşii locali
Conform art. 5 lit. f) Cod administrativ, primarul, viceprimarul, consilierii locali, preşedintele consiliului
judeţean, vicepreşedinţii consiliului judeţean şi consilierii judeţeni au calitatea de „aleşi locali” şi sunt în
realizarea unui mandat de 4 ani (statutul complet al aleşilor locali, sub aspectul drepturilor, obligaţiilor şi
răspunderii este reglementat în Titlul VI – Partea a III-a).
Condiţii pentru dobândirea calităţii de ales local:
cetăţenia română (nu neapărat exclusivă);
- domiciliul pe raza localităţii respective (pentru consiliile sectoarelor Bucureşti se poate domicilia în
oricare dintre sectoare);
- exerciţiul drepturilor electorale;
- să nu fie debili sau alienaţi mintal, puşi sub interdicţie;
- vârsta de cel puţin 23 de ani (împlinită inclusiv în ziua alegerilor);
- să nu facă parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin. (3) din Constituţia României, republicată;
- să nu li se fi interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească
definitivă;
- să nu li se fi interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- să nu afle într-o situaţie de incompatibilitate dintre cele prevăzute în Cartea I-Titlul IV din Legea nr.
161/2003, constatată conform procedurii prevăzute de Legea nr. 176/2010 (aleşii locali sunt incompatibili
cu funcţiile de prefect sau subprefect, preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,
administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de
execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, comerciant persoană
fizică, deputat sau senator, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat ş.a.) - cu menţiunea că
incompatibilitatea intervine după validarea mandatului (deci nu reprezintă o problemă care să împiedice,
în primă fază, candidatura), iar alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales
în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în
această funcţie.
precizare privind conditiile pentru alesi locale
Cetăţenii Uniunii Europene care au domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul de a alege şi
de a fi aleşi în funcţia de consilier local şi consilier judeţean, primar sau preşedinte al consiliului judeţean,
în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români (art. 5 din Legea nr. 115/2015).
Candidaturile pot fi:
propuse de partidele politice sau alianţele politice constituite potrivit Legii partidelor politice
nr. 14/2003;
- alianţele electorale constituite în condiţiile prezentei legi, de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament sau care prezintă la Biroul Electoral Central o listă de
membri (condiţii detaliate în art. 8 din Codul administrativ);
- independente.
Obligaţia de a prezenta o listă de susţinători ai candidaturii:
Pentru candidaturi propuse de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale:
- minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale
complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor,
de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I – pentru fiecare candidat la funcţia de
primar, preşedinte al consiliului judeţean şi listă de candidaţi pentru consiliul local/consiliul judeţean;
(ii.) Pentru candidaturi independente:
- minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale
complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor,
de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I - pentru funcţia de consilier
local/judeţean;
- minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale
complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor,
500 în cazul oraşelor, 1.000 în cazul municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi în cazul
municipiului Bucureşti – pentru funcţia de primar;
- minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale
complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 – pentru funcţia de
preşedinte al consiliului judeţean.
Precizare: pentru anul 2020, date fiind condiţiile speciale generate de pandemia COVID-19, s-au adoptat
unele măsuri derogatorii în privinţa numărului minim de susţinători (a fost redus la jumătate) prin OUG
nr. 44/2020.
