suspendarea si revocarea actelor administrative Flashcards
4.1. Suspendarea actelor administrative
notiunea
Noţiune: întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice de către un act administrativ (a se vedea A.S. Ciobanu; A. Iorgovan; V. Vedinaş; Dana Apostol Tofan).
trasaturi suspendare
▪ are caracter de excepţie şi se dispune numai în cazuri bine întemeiate; ▪ reprezintă o situaţie provizorie;
▪ constituie o garanţie a legalităţii şi a respectării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale persoanelor;
▪ duce la întreruperea temporară a producerii de efecte juridice;
▪ poate să intervină numai după intrarea în vigoare a actului;
▪ poate fi dispusă de către organul competent (instanţa de contencios administrativ sau, după caz, organul administrativ) sau intervine direct în baza legii (de drept).
ubiectele de drept care pot dispune suspendarea executării unor acte administrative:
▪ organul emitent sau cel ierarhic superior;
▪ instanţa de judecată;
▪ legiuitorul (în temeiul art. 66 din Legea nr. 24/2000, pentru actele administrative cu caracter normativ).
suspendarea de drept
- art. 123 alin. (5) din Constituţie/art. 3 din Legea nr. 554/2004 - acţiunile introduse în baza atribuţiilor de „tutelă administrativă” de către prefect;
- art. 14 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ - „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept”
suspendare dispusa de organul competent
e.g., instanţa de judecată (a se vedea art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ) sau o autoritate administrativă (emitentul actului sau superiorul ierarhic).
Regimul suspendării în baza art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
▪ Se dispune la cererea persoanei vătămate, după formularea plângerii administrative prealabile;
▪ Nu poate fi solicitată pentru actele administrative prevăzute la art. 5 alin. (3) din lege;
▪ Trebuie probate de către reclamant:
- existenţa unui caz bine justificat („împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;” – art.2 alin.1 lit.t) din lege);
- necesitatea prevenirii unei pagube iminente (definită în art. 2 alin. 1 lit. ş), ca „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”);
▪ În cazul actelor administrative normative care vatămă un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public;
▪ Judecarea cererii se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor;
▪ Efectele suspendării durează până la pronunţarea instanţei de fond asupra viitoarei acţiuni în anularea actului administrativ, dar încetează de drept dacă această acţiune nu este introdusă în termen de 60 de zile de la dispunerea suspendării (este vorba despre soluţia dată de prima instanţă, nu de hotărârea din recurs);
▪ În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept, fără a mai fi obligatorie înregistrarea unei alte plângeri prealabile;
▪ Hotărârea de admitere a suspendării este executorie de drept şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare;
▪ Declararea recursului nu suspendă executarea hotărârii de primă-instanţă prin care s-a dispus suspendarea (prin derogare de la art. 20 alin. 2 din lege).
Regimul suspendării în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004:
▪ Se poate cere odată cu cererea de anulare a actului administrativ sau în mod distinct, după înregistrarea cererii de anulare, dar până la pronunţarea instanţei de fond;
▪ Trebuie dovedite aceleaşi cerinţe: existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii pagubii iminente;
▪ Procedura de judecată este similară cererii în baza art. 14;
▪ Hotărârea de admitere a suspendării este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva ei nu suspendă executarea;
▪ În ipoteza admiterii acţiunii în anulare, măsura suspendării, dispusă anterior în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a mai solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul art.15.
Revocarea actelor administrative
notiune
operaţiunea juridică prin care organul emitent sau organul superior ierarhic desfiinţează (retrage) actul administrativ, din oficiu sau la cererea subiectelor de drept interesate.
categorii de revocare si precizare cu privire la acestea
▪ revocarea propriu-zisă - dispusă de organul superior ierarhic emitentului;
▪ retractarea - dispusă chiar de organul emitent;
Precizare: Legea nr. 554/2004 foloseşte termenul de „revocare” (art. 1 alin. 1 lit. j), indiferent dacă plângerea prealabilă prin care se solicită desfiinţarea/modificarea actului administrativ este adresată emitentului sau organului superior ierarhic.
trasaturi ale revocarii
▪ revocarea poate reprezenta un caz particular al nulităţii (dacă este dispusă pe motive de de nelegalitate, situaţie în care ar urma să opereze retroactiv, ca şi nulitatea);
▪ are valoarea unui „principiu”, în sensul că regula o reprezintă revocabilitatea actelor administrative, doar pe cale de excepţie unele dintre ele fiind irevocabile;
▪ intervine atunci când există certitudinea unui viciu de legalitate care „loveşte” actul sau a unei evidente lipse de oportunitate a acestuia;
▪ produce efecte ex tunc, în ipoteza unor cauze de revocare anterioare sau concomitente emiterii actului (cauze de ilegalitate), respectiv ex nunc, în ipoteza unor cauze ulterioare emiterii actului (cauze de oportunitate sau de eficienţă a actului administrativ).
precizare privind regula revocabilitatii
Precizare: „Regula” revocabilităţii actelor administrative este absolută în cazul actelor cu caracter normativ. În schimb, în cazul actelor administrative cu caracter individual nu se mai poate dispune revocarea dacă acestea s-au integrat în circuitul civil (se încheie alte acte juridice în baza lor) sau au fost executate material. A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 624/2016.
Acte administrative individuale exceptate de la regula revocabilităţii actelor administrative (conform opiniilor exprimate la nivel doctrinar):
▪ actele administrative cu caracter jurisdicţional;
▪ actele administrative emise ca urmare a existenţei unor contracte de drept privat (actele „instrument” – necesare derulării contractelor în cauză);
▪ actele administrative emise în vederea încheierii unor contracte de drept privat (actele administrative „condiţie”, de autorizare);
▪ actele administrative executate material;
▪ actele administrative declarate irevocabile printr-o dispoziţie legală;
▪ actele administrative care au dat naştere unor drepturi subiective garantate de lege sub aspectul stabilităţii (certificate de naştere, diplome de absolvire, permise, cărţi de identitate etc.); ▪ actele administrative sancţionatorii.
cum pot fi desfiintate actele individuale care nu pot fi revocate
Actele individuale care nu pot fi revocate pot fi desfiinţate de către instanţa de judecată, prin anulare, ipoteză la care se referă şi art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ: „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice”.
Conform normei citate, actele administrative individuale „intrate în circuitul civil” nu mai pot fi retrase de către administraţie.
cand nu se poate invoca exceptarea de la revocabilitate
În egală măsură, chiar dacă de lege lata nu există o astfel de dispoziţie, se consideră că exceptarea de la revocabilitate a unui act administrativ individual nu poate fi invocată dacă acesta a fost emis ca urmare a unor manevre frauduloase, dolosive, ale beneficiarilor acestui act sau dacă actul era inexistent, neavând nici un moment o aparenţă de legalitate (e.g., A.S. Ciobanu, R. N. Petrescu, D. A. Tofan, T. Drăganu). În sens contrar, a se vedea Decizia nr. 624/2016 a Curţii Constituţionale.
