raspunderea administrativa notiuni generale si cadrul leag

Question 1

Noţiuni generale

Answer 1

oţiunile de „răspundere” şi „responsabilitate” sunt legate de modul în care destinatarii acestei norme înţeleg sau nu să se conformeze regulilor de conduită stabilite de puterea publică, motiv pentru care:
▪ cât timp un subiect de drept are o conduită conformă sistemului de valori al societăţii, el este responsabil;
▪ când subiectul de drept deviază de la sistemul de valori instituit de societate, acesta devine răspunzător.
(a se vedea Verginia Vedinaş)
Aşadar, răspunderea intervine atunci când încetează responsabilitatea, adică „pe tărâmul răului înfăptuit.”

Question 2

„Poliţia administrativă” -

Answer 2

nu se confundă cu organul competent să asigure ordinea şi liniştea publică, ci evocă acea prerogativă a puterii publice prin care aceasta reuşeşte să menţină ordinea publică, să garanteze securitatea persoanelor şi a bunurilor.

Question 3

„Executarea silită administrativă”

Answer 3

intervenţia în forţă, manu militari, a puterii publice, în vederea înfrângerii rezistenţei unui subiect de drept care nu se conformează de bună-voie anumitor obligaţii, în speţă:
▪ se împotriveşte şi nu execută de bună-voie obligaţiile ce îi revin în cadrul unor raporturi de drept administrativ, indiferent dacă s-a comis o faptă antisocială sau nu;
▪ nu execută de bună-voie decizii obligatorii luate de diferite autorităţi publice, de regulă cu atribuţii jurisdicţionale.

Question 4

Raportul „răspundere” – „constrângere administrativă”

Cauze:

Answer 4

▪ Răspunderea este atrasă de săvârşirea unei fapte ilicite, pe când constrângerea intervine şi în absenţa acesteia;
▪ Există unele forme de constrângere care intervin tocmai pentru a se preveni comiterea unei fapte ilicite (de exemplu, măsurile de poliţie administrativă privind instituirea carantinei, internarea bolnavilor psihic etc.).

Question 5

Raportul „răspundere” – „constrângere administrativă”

Scop:

Answer 5

Răspunderea intervine în ipoteza săvârşirii unei fapte ilicite şi urmăreşte:
▪ La nivel social – restabilirea ordinii de drept, a ordinii normative;
▪ La nivelul individului-autor – exprimarea dezacordului societăţii faţă de comportamentul ilicit, printr-o reacţie negativă a autorităţilor sociale;
▪ Prevenirea comiterii pe viitor a unor noi fapte antisociale.
Scopul constrângerii:
▪ Menţinerea neafectată a ordinii de drept – în ipoteza absenţei unei fapte ilicite; ▪ Restabilirea ordinii de drept – dacă a fost comisă o faptă ilicită;
▪ Realizarea unui rol preventiv.
▪ De asemenea, se mai admite şi o funcţie de autoreglare a sistemului (subsistemului) social.

Question 6

b) Definiţie

constrangerea administrativa

Answer 6

„totalitatea măsurilor dispuse de organele administraţiei publice, în temeiul legii şi cu folosirea puterii publice, în scopul de a realiza prevenirea săvârşirii de fapte antisociale, sancţionarea comiterii unor asemenea fapte, apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, executarea obligaţiilor acestora sau punerea în executare a unor obligaţii dispuse de autorităţi publice din sfera celor trei clasice puteri sau din afara acestei sfere.” (V.Vedinaş).

Question 7

Raportul „răspundere” – „constrângere administrativă”

Mod de acţiune:

Answer 7

▪ Răspunderea se obiectivează prin acţiuni de constrângere;

▪ Constrângerea nu presupune întotdeauna existenţa unei forme de răspundere.

Question 8

precizare privind constrangerea administrativa

Answer 8

Precizare: orice măsură cu caracter sancţionatoriu dispusă de un organ al administraţiei publice este, implicit, şi o formă de manifestare a constrângerii administrative, dar nu orice sancţiune de drept administrativ, adică orice măsură de poliţie administrativă, este şi o formă de concretizare a răspunderii specifice dreptului administrativ (A.Iorgovan).

Question 9

Trăsăturile „constrângerii administrative”:

Answer 9

▪ Reprezintă un ansamblu de măsuri luate de administraţia publică, care se pot concretiza în acte juridice, operaţiuni administrative sau fapte materiale;
▪ Caracterul legal al măsurilor de mai-sus;
▪ Se bazează pe puterea publică;
▪ Scopul măsurilor de constrângere administrativă poate consta în:
- prevenirea săvârşirii unor fapte ilicite;
- sancţionarea autorului unei fapte ilicite;
- apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
- asigurarea executării unor obligaţii;
- punerea în executare a unor decizii emise de diferite autorităţi.

Question 10

d) Clasificarea măsurilor de constrângere administrativă:

În funcţie de scopul lor:

Answer 10

▪ Măsuri fără caracter sancţionator - intervin pentru a preveni comiterea unor fapte ilicite (de exemplu: tratamentul medical obligatoriu, instituirea carantinei etc.);
▪ Măsuri cu caracter sancţionator – intervin în ipoteza comiterii unor fapte antisociale (de exemplu: amenzi, anulări de acte etc.);
▪ Măsuri de executare silită – intervin atunci când cele din primele două categorii nu sunt îndeplinite de bună voie (de exemplu: reţinerea şi conducerea la sediul poliţiei a unei persoane care a comis o contravenţie).

Question 11

d) Clasificarea măsurilor de constrângere administrativă:

În funcţie de obiectul măsurii:

Answer 11

▪ Cu privire la bunuri (rechiziţii, confiscări etc.);
▪ Cu privire la persoane (internarea obligatorie, reţinerea în vederea prelevării de probe biologice etc.);
▪ Cu privire la acte juridice sau operaţiuni administrative (anulări, suspendări); ▪ Cu privire la protecţia mediului înconjurător (obligarea proprietarilor la luarea unor măsuri de protejare a terenurilor, pădurilor etc.);
▪ Cu caracter mixt.

Question 12

d) Clasificarea măsurilor de constrângere administrativă:

În funcţie de organul care le dispune:

Answer 12

▪ Măsuri dispuse exclusiv de organe administrative;
▪ Măsuri dispuse de organe administrative împreună cu alte organe de stat, cu structuri nestatale sau cu sprijinul cetăţenilor.

Question 13

d) Clasificarea măsurilor de constrângere administrativă:

În funcţie de regimul juridic aplicabil:

Answer 13

▪ Măsuri aplicate într-un regim exclusiv de drept administrativ;
▪ Măsuri aplicate într-un regim juridic mixt.
(A. Iorgovan; V. Vedinaş, D.A. Tofan)

Question 14

a) Subiectele:

Answer 14

▪ Subiectul activ al faptei (= subiect pasiv în procesul tragerii la răspundere) – este autorul faptei ilicite, persoană fizică sau juridică;
▪ Subiectul pasiv al faptei (= subiect activ în procesul tragerii la răspundere) - este autoritatea publică faţă de care se răsfrâng consecinţele faptei şi în a cărei competenţă intră tragerea la răspundere a făptuitorului.

Question 15

b) Formele răspunderii administrative:

Answer 15

▪ Răspunderea administrativ-disciplinară: intervine pentru ipoteza comiterii ilicitului administrativ propriu-zis, acesta fiind denumit, de regulă, „abatere disciplinară” şi fiind incident, în general, în materia funcţiilor/demnităţilor publice.
▪ Răspunderea administrativ- contravenţională: intervine atunci când se comit fapte ilicite calificate de legislaţia în vigoare drept „contravenţii”;
▪ Răspunderea administrativ- patrimonială: intervine atunci când autorităţile publice produc prejudicii materiale şi/sau morale prin activitatea lor nelegală, pe care vor fi obligate să le „repare” prin plata unor despăgubiri.

Question 16

Reglementări-cadru în Codul administrativ

Answer 16

În Partea a VII-a a Codului administrativ regăsim 4 Titluri în care au fost inserate norme cu privire la regimul răspunderii de drept administrativ:
- Titlul I – „Dispoziţii generale”
- Titlul II – „Răspunderea administrativ-disciplinară”
- Titlul III – „Răspunderea administrativ-contravenţională”
- Titlul IV – „Răspunderea administrativ-patrimonială”.
În esenţă, conţinutul Părţii VII reia, în mare măsură, punctele de vedere „tradiţionale” exprimate la nivel doctrinar cu privire la trăsăturile generale ale răspunderii administrative, cu menţiunea că unele dintre soluţiile propuse sunt cel puţin criticabile (atât din perspectiva formulărilor confuze, cât şi pe conţinut).
În Titlul I:
(i.)
Se definesc atât „răspunderea juridică” (deşi nu vedem care este utilitatea unei asemenea definiţii într-un Cod administrativ), cât şi „răspunderea administrativă” (art. 565 – „Răspunderea administrativă reprezintă acea formă a răspunderii juridice care constă în ansamblul de drepturi şi obligaţii conexe de natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite prin care se încalcă norme ale dreptului administrativ.”)
Este de remarcat că între definiţia de la art. 5 lit. ii) şi cea din art. 565 alin. 1 există o diferenţă semnificativă: în art. 565 se menţionează că răspunderea administrativă este atrasă de încălcarea normelor de drept administrativ, în timp ce la art. 5 se vorbeşte doar ca „regulă” despre o asemenea ipoteză (deci ar putea fi încălcate şi norme de altă natură – e.g., în materie contravenţională pot fi încălcate dispoziţii care ţin de raporturi comerciale, de dreptul muncii şi asigurărilor sociale etc).
(ii.)
Se indică speciile de răspundere administrativă: disciplinară, contravenţională, patrimonială (art. 566).
(iii.)
Sunt indicate 3 principii de bază:
▪ principiul legalităţii răspunderii (art. 567 alin. 1 – „răspunderea administrativă nu poate opera decât în condiţiile sau în cazurile prevăzute de lege, în limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfăşurate de autorităţile învestite în acest scop”);
▪ principiul justeţei sau proporţionalităţii răspunderii (art. 567 alin. 2 – „corelarea sancţiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei ilicite săvârşite şi cu întinderea pagubei, în cazul producerii unei pagube, cu forma de vinovăţie constatată, printr-o corectă individualizare”);
▪ principiul celerităţii (art. 567 alin. 3 – „momentul aplicării sancţiunii trebuie să fie cât mai aproape de cel al manifestării faptei ilicite, fără amânări sau tergiversări inutile, pentru ca rezonanţa socială a sancţiunii aplicate să fie maximă sporind efectul preventiv al acesteia”).
(iv.)
Se admite că răspunderea administrativă pentru o anume faptă ilicită nu exclude angajarea altor forme de răspundere (art. 565 alin. 3).