raspunderea administrativ disciplinara Flashcards
Noţiune
„Răspunderea administrativ-disciplinară” = situaţia juridică prin care se concretizează raportul sancţionator, fără caracter contravenţional, stabilit între subiectul activ al faptei (autorul abaterii disciplinare) şi subiectul activ al răspunderii (autoritatea care aplică sancţiunea), în cazul săvârşirii cu vinovăţie de către primul a unei abateri disiciplinare.
Reprezintă acea formă a răspunderii administrative care
▪ intervine în ipoteza ilicitului administrativ denumit generic „abatere disciplinară”; ▪ nu este reglementată de o „lege-cadru” (există câteva norme cu caracter general în Codul administrativ – Partea a VII-a);
▪ este regăsită în materia funcţiei publice, dar şi atunci când se comit „abateri” de la exercitarea atribuţiilor legale de către demnitarii publici din administraţia de stat sau de către aleşii locali; ▪ se angajează şi în ipoteza nesocotirii altor obligaţii legale decât cele specifice funcţionarilor publici, conţinute în raporturi administrative de subordonare sau de conformare; ▪ presupune sancţiuni diversificate atât ca denumire (amenzi, avertisment, retragerea cuvântului, excludere temporară, suspendări, retrogradări din funcţie, destituire etc), cât şi ca regim juridic, (A. Iorgovan)
precizare privind raspunderea
Precizare: Prin eliminare, orice formă de răspundere declanşată în cadrul raporturilor de drept administrativ şi care nu este reglementată de acte normative contravenţionale, va intra sub incidenţa
răspunderii administrativ-disciplinare clasice (a se vedea A. Iorgovan).
Potrivit Codului administrativ (art. 568):
„reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, în sensul încălcării de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţii acestora a îndatoririlor de serviciu şi a normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege.”
Această definiţie este incompletă (deci parţial eronată), întrucât restrânge, în mod nejustificat, situaţiile în care se poate angaja răspunderea administrativ-disciplinară: nu doar funcţionarii sau demnitarii publici pot săvârşi „abateri disciplinare” care să angajeze această formă de răspundere; de exemplu, şi alte categorii „socio-profesionale” pot intra sub incidenţa ei, precum magistraţii, aleşii locali, studenţii (cu toţii au obligaţia de a se supune, în activitatea lor, anumitor norme/regulamente de conduită profesională sau etică).
La fel de rigidă (se cere existenţa unui „raport de serviciu”) este şi definiţia „abaterii disciplinare” (art. 568) – „fapta săvârşită cu vinovăţie de către funcţionarii publici, demnitari şi asimilaţii acestora care constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se încalcă obligaţiile ce le revin din raportul de serviciu, respectiv din exercitarea mandatului sau în legătură cu acesta şi care le afectează statutul socioprofesional şi moral”.
Precizare: Răspunderea administrativ-disciplinară nu trebuie confundată cu răspunderea disciplinară din dreptul muncii, specifică salariatului şi reglementată în Codul Muncii.
Trăsături
▪ reprezintă o situaţie juridică, adică un complex de drepturi şi obligaţii corelative; ▪ reprezintă conţinutul unui raport juridic sancţionator, fără caracter contravenţional; ▪ subiectul activ al răspunderii disciplinare este autoritatea publică în a cărei competenţă intră sancţionarea faptei ilicite, iar subiectul pasiv îl constituie autorul abaterii disciplinare; ▪ subiectul pasiv al răspunderii poate fi, după caz, un organ administrativ, un funcţionar public, o structură nestatală sau o persoană fizică care nu deţine o funcţie publică;
▪ angajarea răspunderii este condiţionată de existenţa vinovăţiei;
▪ sancţiunile specifice nu sunt privative de libertate.
(A. Iorgovan, op. cit., 2005, p. 364-365.)
pe ce se intemeiaza raspunderea administrativ-disciplinara
Precizare: răspunderea administrativ-disciplinară se întemeiază pe principiul legalităţii, în sensul că:
▪ nu va constitui abatere disciplinară decât acea faptă prevăzută ca atare în lege; ▪ nu se va putea angaja răspunderea decât în ipoteza vinovăţiei făptuitorului (în forma culpei sau intenţiei, după caz);
▪ pot fi aplicate numai sancţiunile prevăzute de lege.
Alte trăsături generale indicate în Codul administrativ:
▪ Angajarea răspunderii administrativ-disciplinare cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare
▪ Existenţa unui control exercitat de către instanţele de contencios administrativ; ▪ Existenţa unui subiect activ al răspunderii („autoritatea administraţiei centrale sau locale sau orice entitate asimilată acesteia faţă de care se răsfrâng consecinţele unei abateri disciplinare şi în a cărei competenţă intră tragerea la răspundere a făptuitorului”) şi a unui subiect pasiv („persoana care a săvârşit o abatere disciplinară”). Observaţie: referinţa la natura exclusiv „administrativă” a „autorităţii” (fie ea şi „asimilată”) este eronată, întrucât potenţialii „făptuitori” (e.g., funcţionari şi demnitari publici) există şi în cadrul altor autorităţi publice, din afara puterii executive;
▪ Individualizarea sancţiunii în funcţie de elemente precum: cauzele şi gravitatea abaterii, împrejurări, forma de vinovăţie, consecinţe, comportarea generală, antecedente; ▪ Suspendarea procedurii disciplinare, în cazul sesizării aceleeaşi fapte ca infracţiune.
Fundamente constituţionale
▪ art. 73 lit. j) („Categorii de legi”) - include statutul funcţionarilor publici în categoria reglementărilor de rang organic; în prezent este vorba de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;
▪ art. 95 („Suspendarea din funcţie”) - instituie posibilitatea sancţionării Preşedintelui României pentru comiterea unor fapte grave de încălcare a Constituţiei, adică pentru „abateri de la disciplina naţională”;
▪ art. 109 („Răspunderea membrilor Guvernului”) – instituie o formă de răspundere „disciplinară” aplicabilă miniştrilor, prin suspendarea lor din funcţie de către Preşedintele României, în cazul începerii urmăririi penale, respectiv al trimiterii în judecată, dispoziţii reluate şi de Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, cu modificările şi completările ulterioare.
