act administrativ notiuni clasificare Flashcards
Terminologia:
❖ la nivel doctrinar, terminologia nu este, întotdeauna, consecventă – au fost utilizate sintagmele de „act administrativ”, „act de drept administrativ”, „act de autoritate”, „act administrativ de autoritate”;
❖ în schimb, legislaţia consacră, în mod expres, sintagma „act administrativ” (de exemplu, art. 52, art. 126 din Constituţia României; art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004 etc).
Definiţia doctrinară „clasică” (după 1990)
- „formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti.” (prof. Antonie Iorgovan)
Definiţia „legală”
rt. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: ❖ alin. (1) lit. c): „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Categorii de acte administrative „asimilate”, prin voinţa legiuitorului – pot fi unilaterale sau bilaterale (contractuale):
alin. (1) lit. c1):„sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative” – acestea reprezintă acte bilaterale (contractuale).
❖ alin. (2): „Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.” [art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] – acestea reprezintă „acte unilaterale”.
Formă juridică principală de activitate a administraţiei publice
❖ Actul administrativ reprezintă forma principală de activitate a administraţiei publice din punct de vedere calitativ, adică al importanţei efectelor pe care le produce;
❖ Din punct de vedere cantitativ, predominante sunt faptele materiale şi diversele operaţiuni administrative ale structurilor administrative;
❖ Ponderea actelor juridice este mai mare în activitatea organelor de la vârful ierarhiei administraţiei publice, în cazul celor de la „baza” administraţiei publice predominând faptele materiale şi operaţiunile administrative;
b.1. Manifestare de voinţă expresă:
❖ Actul administrativ reprezintă exteriorizarea voinţei interne a unui organ al administraţiei publice de a genera efecte juridice, adică de a da naştere, a modifica sau stinge drepturi şi obligaţii corelative, în regim de putere publică;
❖ Manifestarea de voinţă a organului administrativ trebuie să fie expresă, univocă şi neîndoielnică;
❖ Manifestarea de voinţă nu poate fi exprimată jocandi causa;
❖ Refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri privitoare la un drept subiectiv, respectiv nesoluţionarea cererii în termenul legal (tardivitate sau „tăcere” totală) sunt asimilate de lege unor veritabile acte administrative.
Precizare: „tăcerea” administraţiei faţă de o cerere nu este asimilată, întodeauna, unei „respingeri” implicite (regulă pe care o impune Legea nr. 554/2004); conform OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, nesoluţionarea în termenul legal a cererii de emitere/prelungire a unor autorizaţii are valoarea unei „aprobări”.
b.2. Manifestare de voinţă unilaterală:
❖ emiterea actului administrativ reprezintă concretizarea unei singure voinţe juridice, cea a emitentului, nefiind cerut „consimţământul” persoanelor vizate de acesta.
❖ Emiterea actului cu participarea mai multor persoane fizice:
▪ este cazul actelor adoptate de organe colegiale (în componenţa cărora intră mai multe persoane; de exemplu: Guvernul, consiliile locale sau judeţene etc); ▪ actele organului colegial se adoptă prin votul membrilor săi;
▪ „acordul de voinţă” al membrilor organului colegial reprezintă doar modalitatea procedurală de exprimare a voinţei juridice a respectivului organ;
▪ caracterul unilateral al actului nu decurge din numărul de persoane care participă la adoptare, întrucât acestea acţionează în vederea realizării competenţei organului administrativ, privit ca subiect de drept distinct.
`❖ Emiterea actului cu participarea mai multor autorităţi publice, respectiv a unui organ administrativ şi a unui organism nestatal:
▪ se menţine caracterul unilateral, întrucât „acordul de voinţă” al autorităţilor în discuţie reprezintă doar modalitatea procedurală de degajare a unei voinţe unice, în vederea naşterii actului administrativ;
▪ actele emise „în comun” de mai multe autorităţi rămân unilaterale din perspectiva destinatarului, al cărui consimţământ nu devine parte componentă a manifestării de voinţă;
▪ de multe ori, „acordul” unei alte structuri statale reprezintă o „aprobare prealabilă” în vederea emiterii actului administrativ, sau un „aviz conform”.
❖ Emiterea actului în urma unei cereri prealabile:
▪ dacă cererea prealabilă este adresată de emitent către superiorul său ierarhic, avem de-a face cu o simplă „autorizare”;
▪ dacă cererea prealabilă este formulată de beneficiarul actului administrativ, aceasta reprezintă o condiţie procedurală necesară pentru emiterea actului, nu o manifestare de voinţă juridică care se alipeşte celei a emitentului;
▪ renunţarea beneficiarului la exerciţiul dreptului sau chiar la dreptul subiectiv conferit de actul administrativ nu are ca efect încetarea producerii de efecte juridice de către actul în cauză;
▪ retractarea/revocarea actului administrativ operează prin manifestarea de voinţă a organului emitent/a superiorului său ierarhic.
(c.) Actul administrativ este supus exclusiv unui regim de putere publică:
❖ acest regim deosebeşte actul administrativ de alte categorii de acte juridice ale administraţiei publice (contracte de drept privat, contracte administrative, acte unilaterale de drept privat);
❖ actele administrative concretizează voinţa organelor administrative ca subiecte în raporturile juridice de drept public, ceea ce presupune exerciţiul puterii publice în vederea stabilirii unei conduite obligatorii;
❖ actele administrative mai sunt denumite şi „acte de autoritate” („acte de putere publică”) şi sunt obligatorii pentru toţi destinatarii săi, chiar pentru organul ierarhic superior (desigur, până la momentul în care actul este modificat, revocat, anulat etc, conform legii);
❖ regimul de putere publică justifică obligativitatea actelor administrative şi executarea lor din oficiu (ex officio), în sensul că nu mai este nevoie de o învestire suplimentară cu „formulă executorie”.
(d.) Instanţa de judecată (ca regulă, instanţa de contencios administrativ) are competenţa de controla legalitatea actului administrativ
Cadrul constituţional:
Cadrul constituţional:
❖ art. 52 – („Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”):
„(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.…” ❖ art.126 alin. 6 („Instanţele judecătoreşti”) :
„Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.”
(d.) Instanţa de judecată (ca regulă, instanţa de contencios administrativ) are competenţa de controla legalitatea actului administrativ
Cadrul legal de bază:
Legea (organică) nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Excepţii de la controlul judiciar:
❖ art. 126 alin. (6) din Constituţie: „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar”.
❖ art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară” (de exemplu, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Legea fondului funciar nr. 18/1991 ş.a.);
❖ unele acte administrative emise în situaţii excepţionale pot fi atacate şi anulate pe cale judecătorească, dar nu se poate cere suspendarea executării lor: actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor (art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004).
precizare privind adaugarea altor acte exceptate
prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2011 (M.Of. nr. 316 din 09.05.2011) s-a reţinut că prin intermediul legii nu pot fi adăugate alte categorii de acte administrative exceptate de la controlul de legalitate.