ACTUL ADMINISTRATIV: LEGALITATEA ŞI OPORTUNITATEA ACTELOR ADMINISTRATIVE. CONDIŢII DE FORMĂ. PROCEDURA DE EMITERE. EFECTE Flashcards
Principiul general al legalităţii presupune:
❖ supremaţia legii - subiectele de drept trebuie să se supună dispoziţiilor legale, pornind de la Constituţie şi continuând ce celelalte acte normative, în funcţie de ierarhia acestora; ❖ baza legală a activităţii tuturor subiectelor de drept.
(V. Vedinaş; A. Iorgovan)
Condiţiile generale de legalitate
(A. Iorgovan; V. Vedinaş; D.A.Tofan) constau în: ❖ emiterea actului în conformitate, din perspectiva conţinutului, cu dispoziţiile constituţionale, cu legile adoptate de Parlament şi cu toate actele normative de forţă juridică superioară;
❖ emiterea actului de către autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale; ❖ respectarea formei şi a procedurii prevăzute de lege.
„Oportunitatea” actului administrativ (şi a activităţii administrative, în general):
se fundamentează pe puterea discreţionară de care dispune administraţia, în baza căreia are posibilitatea, conform unei marje (drept) de apreciere ce îi este lăsată la dispoziţie de către legiuitor, de a alege dintre mai multe căi posibil de urmat pe cea care poate duce, în condiţii optime, la atingerea scopului fixat de lege. (D.A. Tofan); ❖ derivă din capacitatea pe care o are organul emitent de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi legale, în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit (V. Vedinaş).
Pe fond, „oportunitatea” presupune:
▪ realizarea sarcinilor şi atribuţiilor legale în termen optim, cu cheltuieli minime de resurse materiale şi spirituale, dar cu eficienţă cât mai mare,
▪ alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii, în funcţie de anumite criterii de referinţă cum ar fi: specificitatea condiţiilor de muncă dintr-o anumită zonă, valorile cutumiare existente, nevoile reale ale unei anumite unităţi administrativ teritoriale, mijloacele pe care le implică aplicarea unui act administrativ (V. Vedinaş).
Elemente în funcţie de care se poate aprecia caracterul oportun al unei decizii administrative
(A. Iorgovan; D. A. Tofan) trebuie să ţină cont, în mod necesar, şi de realităţile „sociale”, precum: ❖ momentul adoptării actului administrativ;
❖ locul şi condiţiile concrete în care urmează să se aplice;
❖ durata/calitatea vieţii în colectivitatea „destinatară”;
❖ conformitatea cu scopul legii (ratio legis);
❖ mijloacele şi costurile presupuse de emiterea şi executarea deciziei;
❖ modul în care serveşte interesului public, dar şi corelarea acestuia cu „interesele private” legitime etc.
Raportul „legalitate”- „oportunitate”
Teza „Şcolii de drept public de la Bucureşti”:
oportunitatea reprezintă ea însăşi un element al legalităţii, neputând fi analizată distinct de
aceasta.
se admite posibilitatea anulării de către instanţa de contencios administrativ a unui act pentru
considerente de oportunitate
Raportul „legalitate”- „oportunitate”
Teza „Şcolii de drept public de la Cluj”:
legalitatea şi oportunitatea reprezintă condiţii distincte de validitate a unui act administrativ.
instanţa nu poate anula un act administrativ pentru „neoportunitate”.
actul inoportun trebuie revocat pe cale administrativă
Forma scrisă a actului administrativ regula si exceptia
regula
Ca excepţie, anumite acte administrative individuale pot îmbrăca şi forma orală (de exemplu, aplicarea avertismentului, ca sancţiune contravenţională); actele normative îmbracă întotdeauna forma scrisă, inclusiv pentru a putea fi aduse la cunoştinţă publică.
Limba în care se redactează
Limba în care se redactează toate actele administrative este limba oficială a statului român - limba română.
Totuşi, conform Codului administrativ:
- art. 198 alin. 3 - „În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţă publică atât în limba română, cât şi în limba minorităţii respective.”
- Art. 199 alin. 3 – „În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba minorităţii respective.”
este necesara motivarea
actelor administrative reprezintă o cerinţă care trebuie respectată de emitent în funcţie de tipul actului – individual sau normativ.
Proiectele de acte administrative normative trebuie motivate prin
Proiectele de acte administrative normative trebuie motivate prin:
▪ „note de fundamentare” (pentru hotărârile şi ordonanţele Guvernului)
▪ „referate de aprobare” (pentru celelalte acte normative) – a se vedea dispoziţiile art. 30-32 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr.1361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.
Instrumentul de prezentare şi motivare al actului normativ trebuie să respecte cerinţele Legii nr. 24/2000, republicată (în special art. 30) - va prezenta motivul emiterii, consultările derulate, activităţile de informare publică, măsurile de implemantare, evaluarea impactului (socio-economic, financiar, juridic ş.a.), referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se emite, referiri (după caz) la avizul Consiliului Legislativ şi, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, Curţii de Conturi sau Consiliului Economic şi Social.
motivare pentru actele cu caracter individual
Pentru actele administrative cu caracter individual, obligativitatea motivării atât în fapt cât şi în drept nu este prevăzută expres, la nivel normativ, ca regulă general aplicabilă. În practică, emitentul se rezumă, deseori, la motivarea „în drept”, cu precizarea eventualelor operaţiuni administrative care le-au fundamentat (avize, referate, acorduri, propuneri etc.). Motivarea „în fapt” este, de exemplu, obligatorie în privinţa actelor administrativ-jurisdicţionale şi a celor sancţionatorii.
precizarea cerintei de motivare in fapt si drept
Precizare: Cerinţa motivării atât „în drept” cât şi „în fapt” pentru toate actele administrative individuale este susţinută de doctrină şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (de exemplu, decizia nr.4316 din 30 noiembrie 2006, pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Î.C.C.J. în dosarul nr. 21214/2/2005), indiferent dacă legea prevede sau nu expres această obligaţie, fiind dat ca argument, printre altele, şi existenţa dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie (A. Iorgovan).
etape in procedura emiterii/adoptarii actelor administrative
Adoptarea actelor administrative presupune, de cele mai multe ori, parcurgerea unei proceduri care cuprinde o serie de etape şi operaţiuni:
- Forme procedurale anterioare emiterii actului;
- Forme procedurale concomitente cu emiterea actului administrativ;
- Forme procedurale ulterioare emiterii actului.
Formele procedurale anterioare emiterii actului
Sunt cele mai întâlnite în activitatea administraţiei şi poartă diverse denumiri (avize, studii, rapoarte, referate, proiecte, dezbateri publice, dări de seamă, anchete etc.).
❖ Avizele:
▪ Reprezintă „opiniile pe care o autoritate a administraţiei publice le solicită unei alte autorităţi, într-o problemă sau mai multe, pentru a se informa şi a decide în cunoştinţă de cauză.” (R.N. Petrescu).
▪ Reprezintă manifestări de voinţă cu caracter unilateral care nu produc efecte juridice prin ele însele.
▪ Contribuie la întărirea caracterului legal al actului administrativ ce urmează a fi emis/adoptat.
▪ Nu pot fi atacate în mod distinct pe calea acţiunii în contencios administrativ, ci doar odată cu actul administrativ, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
▪ Poate fi, în schimb, cerută instanţei de contencios administrativ, obligarea autorităţii competente la emiterea avizului la care reclamantul ar fi îndreptăţit.
