anularea si inexistenta actelor administrative Flashcards
anularea actelor, semnificatie
▪ operaţiunea juridică prin care se dispune desfiinţarea unui act, încetarea definitivă a producerii de efecte juridice de către acesta);
▪ sancţiunea juridică ce intervine în ipoteza în care actul administrativ prezintă vicii de legalitate.
(a se vedea A.S. Ciobanu, A. Iorgovan,V. Vedinaş, D.Tofan).
precizare privind nulitatea administrativa
Regimul nulităţii în materia actelor administrative este unul destul de nuanţat, întrucât nu sunt aplicabile regulile clasice ale nulităţii actelor civile.
regimul nulitatii in administrativ si distinctia de civil
Astfel, nu este eficient criteriul de distincţie propus de Codul civil (art. 1247-1248) pentru a distinge între nulitatea absolută şi nulitatea relativă (natura interesului ocrotit de norma încălcată), pentru că, întotdeauna, un act administrativ va presupune şi o dimensiune care ţine de interesul şi/sau ordinea publică, neputându-se susţine că există acte administrative la emiterea/adoptarea cărora au fost incidente numai dispoziţii legale care protejează interese particulare.
Cu foarte puţine excepţii, regimul nulităţii unui act administrativ este identic, indiferent de cauzele care atrag această sancţiune: procedura de contestare, inclusiv sub aspectul termenelor şi a instanţei competente este aceeaşi.
Ca un caz special, putem aminti dispoziţiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care conturează o delimitare între viciile esenţiale de legalitate care se pot întâlni la un proces-verbal contravenţional – şi care atrag „nulitatea”, care se poate invoca chiar din oficiu de către instanţă, respectiv viciile „mărunte” (anumite carenţe în completarea şi redactarea procesului
verbal) care nu afectează, în principiu, executarea actului şi nici nu prejudiciază contravenientul (a se vedea Decizia ÎCCJ - RIL nr. XXII/2007).
Ca regulă, textele legale nu prevăd expres sancţiunea nulităţii pentru nerespectarea cerinţelor de formă sau de fond la emiterea actelor administrative, dar acest lucru nu poate duce la concluzia că o astfel de sancţiune nu ar opera (este vorba despre o nulitate „virtuală”).
Astfel, s-a susţinut în doctrină că „în dreptul privat nu există nulitate fără text, pe când în dreptul administrativ, în cele mai multe împrejurări, nulitatea există fără text” (J. Vermeulen, Evoluţia dreptului administrativ român, Institutul de Arte Grafice „Vremea”, Bucureşti, 1943, p. 107).
calificarea nulitatilor in epoca interbelica
Teoria nulităţii actelor administrative, consacrată în perioada interbelică (Paul Negulescu, op.cit., 1925, p. 424-466) recunoştea următoarele categorii de acte „viciate”, în funcţie de interesele generale, locale sau individuale ce trebuiau ocrotite:
▪ acte inexistente – nu au nevoie de nici o constatare formală în acest sens; ▪ acte nule de drept – au o aparenţă de legalitate, dar sunt lovite de un viciu esenţial, care nu poate fi acoperit şi poate fi constatat oricând;
▪ acte anulabile – actul prezintă unele vicii de formă, care pot fi invocate într-un interval de timp determinat şi doar de acele subiecte de drept care au interes direct sau personal. (A.S. Ciobanu; A. Iorgovan; V. Vedinaş; D. A. Tofan).
motive pentru care teoria interbelica asupra nulitatilor nu mai este actuala
▪ diferenţa dintre acte nule de drept şi acte anulabile nu prezintă, în principiu, interes din punct de vedere al regimului aplicabil (acesta fiind acelaşi, în condiţiile actualei regementări de contencios administrativ);
▪ nu se poate considera că viciile de formă sunt, întotdeauna, mai puţin grave decât cele de fond;
▪ problema „acoperirii” (remedierii) viciilor este cel puţin discutabilă şi, oricum, interpretabilă, întrucât nu există o reglementare expresă în acest sens; se poate susţine că, până când este solicitată instanţa (sau o jurisdicţie specială administrativă) să se pronunţe asupra nulităţii, autoritatea administrativă poate să încerce îndreptarea carenţelor iniţiale şi intrarea în legalitate, dacă nu există o interdicţie legală în acest sens şi dacă nu vatămă, astfel, alte drepturi sau interese legitime (a se vedea şi Ilie Iovănaş).
legislatie in care gasim referiri la nulitate
Din punct de vedere formal (fără a beneficia de un regim juridic special, pe modelul Codului civil), putem regăsi sintagma „nulitate absolută” utilizată cu privire la unele acte administrative, în acte normative precum:
▪ Codul administrativ – art. 228 alin. 4, art. 532 alin. 2 ş.a.
▪ Legea nr. 161/2003 – Titlul IV („Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice”): art. 73 alin.2;
▪ Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice: art. 23;
prcizare privind contractele administrative
Precizare: în cazul contractelor administrative (acte administrative „asimilate”), situaţia este diferită, întrucât Legea nr. 101/2016 dezvoltă situaţiile în care intervine nulitatea absolută şi regimul procedural aplicabil acţiunilor cu acest obiect.
Criterii de clasificare a nulităţilor în dreptul administrativ:
. Din punct de vedere al întinderii efectelor:
▪ nulitate totală - vizează întregul act administrativ (este specifică actelor individuale); ▪ nulitate parţială - vizează doar anumite dispoziţii ale actului(se regăseşte, de regulă, în cazul actelor administrative normative).
Criterii de clasificare a nulităţilor în dreptul administrativ:
După criteriul cauzelor care le generează:
▪ nulitate absolută - intervine pentru încălcarea unor condiţii esenţiale de validitate a actului, de regulă condiţii de fond;
▪ nulitate relativă - intervine pentru încălcarea unor condiţii mai puţin importante, de regulă condiţii de formă, procedurale.
(a se vedea R. N. Petrescu)
precizare privind impartirea nulitatilor in absolute si relative
Precizare: Împărţirea nulităţilor în „absolute” şi „relative”, în dreptul administrativ, este contestată în doctrină, întrucât nu se poate identifica un regim juridic diferenţiat al acestora, precum în dreptul civil (a se vedea O.Podaru). De asemenea, în jurisprudenţă se mai susţine că toate nulităţile ar fi „absolute” în cazul actelor administrative, întrucât întotdeauna este prezent şi „interesul public”.
ce retinem asupra oricarei teorii a nulitatii
Reţinem că „orice teorie a nulităţii actelor administrative trebuie să pornească de la realitatea că viciile care afectează legalitatea acestora nu au toate valoare egală”, existând situaţii în care condiţiile de formă (stabilite de norme de drept administrativ procedural) sunt mai importante decât condiţiile de fond (stabilite de dreptul administrativ material) – a se vedea dispoziţiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, în care sunt enumerate cauzele de nulitate ale procesului-verbal contravenţional (a se vedea A. Iorgovan)
Organele care pot dispune anularea actului administrativ:
▪ organul emitent/ organul ierarhic superior – în baza dreptului de control ierarhic (caz în care, de fapt, este o „revocare” pentru motive de nelegalitate, cu efecte ex tunc); ▪ instanţa de judecată – în baza dispoziţiilor legale privind contenciosul administrativ sau în baza legilor speciale;
▪ autorităţile administrativ-jurisdicţionale– în baza competenţei prevăzute expres prin legea de organizare (de exemplu CNSC – Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în baza Legii nr. 101/2016).
Efectele juridice ale anulării actelor administrative:
Soluţii indicate în doctrină:
▪ În dreptul administrativ se admite, în principiu, posibilitatea confirmării ambelor categorii de nulităţi, în lipsa unei interdicţii exprese a legii (A. Iorgovan); totuşi, în doctrina interbelică s-a apreciat că nulităţile absolute nu pot fi „confirmate” (C. Rarincescu), pentru că sunt de ordine publică şi nu pot forma obiectul unei „tranzacţii”;
▪ Ca regulă, nulitatea are efecte retroactive (ex tunc), cu excepţia anulării actelor administrative cu caracter normativ; pe cale de excepţie, s-a admis de o parte a doctrinei (Romulus Ionescu că „anularea” pentru motive de oportunitate produce efecte pentru viitor – ex nunc (subl.ns. – aici ar fi, de fapt, o „revocare”, nu o „anulare” propriu-zisă);
▪ De principiu, ca efect al aplicării regulii „restitutio in integrum” nu se pot înlătura „retroactiv” decât efectele juridice, nu şi faptele materiale deja realizate (de exemplu, anularea unei autorizaţii de demolare a unei construcţii nu poate duce la reconstrucţia acesteia, pentru că ar fi, oricum, un alt imobil, nu cel iniţial);
▪ Ca regulă, are ca efect anularea tuturor actelor juridice ulterioare şi condiţionate, sub aspectul legalităţii, de existenţa actului administrativ anulat (A. Iorgovan) – cu menţiunea că de lege lata există numeroase impediente în acest sens (e.g., cazul actelor individuale emise în baza unui act administrativ normativ anulat ulterior).
precizare privind efectele juridice ale anularii
Prin art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a statuat că hotărârile judecătoreşti definitive prin care se anulează acte administrative cu caracter normativ sunt general obligatorii, produc efecte numai pentru viitor.
Inexistenţa actelor administrative:
▪ sancţiune specifică actului administrativ, care intervine atunci când viciile de legalitate care afectează actul sunt atât de grave încât conştientizarea lor este facilă pentru toate subiectele de drept (A.S. Ciobanu; A. Iorgovan; V. Vedinaş; D.A. Tofan);
▪ orice subiect de drept, chiar şi unul cu inteligenţă medie, va realiza ilegalitatea flagrantă a actului, iar actul în cauză nu se poate bucura de prezumţia de legalitate, fiind lovit de vicii atât de vizibile încât nimeni nu le poate atribui valoarea de acte juridice (T. Drăganu).
