DOB NDIREA ŞI STINGEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ. PRINCIPII FUNDAMENTALE. PRECIZĂRI GENERALE PRIVIND MODALITĂŢILE DE UTILIZARE A DOMENIULUI PUBLIC Flashcards
Dobândirea şi stingerea dreptului de proprietate publică
Norme relevante:
▪ art. 554 alin. (1) din Codul civil - bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul proprietăţii publice, sub condiţia dobândirii în mod legal.
▪ art. 858 Cod civil - dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale şi are ca obiect bunurile care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Dobândirea dreptului de proprietate publică art 863 ncc
se poate face prin: ▪ achiziţie publică, efectuată în condiţiile legii (a se vedea Legile nr. 98-99 din 2016); ▪ expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii (Legea nr. 33/1994; Legea nr. 255/2010);
▪ donaţie sau legat, acceptat în condiţiile legii, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dispunătorului, devine de uz ori de interes public;
▪ convenţie cu titlu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului, devine de uz ori de interes public;
▪ transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, în condiţiile legii (art. 292-296 Cod administrativ);
▪ alte moduri stabilite de lege.
Dobândirea dreptului de proprietate public
Reglementări aduse prin Codul administrativ:
Acceptarea donaţiilor şi a legatelor (art. 291 Cod administrativ)
Pentru liberalităţile făcute statului, aprobarea se face prin:
▪ hotărâre a Guvernului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri imobile; ▪ hotărâre a Guvernului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai mare de 500.000 lei;
▪ ordin al ministrului sau al conducătorului organului sau instituţiei administraţiei publice centrale competente, după obiectul sau scopul donaţiei sau legatului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai mică sau egală cu 500.000 lei;
Pentru liberalităţile făcute în favoarea u.a.t., aprobarea se face prin:
▪ hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, pentru donaţiile şi legatele de bunuri imobile;
▪ hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai mare de 500.000 lei;
▪ dispoziţia conducătorului organului sau instituţiei administraţiei publice locale, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai mică sau egală cu 500.000 lei.
▪ trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al u.a.t. (art. 292): -
la cererea consiliului local/judeţean, cu justificarea temeinică a uzului/interesului public local/judeţean;
- prin Hotărâre a Guvernului, cu justificarea temeinică a încetării uzului/interesului public naţional;
- numai dacă bunul se află pe raza teritorială a u.a.t. solicitante.;
- dacă trecerea a fost condiţionată de realizarea unor investiţii într-un anume termen, prin HG se vor stabili şi modalitatea de întoarcere a bunului în domeniul public naţional.
▪ trecerea unui bun din domeniul public al u.a.t. în domeniul public al statului (art. 293): -
la cerea Guvernului, cu justificarea temeinică a uzului/interesului public naţional; - prin hotărâre a consiliului local/judeţean, cu justificarea temeinică a încetării uzului/interesului public local/judeţean;
trecerea unui bun din domeniul public al unei localităţi. în domeniul public al altei localităţi din acelaşi judeţ (art. 294:
- la cererea consiliului local solicitant, cu justificarea temeinică a uzului/interesului public local;
- prin hotărâre a consiliului local al localităţii care este proprietara bunului, cu justificarea temeinică a încetării uzului/interesului public local;
▪ trecerea unui bun din domeniul public al judeţului. în domeniul public al unei localităţi din acel judeţ (art. 294):
- la cererea consiliului local solicitant, cu justificarea temeinică a uzului/interesului public local;
- prin hotărâre a consiliului judeţean al judeţului care este proprietar al bunului, cu justificarea temeinică a încetării uzului/interesului public judeţean;
▪ trecerea unui bun din domeniul public al unei localităţi în domeniul public al judeţului în care se află (art. 294):
- la cererea consiliului judeţean solicitant, cu justificarea temeinică a uzului/interesului public judeţean;
prin hotărâre a consiliului local al localităţii care este proprietara bunului, cu justificarea temeinică a încetării uzului/interesului public local;
▪ trecerea unui bun din domeniul public al unui judeţ în domeniul public al unui judeţ limitrof (art. 295):
- numai în vederea realizării unor investiţii, cu obligaţia reîntoarcerii bunului la proprietarul iniţial în cazul nerealizării;
- pe durată determinată;
- la cererea consiliului judeţean solicitant;
- prin hotărâre a consiliului judeţean al judeţului care este proprietar al bunului.
Stingerea dreptului de proprietate publică
pieirea bunului;
▪ declasarea bunului (trecerea sa în domeniul privat).
. Inalienabilitatea:
Reglementare:
▪ art. 136 alin. (4) din Constituţie: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile..” ▪ art. 861 din Codul civil: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile (…)”; ▪ anterior - art. 11 din Legea nr. 213/1998 (abrogat de Codul civil): „Bunurile din domeniul
public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii”.
. Inalienabilitatea:
Semnificaţie:
în principal, imposibilitatea înstrăinării în orice formă (oneroasă sau gratuită) a bunurilor proprietate publică, fără a exclude integrarea acestora în circuitul juridic, prin instrumentele prevăzute de Constituţie, Codul civil, Legea organică nr. 213/1998: concesionarea, darea în administrare, închirierea, darea în folosinţă gratuită; intră în sfera acestui principiu şi imposibilitatea exproprierii, inexistenţa unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate publică, incompatibilitatea stării de coproprietate asupra unui bun proprietate publică.
. Inalienabilitatea:
Precizare:
Principiul inalienabilităţii bunurilor publice are un caracter relativ, în sensul în care este aplicabil numai cât timp acestea fac efectiv parte din domeniul public, nefiind dezafectate.
. Inalienabilitatea: absoluta si relativa
În teoria domeniului public lato-sensu, se vorbeşte despre inalienabilitatea absolută a bunurilor prorpietate publică din domeniul public şi despre alienabilitatea relativă (condiţionată) a bunurilor proprietate privată din domeniul public.
(a se vedea A. Iorgovan; V. Vedinaş; D.A. Tofan)
Imprescriptibilitatea:
▪ derivă din principiul inalienabilităţii;
▪ nu este prevăzut expres în Constituţie, dar apare în legislaţia subsecventă;
▪ a fost consacrat în vechiul drept francez, prin Edictul regelui Louis al XIV-lea din 1667 privind Regulamentul general al domeniului Coroanei;
▪ este analizată sub două aspecte:
- bunurile publice nu pot fi dobândite de terţi prin prescripţie achizitivă (uzucapiune) sau, după caz, prin posesie de bună credinţă;
- dreptul de proprietate publică nu se pierde prin neuz, ca urmare a prescripţiei extinctive;
▪ este reglementată în art. 861 alin. (1)-(2) din Codul civil: „bunurile proprietate publică sunt (…) imprescriptibile (…)” (alin. 1); „proprietatea asupra acestor bunuri (bunurile proprietate publică - subl.ns. A.S.C.) nu se stinge prin neuz şi nu poate fi dobândită de terţi prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credinţă asupra bunurilor mobile” (alin. 2);
(Al.S. Ciobanu; D. A. Tofan; V. Vedinaş)