raspunderea administrativ contraventionala Flashcards
Baze constituţionale şi legale ale răspunderii administrativ-contravenţionale
Texte constituţionale care se referă în mod expres la instituţia contravenţiei:
▪ Art. 15 alin. (2) – „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”
▪ Art. 44 alin. (9) – „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”
Prezintă o relevanţă implicită: art. 16, art. 21, art. 23 alin. 13, art. 53 etc.
Precizare: Constituţia României tratează distinct instituţia infracţiunii de cea a contravenţiei, ceea ce duce la concluzia „rangului” constituţional al instituţiei contravenţiei şi la consecinţa imposibilităţii desfiinţării sale prin lege sau alt act normativ subsecvent, precum şi la interdicţia „absorbirii” sale în sfera ilicitului penal.
Reglementări-cadru relevante
(sunt avute în vedere numai acte normative de bază, nu şi cele din domenii speciale, cum ar fi O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată):
▪ O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
▪ O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, cu modificările şi completările ulterioare;
▪ O.U.G. nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, aprobată prin Legea nr. 28/2004;
▪ Legea nr. 270/2017 a prevenirii;
▪ Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale;
Precizare: Conform art. 47 din OG nr. 2001: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz.”
Elementele constitutive
a) Obiectul contravenţiei = valorile sociale apărate de normele dreptului pozitiv, cu excepţia celor apărate de dreptul penal.
Precizare: Prin faptele care constituie contravenţii se pot încălca nu doar norme de drept administrativ, ci şi norme de drept comercial, de dreptul muncii, drept financiar etc.
b) Latura obiectivă = acţiunea, inacţiunea sau faptele comisiv-omisive ale făptuitorului, prin care se încalcă norme de drept imperative, punându-se în pericol valori sociale care nu sunt apărate de dreptul penal.
c) Latura subiectivă = atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia (culpă sau de intenţie, după caz).
d) Subiectele răspunderii contravenţionale
Regula: calitatea de contravenient o poate avea orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.
precizare privind angajarea raspunderii
Precizare: Pentru angajarea răspunderii, este necesară existenţa discernământului, a stării de responsabilitate, a libertăţii de decizie şi de acţiune şi, uneori, o anumită calitate a făptuitorului.
Derogări:
de la subiecte
▪ minorii între 14-16 ani răspund contravenţional, însă limitele amenzii aplicabile se reduc la jumătate; de asemenea, nu pot fi obligaţi la prestarea muncii în folosul comunităţii; ▪ minorii între 16-18 ani răspund contravenţional şi pot fi obligaţi inclusiv la prestarea de activităţi în folosul comunităţii; atât limitele amenzii aplicabile, cât şi cele ale activităţii în folosul comunităţii sunt reduse la jumătate (art. 18 alin. 1 din O.G. nr. 55/2002);
Definiţia legală
onstituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, cu menţiunea că „Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală” (art. 1 din O.G. nr. 2/2001).
precizare privind definitia contraventiei
Precizare: În trecut, contravenţia reprezenta o specie a infracţiunii, faptă de natură penală aparţinând sferei trihotomice a ilicitului penal, alături de crime şi delicte. Dezincriminarea contravenţiilorşi trecerea lor în sfera dreptului administrativ a operat prin Decretul nr. 158/1954, iar în 1968 a fost adoptată prima lege-cadru în materie contravenţională – Legea nr. 32/1968 (în vigoare până în anul 2001).
Reprezintă o faptă săvârşită cu „vinovăţie” (intenţie directă/indirectă, culpă cu/fără previziune):
O.G. nr. 2/2001 nu defineşte noţiunea de „vinovăţie” în materie contravenţională, astfel încât, după cum se arată în doctrină, pot fi avute în vedere principiile în materie stabilite de noul Cod penal, în art.16, cu menţiunea că în niciun caz nu se poate confunda răspunderea penală cu cea contravenţională.
Aşadar, regăsim ca forme ale vinovăţiei:
▪ intenţia directă = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea ori comiterea acelui rezultat;
▪ intenţia indirectă = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea ori comiterea acelui rezultat, dar acceptă această posibilitate;
▪ intenţia depăşită = acţiunea sau inacţiunea intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului;
▪ culpa cu previziune (uşurinţa) = făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă şi socoteşte fără temei că nu se va produce;
▪ culpa fără previziune (neglijenţa) = făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.
De la caz la caz, din redactarea normei care stabileşte o anumită contravenţie va rezulta şi forma de vinovăţie necesară.
Fapta şi sancţiunile aplicabile trebuie să fie expres prevăzute în actele normative enumerate în art. 1 din O.G. nr. 2/2001:
Organele competente să adopte acte normative în materie
▪ Parlamentul – prin legi, în orice domeniu;
▪ Guvernul – prin hotărâri şi ordonanţe, în orice domeniu;
▪ Consiliile judeţene/locale – prin hotărâri, în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului;
▪ Consiliile locale ale sectoarelor mun. Bucureşti – prin hotărâri, în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultură, întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii. (a se vedea art. 2 din O.G. nr. 2/2001)
Precizare: Intrarea în vigoare a actelor normative în materie contravenţională are loc în termen de 30 de zile de la publicare, iar în situaţii de urgenţă termenul se poate reduce până la 10 zile (art. 4 din O.G. nr. 2/2001).
Principiul legalităţii în materie contravenţională presupune:
legalitatea contravenţionalizării - reprezintă contravenţii numai faptele calificate ca atare prin legi, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative prevăzute de lege;
▪ legalitatea sancţionării contravenţionale - (1.) posibilitatea aplicării numai a acelor sancţiuni stabilite de organele competente în materie contravenţională; (2.) redactarea şi emiterea actelor normative contravenţionale cu respectarea dispoziţiilor impuse de legiuitor.
Dispoziţii obligatorii ale actelor normative care reglementează contravenţii (art. 3 din O.G. nr. 2/2001):
▪ descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea;
▪ în cazul sancţiunii cu amenda se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori;
În cuprinsul acestor acte normative se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.
Criterii de clasificare
a) Actul normativ care le reglementează:
▪ sancţiuni prevăzute în legea-cadru (O.G. nr. 2/2001);
▪ sancţiuni prevăzute în legi speciale (a se vedea, de exemplu, unele sancţiuni complementare prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice).
b) Natura sancţiunilor:
▪ sancţiuni principale;
▪ sancţiuni complementare.
Sancţiunile contravenţionale principale
Sunt prevăzute de art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001:
▪ avertismentul;
▪ amenda contravenţională;
▪ prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (reglementată în detaliu prin O.G. nr. 55/2002).
În unele acte normative speciale care reglementează contravenţii, sunt reţinute ca sancţiuni principale aplicabile numai avertismentul şi amenda (e.g., O.U.G.nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice – art.95).
Avertismentul:
▪ constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale;
▪ se poate aplica oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică;
▪ se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă;
▪ se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune.
Amenda contravenţională:
▪ limita minimă = 25 lei;
▪ limita maximă nu poate depăşi:
- 100.000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă;
- 50.000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
- 5.000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al municipiului Bucureşti;
- 2.500 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.