contencios Flashcards

1
Q

Stricto-sensu notiune

A

totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime prin acte administrative nelegale, tipice sau asimilate, litigii care sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi sunt soluţionate în baza unor reglementări şi proecduri specifice, guvernate de legea-cadru în materie (actualmente este vorba despre Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

Lato–sensu notiune

A

totalitatea litigiilor dintre autorităţile publice şi cei vătămaţi prin acte administrative nelegale ale acestora, indiferent de instanţa competentă sau de procedura de soluţionare.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Pe cale de excepţie, intră în competenţa instanţei civile:

A

▪ litigii având ca obiect anularea anumitor acte administrative (procesele-verbale contravenţionale emise conform procedurii din O.G. nr. 2/2001, titlurile de proprietate emise în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, actele de stare civilă ş.a.) conform legilor speciale;
▪ litigiile privind executarea contractelor administrative (conform art. 8 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004), dacă nu se derogă prin lege specială.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

▪ contenciosul subiectiv

A

când reclamantul solicită instanţei de judecată să soluţioneze o problemă referitoare la un drept subiectiv sau interes legitim personal;

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

contenciosul obiectiv

A

când reclamantul urmăreşte să apere „dreptul obiectiv” sau un interes public, în sensul de a se verifica dacă a fost adusă vreo atingere unor drepturi care reprezintă conţinutul unei situaţii juridice cu caracter general şi impersonal şi dacă s-a adus atingere unei stări de legalitate generală.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

▪ Obiectul acţiunii î

A

în contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004, îl poate reprezenta: - actul administrativ unilateral tipic

  • actul administrativ unilateral asimilat (tăcerea/tardivitatea administraţiei, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri)
  • actul administrativ bilateral asimilat (contractul administrativ – litigiile privind atribuirea, încheierea, nulitatea);
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Calitatea procesuală :

A
  • Calitate procesuală activă au persoanele de drept privat vătămate prin acte administrative nelegale ale autorităţilor publice sau, după caz, diverse autorităţi publice (e.g., Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prefectul, alte subiecte de drept public);
  • Calitate procesuală pasivă au autorităţile/instituţiile publice sau structurile private ce exercită, potrivit legii, unele prerogative de putere publică („autorităţi publice asimilate”); după caz, poate avea calitatea procesuală pasivă şi persoana fizică („funcţionarul”) implicată în emiterea actului administrativ, dar şi beneficiarul actului (e.g., în ipoteza de la art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 şi, în general, în situaţiile în care actul administrativ este generator de beneficii pentru o persoană);
How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

un contencios de plină jurisdicţie

A

Este reglementat un contencios de plină jurisdicţie – în sensul că puterile acordate judecătorului sunt mai largi şi nu se limitează la simpla anulare a actului administrativ nelegal (se pot acorda şi despăgubiri, se pot impune obligaţii de „a face” etc.);

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

procedura administrativă prealabilă este obligatorie, ca regulă,

A

În contenciosul subiectiv, procedura administrativă prealabilă este obligatorie, ca regulă, înainte de introducerea acţiunii în contencios administrativ – constă în cerinţa ca persoana vătămată să se adreseze în primă fază emitentului actului administrativ ( „recurs graţios” ) şi/sau superiorului ierarhic al acestuia ( „recurs ierarhic”), solicitând revocarea sau modificarea actului în cauză;

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

▪ Dublul grad de jurisdicţie

A

sunt reglementate două etape procesuale – fondul (prima-instanţă) şi recursul, calea de atac a apelului fiind considerată de către ÎCCJ ca fiind incompatibilă cu specificul acestor litigii;
▪ Posibilitatea atacării în instanţă a actelor administrativ-jurisdicţionale (art. 6 din lege stabileşte o reglementare generală, de la care se poate deroga prin legi speciale precum Legea nr. 101/2016); ▪ Consacrarea unor garanţii procesuale pentru judecarea cererilor în contencios administrativ şi pentru punerea în executare a deciziilor pronunţate (aplicarea de amenzi judiciare, celeritatea procedurii de judecată, consacrarea unei proceduri speciale de executare a hotărârilor definitive prin care s-au stabilit obligaţii de „a face” etc.);
▪ Posibilitatea formulării cererii de despăgubire pentru prejudiciile cauzate şi împotriva „funcţionarului” (persoanei fizice) care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim ş.a.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

Obiectul acţiunii trebuie să îl reprezinte un act administrativ tipic sau asimilat

A

Actele administrative „tipice” pot fi atacate indiferent de caracterul lor normativ sau individual.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

Condiţiile acţiunii directe (contencios subiectiv) în baza Legii nr. 554/2004

A

▪ Obiectul acţiunii trebuie să îl reprezinte un act administrativ tipic sau asimilat; ▪ Actul trebuie să provină de la o autoritate publică;
▪ Actul să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim;
▪ Parcurgerea procedurii administrative prealabile;
▪ Respectarea termenelor de introducere a acţiunii în contencios administrativ.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Obiectul acţiunii trebuie să îl reprezinte un act administrativ tipic sau asimilat situatii speciale

A

Nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ distincte anularea operaţiunilor administrative deja efectuate (avize, rapoarte, propuneri etc), aceastea putând fi analizate numai în cadrul acţiunii vizând anularea actului administrativ pe care îl fundamentează (a se vedea Decizia - RIL - nr. 25/2017 a ÎCCJ); în schimb, poate fi analizat, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, refuzul autorităţii publice de efectuare a unei asemenea operaţiuni, instanţa având posibilitatea să oblige autoritatea la realizarea sa.
Astfel, conform art. 18 alin. (2) din lege - „Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.”.
Prin legi speciale se poate deroga de la această regulă: e.g., potrivit art. 2-3 din Legea nr. 101/2016, pot fi contestate nu doar actele administrative, ci şi operaţiunile administrative realizate în procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice/concesiuni de lucrări/servicii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Actul trebuie să emane de la o „autoritate publică”

A

Această cerinţă rezultă chiar din cuprinsul art. 52 din Constituţie, intitulat „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”. Nu este obligatoriu ca actul administrativ să provină de la o autoritate administrativă, după cum cerea, în formula iniţială, vechea Lege a contenciosului administrativ nr. 29/1990, ci emitentul poate fi orice autoritate publică, inclusiv „persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze servicii publice în regim de putere publică” (conform art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004).
Aceste persoane de drept privat emit aşa-numitele acte administrative „prin delegaţie”, adică în baza „împuternicirii” primite din partea puterii publice (în perioada interbelică, erau denumite „stabilimente de utilitate publică”).
Autorităţile administrative avute în vedere de lege pot fi autorităţi ale administraţiei de stat (centrale sau locale), autorităţi autonome locale, precum şi instituţiile publice/regiile autonome din subordinea acestora.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

interesul legitim privat

A

„posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;” (art. 2 alin. 1 lit.p)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

▪ interesul legitim public

A

„interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice”

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
17
Q

la ce poate duce interesul public?

A

Interesul public poate legitima formularea unor acţiuni în contencios administrativ de către o serie de subiecte „speciale” de sesizare, cum ar fi Ministerul Public, Avocatul Poporului, prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, dar şi „organismele sociale” avute în vedere de art. 2 alin. (1) lit. s) şi art. 1 alin. (2) lit.a) din lege („structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative”).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
18
Q

Precizare: precizare privind interesul public

A

În condiţiile în care art. 1 alin. 8 se referă la calitatea de reclamant a altor „subiecte de drept public”, rezultă că şi alte organe publice decât cele expres indicate în art. 1 din lege pot promova acţiuni în contencios administrativ, dacă suferă „vătămări” prin diverse acte administrative (e.g., li se afectează competenţa, li se diminuează patrimoniul etc.), putând invoca „interesul legitim public”.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
19
Q

recursul gratios si cel ierarhic

A

Plângerea prealabilă poate fi adresată organului emitent sau organului ierarhic superior, în primul caz fiind vorba de un „recurs graţios”, iar în al doilea caz de un „recurs ierarhic”, cu aceeaşi semnificaţie procedurală.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
20
Q

cand se raspunde la plangerea preabila?

A

La plângerea prealabilă trebuie formulat răspunsul oficial în termen de 30 de zile de la înregistrare sau într-un alt termen stabilit prin lege specială (a se vedea, de exemplu, dispoziţiile Codului de procedură fiscală).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
21
Q

plangerea prealabila pentru acte individuale

A

▪ Regula: conform art.7 din Legea nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătamată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
▪ Excepţia: pentru motive temeinice, plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative individuale, poate fi introdusă de către persoana vătămată (destinatarul actului, sau
după caz, terţii vătămaţi) şi peste acest termen, dar fără a se depăşi 6 luni de la data emiterii (pentru destinatar) sau luării la cunoştinţă (cazul „terţului”).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
22
Q

Exceptări de la regimul obligatoriu al procedurii prealabile:
pentru acte individuale

A

▪ situaţiile de la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004: cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4;
▪ excepţii stabilite prin lege specială (e.g., actele prin care se aplică sancţiuni disciplinare aleşilor locali, conform art. 239 alin. 5 din Codul administrativ).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
23
Q

Pentru actele administrative normative:

plangerea

A

▪ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând (art.7 alin.11 din lege). Din interpretarea textelor legale rezultă că şi în cazul actelor administrative cu caracter normativ este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, urmând ca după epuizarea acestei etape să devină incident textul legal care prevede posibilitatea introducerii, fără limită de timp, a acţiunii în anulare.

24
Q

În cazul litigiilor având ca obiect contracte administrative:
plangerea

A

▪ plângerea prealabilă trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă: - de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; - de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un an de la încheierea contractului.
▪ „plângerea” va putea avea forma unei sesizări (un echivalent al „plângerii prealabile” clasice) pe adresa cocontractantului, prin care să îi fie semnalate problemele litigioase.

25
Q

cand se introduce actiunea?

A

Potrivit legii, acţiunea trebuie formulată după primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, după expirarea termenului de 30 de zile (sau, eventual, a termenului prevăzut de legea specială).

26
Q

Pentru actele administrative individuale (inclusiv actele unilaterale „asimilate”):
termen de introducere

A

▪ Regula: conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă ;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
b) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului prevăzut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. ▪ Excepţia: conform art. 11 alin. (2) din lege, „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii (…)”
Precizare: Termenul de 6 luni de zile este calificat de lege ca fiind de prescripţie, iar termenul maxim de 1 an ca fiind de decădere.

27
Q

Pentru actele administrative normative şi acţiunile întemeiate pe art. 9 (împotriva efectelor ordonanţelor) din Legea nr. 554/2004:

A

▪ acţiunea este imprescriptibilă (conform art. 11 alin. 4)

28
Q

Pentru contractele administrative (litigiile care au rămas la instanţa de contencios administrativ):

A

▪ este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. 1 din lege

29
Q

Pentru acţiunea „ulterioară” în despăgubire (art. 19 din Legea nr.

A

554/2004): ▪ acţiunea se introduce în termen de 1 an;

▪ termenul curge curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

30
Q

art. 5 stipulează că „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o alta procedură judiciară.”(alin. 2):

A

▪ este vorba despre teoria „recursului paralel” - actele administrative pentru care se prevede o procedură judiciară specială de contestare nu vor urma procedura generală prevăzută de Legea contenciosului administrativ;
▪ în această situaţie, discutăm despre un „fine de neprimire” relativ, adică numai din perspectiva instanţei de contencios administrativ, întrucât actele în discuţie pot fi atacate, dar în faţa instanţei de drept comun.

31
Q

La art. 5 alin. (3) se prevedea, anterior, că o serie de acte administrative emise în situaţii excepţionale nu puteau fi contestate decât pentru „exces de putere”

A
  • „actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor”.
    Precizare: Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2011 reţinuse, în considerente, neconstituţionalitatea exceptării prin lege a altor acte decât cele indicate la art. 126 alin. (6) din Constituţie, cu referinţă expresă la sintagma „cele care privesc apărarea şi securitatea naţională”.
    În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, aceste acte pot fi contestate fără „limitări”, însă pentru ele nu se poate solicita suspendarea executării în baza art. 14.
32
Q

Procedura administrativă contencioasă

A

ansamblul normelor procedurale consacrate de Legea contenciosului administrativ şi Codul de procedură civilă, în conformitate cu care se formulează şi se soluţionează acţiunile declanşate de cei vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin actele administrative tipice sau asimilate ale unei autorităţi publice şi se pun în executare hotărârile pronunţate (V.Vedinaş).

33
Q

natura normelor de procedura administrativa

A

Normele de procedură în materia contenciosului administrativ sunt considerate tot norme de drept administrativ, însă de natură „procedurală”, nu „materială”;

34
Q

legea prin care poate fi reglementat contenciosul

A

▪ Conform art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, „contenciosul administrativ” poate fi reglementat numai prin lege organică;

35
Q

etapele contenciosului

A

▪ Regăsim, de regulă, două etape succesive: etapa anterioară sesizării instanţei de contencios administrativ (procedura administrativă prealabilă) şi etapa judiciară;

36
Q

În anumite situaţii, reglementate prin legi speciale (e.g., Legea nr. 101/2016), persoanele vătămate se pot adresa, în primă fază, unei „jurisdicţii administrative speciale

A

▪ În anumite situaţii, reglementate prin legi speciale (e.g., Legea nr. 101/2016), persoanele vătămate se pot adresa, în primă fază, unei „jurisdicţii administrative speciale” (precum Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor), urmând ca „decizia” acesteia să fie atacată la instanţa de contencios administrativ;

37
Q

dublul grad de jurisdictie

A

▪ Judecata la instanţa de contencios administrativ presupune un dublu grad de jurisdicţie - primă instanţă (fond) şi recurs (excepţii pot exista în litigiile care pot fi deduse, iniţial, unei „jurisdicţii administrative” – e.g., în cazul contestaţiilor privind procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, concesiuni de lucrări publice şi servicii, ori parteneriat public-privat, dacă CNSC a soluţionat „în primă instanţă” contestaţia, la instanţa de contencios administrativ, Curtea de Apel, poate exista o singură cale de atac – plângerea);

38
Q

completul de judecata

A

Cererile adresate instanţei se judecă în sedinţă publică, în completul stabilit de lege (un judecător pentru prima instanţă, 3 judecători în recurs );

39
Q

citarea partilor

A

▪ La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor, iar autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei; de asemenea, instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei;

40
Q

▪ Taxele judiciare de timbru pentru acţiunile vizând acte administrative unilaterale au un caracter foarte „accesibil”

A
  • cererea pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui alt înscris trebuie timbrată cu o taxă judiciară de 50 de lei;
  • pentru cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubei suferite, taxa de timbru este de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de lei; - în etapa recursului, taxele judiciare de timbru se calculează în conformitate cu art. 24 din ordonanţă: (i.) recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă; (ii.) în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.
    ▪ Cererile privind contracte administrative se timbrează conform O.U.G. nr. 80/2013 (e.g., art. 3 şi art. 24) sau, după caz, conform dispoziţiilor din legile speciale (e.g., art. 56 din Legea nr. 101/2016).
41
Q

Calitatea de reclamant (calitate procesuală activă),

A

onform art.1 din lege, o poate avea, ca regulă, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”.
▪ Persoana vătămată printr-un act administrativ ilegal care îi este adresat; ▪ Persoana vătămată prin refuzul autorităţii publice de emitere a unui act administrativ sau de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim;
▪ Terţul vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept;
▪ Persoana vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale;
▪ Persoanele vătămate prin încheierea contractelor administrative sau în procedura de atribuire a acestora.

42
Q

De asemenea, au calitatea procesuală activă şi unele subiecte speciale „de sesizare” (autorităţi publice), precum:

A

▪ Avocatul Poporului – „ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice”, ca urmare a unei sesizări formulate de persoanele fizice;
▪ Ministerul Public – „când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere”, sau când „prin emiterea unui act administrativ normativ, se vatămă un interes legitim public”;
▪ Autoritatea publică emitentă - poate cere instanţei anularea actului administrativ individual nelegal „în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice”.
▪ Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici – împotriva actelor administrative nelegale din materia funcţiei publice;
▪ Prefectul – conform art.123 alin.5 din Constituţie, art.1 alin.8 şi art.3 alin. (1) din lege; ▪ Orice alt subiect de drept public – conform art. 1 alin. (8) din lege.

43
Q

Calitatea de pârât (calitate procesuală pasivă) revine:

A

▪ Autorităţilor publice tipice sau celor „asimilate” - persoane de drept privat care au obţinut statut de utilitate publică sau au fost autorizate să presteze anumite servicii publice, în regim de putere publică (conform definiţiei de la art. 2 alin. 1 lit. b din lege); ▪ Persoanei fizice („funcţionarul”, în sens larg) „care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.”

44
Q

. Tipuri de acţiuni în contencios administrativ

Existenţa unei proceduri administrative prealabile:

A

▪ Acţiuni precedate obligatoriu de plângerea administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004 (regula);
▪ Acţiuni precedate obligatoriu de o procedură administrativă prealabilă reglementată prin legi speciale (de exemplu, cazul acţiunilor împotriva actelor administrativ-fiscale, conform Codului de procedură fiscală);
▪ Acţiuni pentru care nu se impune o procedură prealabilă administrativă (de exemplu, în situaţia acţiunilor promovate de prefect).

45
Q

. Tipuri de acţiuni în contencios administrativ

Obiectul cererii de chemare în judecată:

A

▪ Acţiuni privind anularea totală sau parţială a actului administrativ şi acordarea unor despăgubiri materiale şi/sau morale;
▪ Acţiuni privind obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ sau a altui înscris şi acordarea unor despăgubiri materiale şi/sau morale;
▪ Acţiuni privind obligarea autorităţii pârâte la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative şi acordarea unor despăgubiri materiale şi/sau morale;
▪ Acţiuni distincte având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin acte administrative tipice sau asimilate (art. 19 din Legea nr. 554/2004);
▪ Acţiuni având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale şi/ sau anularea actelor emise în baza ordonanţei (art. 9 din lege);
▪ Acţiuni în suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea pe fond sau, după caz, irevocabilă, a acţiunii în anulare;
▪ Acţiuni având ca obiect încheierea sau anualarea contractele administrative; ▪ Acţiuni privind obligarea autorităţii pârâte/persoanei la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere în executarea unei decizii definitive de contencios administrativ, însoţită, eventual, de cererea de despăgubiri pentru întârziere.

46
Q

Competenţa teritorială

regula si dispozitiile speciale

A

Regula (art. 10 alin. 3):
▪ Persoanele de drept privat – se adresează instanţei de la domiciliul/sediul lor; ▪ Autorităţile publice (inclusiv cele asimilate) – se adresează instanţei de la sediul emitentului.
Dispoziţii speciale (art. 1):
▪ În cazul acţiunii introduse de Avocatul Poporului, aceasta va fi înregistrată la instanţa de contencios administrativ de la domiciliul petentului care a formulat sesizarea. ▪ În cazul acţiunii introduse de Ministerul Public, competenţa teritorială revine : - instanţei de la domiciliul/sediul persoanei vătămate, când acţiunea are ca obiect acte administrative individuale;
- instanţei de la sediul emitentului actului administrativ normativ, când acţiunea are ca obiect un act administrativ normativ ce lezează un interes legitim public.

47
Q

(i.) În primă instanţă:

A

Tribunalul (Secţia de contencios administrativ şi fiscal) va soluţiona litigiile privind:
▪ actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene; ▪ taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, respectiv sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E., de până la 3.000.000 lei; ▪ acte administrative care au ca obiect sume de până la 3.000.000 lei, reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E.
Curtea de Apel (Secţia de contencios administrativ şi fiscal) va soluţiona litigiile privind:
▪ actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale; ▪ taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, respectiv sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E mai mari de 3.000.000 lei;
▪ acte administrative care au ca obiect mai mari de 3.000.000 lei, reprezentând finanţare nerambursabilă din partea U.E.

48
Q

(ii.) În recurs:

A

▪ Curtea de Apel (Secţia de contencios administrativ şi fiscal) va soluţiona recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale;
▪ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Secţia de contencios administrativ şi fiscal) va soluţiona recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de Curţile de Apel.

49
Q

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ.

A

Soluţii cu privire la acţiunea vizând actul administrativ unilateral (normativ/individual): ▪ va anula, în tot sau în parte, actul administrativ;
▪ se va pronunţa asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii;
▪ va obliga autoritatea publică sa emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, ori să efectueze o anumită operaţiune administrativă; ▪ va dispune suspendarea executării actului administrativ;
▪ va hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate; ▪ va dispune restabilirea situaţiei anterioare (în măsura în care este posibil).
Dacă acţiunea are ca obiect un contract administrativ, instanţa poate :
▪ să anuleze contractul, în tot sau în parte;
▪ să constate nulitatea absolută a contractului;
▪ să dispună restabilirea situaţiei anterioare (în măsura în care este posibil; a se vedea şi dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 101/2016 referitoare la menţinerea efectelor contractului, cu aplicarea unor „sancţiuni alternative”);
▪ să oblige autoritatea publică sa încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; ▪ să oblige autoritatea contractantă la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale provocate în cadrul procedurii de atribuire.

50
Q

Căi de atac

recursul notiune si trasaturi

A

Sentinţele pronunţate în fond de instanţele de contencios administrativ pot fi atacate pe calea recursului, în termen de 15 zile de la comunicare (art. 20 din Legea nr. 554/2004).
Trăsături:
▪ motivele de recurs sunt cele prevăzute la art. 488 C.proc.civ.;
▪ recursul este suspensiv de executare, în sensul că este suspendată executarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu excepţia hotărârii de primă instanţă privind suspendarea executării actului administrativ (conform art.14 şi art.15 din Legea nr.554/2004).
▪ principiul celerităţii soluţionării căii de atac: (i.) recursul se judecă în procedură de urgenţă; (ii.) a fost abrogată procedura de „filtrare” de la nivelul ÎCCJ.
▪ taxele judiciare se calculează în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 80/2013;

51
Q

Soluţii posibile în recurs :

A

Regula:
▪ în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul in fond (prin raportare, însă, la motivele de recurs prevăzute în C.proc.civ.).
Excepţii:
▪ când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă.
▪ în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.

52
Q

Alte căi extraordinare de atac– revizuirea şi contestaţia în anulare

A

Revizuirea:
▪ sunt aplicabile dispoziţiile art. 509-513 C.proc.civ.;
▪ art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a instituit un caz special de revizuire, care nu se regăseşte în NCPC: „pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituţia României, republicată”, chiar dacă nu evocă fondul (a se vedea şi Decizia CCR nr. 1039/2012);
▪ cererea de revizuire se poate înregistra în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive (art. 21 alin. 3).
Contestaţia în anulare:
▪ sunt aplicabile dispoziţiile art. 503-508 C.proc.civ.

53
Q

executare

i.) Pentru hotărârile de anulare a actelor administrative:

A

Precizare: Nu este nevoie de o procedură de punere în executare a soluţiilor de anulare a actelor/contractelor administrative. Pentru soluţiile de acordare a unor daune de către autoritatea publică se va apela la procedura administrativă şi de executare silită din O.G. nr. 22/2002.
În mod special, hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, se prevede că:
▪ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor;
▪ se publică obligatoriu în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, la solicitarea instanţelor.

54
Q

executare

Pentru hotărârile care stabilesc „obligaţii de a face”:

A

Executarea hotărârii definitive se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în cazul în care autoritatea publică pârâtă este obligată:
▪ să încheie, sa înlocuiască sau să modifice actul administrativ;
▪ să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris;
▪ să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
Dacă termenul nu este respectat, la solicitarea creditorului adresată instanţei de executare (făcută în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită), de va declanşa procedura specială de executare silită:
▪ nu este nevoie de învestirea hotărârii cu formulă executorie;
▪ nu este nevoie de încuviinţarea executării silite sau de implicarea executorului judecătoresc;
▪ se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,
▪ reclamantul-creditor are dreptul la penalităţi, potrivit art. 906 C.proc.civ.;
Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor, debitorul tot nu pune în aplicare hotărârea definitivă, creditorul poate formula o nouă cerere la instanţa de executare, cu două posibile petite:
▪ stabilirea sumei finale ce se datorează statului ca amendă,
▪ stabilirea cuantumului total al penalităţilor;
▪ despăgubirile cuvenite creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiilor de către autoritatea pârâtă, în condiţiile art. 892 C.proc.civ.

55
Q

pentru ce acte se admite exceptia de nelegalitate

A

doar pentru individuale

doar pentru actele de dupa legea contenciosului

56
Q

Condiţii de admisibilitate, procedura de soluţionare, efecte:
exceptie de nelegalitate

A

▪ excepţia de nelegalitate a unui act administrativ poate fi invocată în cadrul oricărui proces şi în orice fază a acestuia (primă-instanţă, apel, recurs), indiferent de natura litigiului (civil, comercial, penal, contencios administrativ etc.);
▪ obiectul ei poate fi numai actul administrativ individual de care depinde soluţionarea litigiului pe fond (nu poate avea ca obiect acte administrative normative, contracte administrative sau operaţiuni administrative);
▪ poate fi invocată atât de părţi, cât şi de către instanţă, din oficiu;
▪ instanţa competentă să o soluţioneze este chiar instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia; ▪ instanţa va soluţiona excepţia fie prin încheiere interlocutorie (care va putea fi atacată numai odată cu fondul), fie prin hotărârea dată asupra fondului cauzei;
▪ în procesul de analizare a legalităţii actului administrativ, cauzele de nelegalitate vor fi raportate la dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii actului administrativ; ▪ ca efect al admiterii excepţiei de nelegalitate, instanţa va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul administrativ în discuţie, dar fără a putea să-l anuleze (acest lucru este posibil numai pe calea unei acţiuni directe).