Restituirea prestaţiilor Flashcards
Art. 1635: Cauzele restituirii-in ce situatii-cauze viitoare-garantii
(1)Restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile
primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv ori
ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui
caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
(2)Ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este, de asemenea, supus
restituirii, afară numai dacă cel care a prestat a făcut-o ştiind că înfăptuirea cauzei este cu neputinţă
sau, după caz, a împiedicat cu ştiinţă realizarea ei.
(3)Obligaţia de restituire beneficiază de garanţiile constituite pentru plata obligaţiei iniţiale.
Art. 1636: Persoana îndreptăţită la restituire
Dreptul de restituire aparţine celui care a efectuat prestaţia supusă restituirii sau, după caz, unei alte
persoane îndreptăţite, potrivit legii.
Art. 1637: Formele restituirii
(1)Restituirea se face în natură sau prin echivalent.
(2)Restituirea prestaţiilor are loc chiar dacă, potrivit legii, nu sunt datorate daune-interese.
Art. 1638: Restituirea pentru cauză ilicită
Prestaţia primită sau executată în temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămâne întotdeauna supusă
restituirii.
Art. 1639: Restituirea în natură
Restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit.
Art. 1640: Restituirea prin echivalent
(1)Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori
dacă restituirea priveşte prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a
primit ceea ce trebuie să restituie.
Art. 1641: Pieirea sau înstrăinarea bunului la ce este obligat debitorul si cum se calculeaza restituirea-raportat la ce moment
În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituire este ţinut să
plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al
înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia
de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare.
Art. 1642: Pieirea fortuită a bunului
Dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligaţiei de restituire este liberat de această obligaţie,
însă el trebuie să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizaţia încasată pentru această pieire, fie, atunci
când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizaţie. Dacă debitorul este de rea-credinţă ori
obligaţia de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de restituire decât dacă dovedeşte că bunul ar fi
pierit şi în cazul în care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului.
Art. 1643: Pierderea parţială si daca cauza restituirii este imputabila
(1)Dacă bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere parţială, cum este o deteriorare sau o altă
scădere de valoare, cel obligat la restituire este ţinut să îl indemnizeze pe creditor, cu excepţia cazului
în care pierderea rezultă din folosinţa normală a bunului sau dintr-o împrejurare neimputabilă
debitorului.
(2)Atunci când cauza restituirii este imputabilă creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie
înapoiat în starea în care se găseşte la momentul introducerii acţiunii, fără despăgubiri, afară de cazul
când această stare este cauzată din culpa debitorului restituirii.
Art. 1644: Cheltuielile privitoare la bun reguli aplicabile si distinctia intre pozitia subiectiva a debitorului
Dreptul la rambursarea cheltuielilor făcute cu bunul ce face obiectul restituirii este supus regulilor
prevăzute în materia accesiunii pentru posesorul de bună-credinţă sau, dacă cel obligat la restituire este de
rea-credinţă ori cauza restituirii îi este imputabilă, regulilor prevăzute în materia accesiunii pentru posesorul
de rea-credinţă.
Art. 1645: Restituirea fructelor şi a contravalorii folosinţei bunului-distinctie dupa vinovatie
(1)Dacă a fost de bună-credinţă, cel obligat la restituire dobândeşte fructele produse de bunul supus
restituirii şi suportă cheltuielile angajate cu producerea lor. El nu datorează nicio indemnizaţie pentru
folosinţa bunului, cu excepţia cazului în care această folosinţă a fost obiectul principal al prestaţiei şi a
cazului în care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.
(2)Atunci când cel obligat la restituire a fost de rea-credinţă ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el
este ţinut, după compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, să restituie fructele pe care le-a
dobândit sau putea să le dobândească şi să îl indemnizeze pe creditor pentru folosinţa pe care bunul i-a
putut-o procura.
Art. 1646: Cheltuielile restituirii
(1)Cheltuielile restituirii sunt suportate de părţi proporţional cu valoarea prestaţiilor care se restituie.
(2)Cheltuielile restituirii se suportă integral de cel care este de rea-credinţă ori din a cărui culpă
contractul a fost desfiinţat.
Art. 1647: Restituirea prestaţiilor de către incapabili
(1)Persoana care nu are capacitate de exerciţiu deplină nu este ţinută la restituirea prestaţiilor decât în
limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire. Sarcina probei acestei îmbogăţiri incumbă
celui care solicită restituirea.
(2)Ea poate fi ţinută la restituirea integrală atunci când, cu intenţie sau din culpă gravă, a făcut ca
restituirea să fie imposibilă.
Art. 1648: Actele de înstrăinare
(1)Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva
terţului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă
a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.
(2)Dacă asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispoziţiile alin. (1) se aplică în
mod corespunzător.
Art. 1649: Situaţia altor acte juridice
În afara actelor de dispoziţie prevăzute la art. 1648, toate celelalte acte juridice făcute în favoarea unui terţ
de bună-credinţă sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire. Contractele
cu executare succesivă, sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, vor continua
să producă efecte pe durata stipulată de părţi, dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului
constituitorului.
