Partea generala Flashcards

1
Q

Art. 1: Izvoarele dreptului civil

A

(1)Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2)În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la
situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3)În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod
expres la acestea.
(4)Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.
(5)Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în
culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până
la proba contrară.
(6)În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

Art. 2: Obiectul şi conţinutul Codului civil

A

(1)Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane,
ca subiecte de drept civil.
(2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate
domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

Art. 3: Aplicarea generală a Codului civil

A

(1)Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre
aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
(2)Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
(3)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane,
a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

`Art. 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului

A

Art. 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului
(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor
fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la
care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

Art. 5: Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

A

În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar,
indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

Art. 6: Aplicarea în timp a legii civile

A

Art. 6: Aplicarea în timp a legii civile
(1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a
legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii
sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
(3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a
legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace
potrivit dispoziţiilor legii noi.
(4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi
sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
(5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite
după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
(6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute
anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie,
filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul
general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea
în vigoare a legii noi.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

Art. 7: Teritorialitatea legii civil

A

(1)Actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul
ţării, afară de cazul în care se prevede altfel.
(2)Actele normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale
se aplică numai în raza lor de competenţă teritorială.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

Art. 8: Extrateritorialitatea legii civile

A

În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face ţinânduse seama de normele de drept internaţional privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul cod

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

Art. 9: Interpretarea legi

A

Art. 9: Interpretarea legii
(1)Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi interpretarea ei oficială.
(2)Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor.
(3)Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

Art. 10: Interzicerea analogiei

A

Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd
sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

Art. 11: Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri

A

Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică
sau de la bunele moravuri.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

Art. 12: Libertatea de a dispune

A

(1)Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
(2)Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

Art. 13: Renunţarea la drept

A

Renunţarea la un drept nu se prezuma

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

Art. 14: Buna-credinţă

A

(1)Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile
civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2)Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

Art. 15: Abuzul de drept

A

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi
nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

Art. 16: Vinovăţia-pt ce fapte raspunde. tipurile de vinovatie, culpa grava, prezumptia

A

(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârşite cu intenţie
sau din culpă.
(2)Fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede rezultatul faptei sale şi fie urmăreşte producerea
lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.
(3)Fapta este săvârşită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind
fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Culpa este
gravă atunci când autorul a acţionat cu o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai
lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese.
(4)Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte de săvârşirea sa din culpă, condiţia
este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie.

17
Q

Art. 17: Eroarea comună şi invincibilă-pt cine se aplica, remediu, probare si cazul sist de publicitate

A

(1)Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi.
(2)Cu toate acestea, când cineva, împărtăşind o credinţă comună şi invincibilă, a considerat că o persoană
are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanţa judecătorească, ţinând seama de
împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, faţă de cel aflat în eroare,
aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil, afară de cazul în care desfiinţarea lui nu i-ar cauza niciun
prejudiciu.
(3)Eroarea comună şi invincibilă nu se prezumă.
(4)Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile în materie de carte funciară şi nici în alte materii în
care legea reglementează un sistem de publicitate.

18
Q

Art. 18: Obiectul publicităţii şi modalităţile de realizare

A

(1)Drepturile, actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile
care aparţin acestora, precum şi orice alte raporturi juridice sunt supuse publicităţii în cazurile expres
prevăzute de lege.
(2)Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,
denumită în cuprinsul prezentului cod şi arhivă, prin registrul comerţului, precum şi prin alte forme de
publicitate prevăzute de lege.

19
Q

Art. 19: Condiţiile de publicitate-cum se stabilesc/ cine o cere/restrangerea dreptului/efecte ale publicitatii asupra tertilor

A

(1)Procedura şi condiţiile de publicitate se stabilesc prin lege.
(2)Îndeplinirea formalităţii de publicitate poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă este lipsită de
capacitatea de exerciţiu.
(3)Orice renunţare sau restrângere a dreptului de a îndeplini o formalitate de publicitate, precum şi orice
clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exercitarea acestui drept sunt considerate
nescrise.
(4)Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicităţii, dacă
formalitatea de publicitate a fost legal îndeplinită

20
Q

Art. 20: Efectele publicităţii-ce asigura publicitatea-intre parti-validare drept-prescriptia

A

(1)Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt raport juridic
supus publicităţii, stabileşte rangul acestora şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează
constituirea sau efectele lor juridice,
(2)Între părţi sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele
juridice, precum şi orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite
formalităţile de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(3)Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în
cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive în favoarea terţilor
dobânditori de bună-credinţă.
(4)Publicitatea nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune
altfel

21
Q

Art. 21: Prezumţiile

A

(1)Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a
fost radiat sau modificat în condiţiile legii.
(2)În cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.

22
Q

Art. 22: Lipsa publicităţii. Sancţiuni-suplinirea si cand nu functioneaza

A

(1)Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter
constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicităţii sunt inopozabile
terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au cunoscut pe altă cale.
(2)Atunci când legea prevede că simpla cunoaştere de fapt nu suplineşte lipsa de publicitate, absenţa
acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de terţul care a cunoscut, pe altă cale,
dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicităţii.
(3)În toate cazurile însă, simpla cunoaştere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu
suplineşte lipsa de publicitate faţă de alte persoane decât terţul care, în fapt, le-a cunoscut.

23
Q

Art. 23: Concursul dintre formele de publicitate

A

Dacă un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus în acelaşi timp unor formalităţi de publicitate
diferite, neefectuarea unei cerinţe de publicitate nu este acoperită de îndeplinirea alteia.

24
Q

Art. 24: Consultarea registrelor publice

A

Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, în condiţiile legii, să consulte registrele publice
privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situaţie juridică şi să obţină extrase sau copii certificate de pe
acestea