Partea generala Flashcards
Art. 1: Izvoarele dreptului civil
(1)Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2)În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la
situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3)În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod
expres la acestea.
(4)Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.
(5)Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în
culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până
la proba contrară.
(6)În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.
Art. 2: Obiectul şi conţinutul Codului civil
(1)Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane,
ca subiecte de drept civil.
(2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate
domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale
Art. 3: Aplicarea generală a Codului civil
(1)Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre
aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
(2)Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
(3)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane,
a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
`Art. 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului
Art. 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului
(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor
fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la
care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.
Art. 5: Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar,
indiferent de calitatea sau statutul părţilor.
Art. 6: Aplicarea în timp a legii civile
Art. 6: Aplicarea în timp a legii civile
(1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a
legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii
sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
(3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a
legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace
potrivit dispoziţiilor legii noi.
(4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi
sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
(5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite
după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
(6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute
anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie,
filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul
general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea
în vigoare a legii noi.
Art. 7: Teritorialitatea legii civil
(1)Actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul
ţării, afară de cazul în care se prevede altfel.
(2)Actele normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale
se aplică numai în raza lor de competenţă teritorială.
Art. 8: Extrateritorialitatea legii civile
În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face ţinânduse seama de normele de drept internaţional privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul cod
Art. 9: Interpretarea legi
Art. 9: Interpretarea legii
(1)Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă şi interpretarea ei oficială.
(2)Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor.
(3)Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii.
Art. 10: Interzicerea analogiei
Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd
sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege
Art. 11: Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri
Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică
sau de la bunele moravuri.
Art. 12: Libertatea de a dispune
(1)Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
(2)Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.
Art. 13: Renunţarea la drept
Renunţarea la un drept nu se prezuma
Art. 14: Buna-credinţă
(1)Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile
civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.
(2)Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.
Art. 15: Abuzul de drept
Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi
nerezonabil, contrar bunei-credinţe.