actul juridic unilateral si raspunderea civila Flashcards
Art. 1324: Noţiune
Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.
Art. 1325: Regimul juridic
Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător
actelor unilaterale.
Art. 1326: Actele unilaterale supuse comunicării-cand este actul suspus comunicarii-prin ce modalitate se face comunicarea-de cand produce actul efecte
(1)Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al
destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.
(2)Dacă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după
împrejurări.
(3)Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă
acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.
Art. 1327: Promisiunea unilaterală-pe cine leaga-optiunile destinatarului-termenul
(1)Promisiunea unilaterală făcută cu intenţia de a se obliga independent de acceptare îl leagă numai pe
autor.
(2)Destinatarul actului poate să refuze dreptul astfel născut.
(3)Dacă autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se consideră făcută pentru o anumită
durată, potrivit cu natura obligaţiei şi cu împrejurările în care a fost asumată.
Art. 1328: Promisiunea publică de recompensă-obligatia celui care face promisiunea-promisiunea executata impreuna de mai multe persoane-daca a fost executata separat
(1)Cel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei prestaţii este obligat să facă
plata, chiar dacă prestaţia a fost executată fără a se cunoaşte promisiunea.
(2)Dacă prestaţia a fost executată de mai multe persoane împreună, recompensa se împarte între ele,
potrivit contribuţiei fiecăreia la obţinerea rezultatului, iar dacă aceasta nu se poate stabili, recompensa
se împarte în mod egal.
(3)Atunci când prestaţia a fost executată separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia
care a comunicat cea dintâi rezultatul
Art. 1329: Revocarea promisiunii publice de recompensă-cum poate fi revocata-cand nu produce efecte-despagubirile si exonerarea de la acestea-prescriptia
(1)Promisiunea poate fi revocată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică sau într-o formă
echivalentă.
(2)Revocarea nu produce efecte faţă de cel care, mai înainte de publicarea ei, a executat prestaţia.
(3)Dacă revocarea a fost făcută fără justă cauză, autorul promisiunii datorează o despăgubire echitabilă,
care nu va putea depăşi recompensa promisă, celor care înainte de publicarea revocării au făcut
cheltuieli în vederea executării prestaţiei. Cu toate acestea, promitentul nu datorează despăgubiri, dacă
dovedeşte că rezultatul cerut nu putea fi obţinut.
(4)Dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării.
Art. 1349: Răspunderea delictuală-indatorirea generala a oricarei persoane-cangajarea raspunderii-raspunderea obiectiva-raspunderea pt defecte
(1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le
impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime
ale altor persoane.
(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind
obligat să le repare integral.
(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta
altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
Art. 1350: Răspunderea contractuală-obligatia partilor-neindeplinirea fara justificare-inlaturarea raspunderii
(1)Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.
(2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul
cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.
(3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor
răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Art. 1351: Forţa majoră şi cazul fortuit-efectele lor si in ce situatii-definitia t fiiecare-extinderea aplicarii uneia
(1)Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când
prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
(2)Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
(3)Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost
chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4)Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de
asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Art. 1352: Fapta victimei sau a terţului-ce caracter trebuie sa aiba si in ce conditii
Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci
doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul
fortuit este exonerator de răspundere.
Art. 1353: Exerciţiul drepturilor
Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia
cazului în care dreptul este exercitat abuziv.
Art. 1354: Alte cauze de exonerare-sunt raportate la victima prejudiciului
Victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod
dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte
intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
Art. 1355: Clauze privind răspunderea-ce raspundere nu poate fi limitata-clauze valabile de limitare a raspunderii-raspunderea pt prejudiciile impotribva integritatii fizice sau psihice-acceptarea riscului
(1)Nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul
material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.
(2)Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă
sau neglijenţă, bunurilor victimei.
(3)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată
ori diminuată decât în condiţiile legii.
(4)Declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea
victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.
Art. 1356: Anunţuri privitoare la răspundere-distinctie intre raspunderea contractuala si cea delictuala
(1)Un anunţ care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la
cunoştinţa publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat
cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului.
(2)Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate
victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după
împrejurări, dispoziţiile art. 1.371 alin. (1).
Art. 1357: Condiţiile răspunderii
(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl
repare.
(2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Art. 1358: Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei
Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de
persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un
profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Art. 1359: Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes-conditiile interesului
Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse
unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa
unui drept subiectiv
Art. 1360: Legitima apărare-cand va putea fi totusi obligat la indemnizatie
(1)Nu datorează despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauzat agresorului un prejudiciu.
(2)Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile cel care a săvârşit
o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări.
Art. 1361: Starea de necesitate
Cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori
bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat să repare prejudiciul cauzat, potrivit
regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză.
Art. 1362: Obligaţia terţului de reparare a prejudiciului-in cazul starii de necesitate sau a depsirii limitelor legitimei aparari
Dacă, în cazurile prevăzute la art. 1.360 alin. (2) şi art. 1.361, fapta păgubitoare a fost săvârşită în interesul
unei terţe persoane, cel prejudiciat se va îndrepta împotriva acesteia în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Art. 1363: Divulgarea secretului comercial-cand este exonerat de raspundere
O persoană se poate exonera de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial
dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică.