regimul comunitatii legale si desfacerea casatoriei Flashcards
Art. 339: Bunurile comune
Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii
lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.
Art. 340: Bunurile proprii
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a)bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a
prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b)bunurile de uz personal;
c)bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ
care face parte din comunitatea de bunuri;
d)drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe
care le-a înregistrat;
e)bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi
proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f)indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre
soţi;
g)bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în
schimbul acestora;
h)fructele bunurilor proprii
Art. 341: Veniturile din muncă şi cele asimilate acestora
Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele
asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri
comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine
scadentă în timpul comunităţii.
Art. 342: Regimul juridic al bunurilor proprii
Fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale proprii, în condiţiile legii
Art. 343: Dovada bunurilor soţilor-dovada bunului comun-dovada intre soti-inventarul
(1)Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
(2)Dovada că un bun este propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la
art. 340 lit. a), dovada se face în condiţiile legii.
(3)Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmeşte un
inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părţile convin astfel. În lipsa
inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune.
Art. 344: Formalităţile de publicitate
Oricare dintre soţi poate cere să se facă menţiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de
publicitate prevăzute de lege despre apartenenţa unui bun la comunitate
Art. 345: Actele de conservare, de folosinţă şi de administrare-acte permise oricarui sot-destinatia bunului-remediii pt sotul care nu a participat la incheierea actului-ce dispozitii raman aplicabile
(1)Fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soţ. Cu toate
acestea, schimbarea destinaţiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul soţilor.
(2)De asemenea, fiecare soţ poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la
oricare dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.
(3)Dispoziţiile art. 322 rămân aplicabile.-dispozitiile referitoare la locuinta comuna
(4)În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act
juridic, soţul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la
celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţii de bună-credinţă.
Art. 346: Actele de înstrăinare şi de grevare-cum se incheie astfel de acte-cum poate dispune un sot singur si ce remedii are celalalt si ce acte mai sunt exceptate
(1)Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi
încheiate decât cu acordul ambilor soţi.
(2)Cu toate acestea, oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a
căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităţi de publicitate. Dispoziţiile art. 345
alin. (4) rămân aplicabile.(poate cere daune de la celalalt
(3)Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obişnuite.
Art. 347: Nulitatea relativă
(1)Actul încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ, atunci când el este necesar potrivit legii,
este anulabil.
(2)Terţul dobânditor care a depus diligenţa necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este
apărat de efectele nulităţii. Dispoziţiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile.
Art. 348: Aportul de bunuri comune
Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăţi, asociaţii sau fundaţii, în condiţiile legi
Art. 349: Regimul aporturilor-cum se pun bunurile comune ca aport, avem si o exceptie aici-cine primeste calitatea de asocita si ce drepturi are, ce se intampla cu actiunile-daca si celalalt sot vrea sa fie asociat?
(1)Sub sancţiunea prevăzută la art. 347(adica poate cere anularea), niciunul dintre soţi nu poate singur, fără consimţământul scris al
celuilalt soţ, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părţi
sociale ori, după caz, de acţiuni. În cazul societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate
pe o piaţă reglementată, soţul care nu şi-a dat consimţământul scris la întrebuinţarea bunurilor comune
nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândite de terţi.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soţului care a aportat bunul comun,
dar părţile sociale sau acţiunile sunt bunuri comune. Soţul asociat exercită singur drepturile ce decurg
din această calitate şi poate realiza singur transferul părţilor sociale ori, după caz, al acţiunilor
deţinute.
(3)Calitatea de asociat poate fi recunoscută şi celuilalt soţ, dacă acesta şi-a exprimat voinţa în acest sens.
În acest caz, fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru părţile sociale sau acţiunile atribuite în
schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote-părţi.
Părţile sociale sau acţiunile ce revin fiecăruia dintre soţi sunt bunuri proprii.
Art. 350: Dispoziţii testamentare
Fiecare soţ poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea căsătoriei, din comunitatea de
bunuri.
Art. 351: Datoriile comune ale soţilor-4 chestii
Soţii răspund cu bunurile comune pentru:
a)obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
b)obligaţiile pe care le-au contractat împreună;
c)obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;
d)repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în
măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soţilor
Art. 352: Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune-la ce se trece-daca plateste doar unul-drepturile sotului care a platit
(1)În măsura în care obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soţii
răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în
drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă
lichidarea s-ar face la data plăţii datoriei.
(2)Soţul care a plătit datoria comună în condiţiile alin. (1) are un drept de retenţie asupra bunurilor
celuilalt soţ până la acoperirea integrală a creanţelor pe care acesta i le datorează.
Art. 353: Urmărirea bunurilor comune-intedictie-la ce poate trece creditorul-efectul cererii creditorului
(1)Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi.
(2)Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate
cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.
(3)Bunurile astfel împărţite devin bunuri proprii.
Art. 354: Urmărirea veniturilor din profesie
Veniturile din muncă ale unui soţ, precum şi cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile
comune asumate de către celălalt soţ, cu excepţia celor prevăzute la art. 351 lit. c).(adica acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei)
Art. 355: Lichidarea regimului comunităţii-cand?prin ce?-pana cand supravietuieste comunitatea-comunitatea care incteaza prin decesul unui sot
(1)La încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial.
(2)Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa
obligaţiilor.
(3)Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea se face între soţul supravieţuitor
şi moştenitorii soţului decedat. În acest caz, obligaţiile soţului decedat se divid între moştenitori
proporţional cu cotele ce le revin din moştenire.
Art. 356: Efectele încetării regimului comunităţii in cazul desfacerii casatoriei
Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari în
devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia
Art. 357: Lichidarea comunităţii. Partajul-cum se face partajul-cum se determina cota parte-ce dispozitii se aplica in mod corespunzator-de ce cheltuieli raspund
(1)În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda
la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor.
(2)În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la
dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se
prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.
(3)Dispoziţiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.-sotii raspund solidar pt cheltuielile obisnuite ale casatoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor
Art. 358: Partajul în timpul regimului comunităţii-prin ce -cum se determina bunurile ce se cuvin fiecaruia-ce se intampla cu bunurile partajate-efectele asupra comunitatii
(1)În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat
în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînţelegere.
(2)Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(adica se vor determina cotele sotilor ca in cazul in care ar fi incetat comunitatea)
(3)Bunurile atribuite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărţite rămân bunuri
comune.
(4)Regimul comunităţii nu încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost
împărţite potrivit acestui articol.
Art. 359: Convenţiile contrare regimului comunităţii legale
Orice convenţie contrară dispoziţiilor prezentei secţiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu
este compatibilă cu regimul comunităţii convenţionale.