prescriptia Flashcards
Art. 2500: Obiectul prescripţiei extinctive-ce se stinge si ce se intelege prin acesta
(1)Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a
fost exercitat în termenul stabilit de lege.
(2)În sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu
ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să
suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.
Art. 2501: Prescriptibilitatea dreptului la acţiune-asupra caror drepturi se aplica
(1)Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în
care prin lege s-ar dispune altfel.
(2)De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege, sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi
la acţiune, indiferent de obiectul lor.
Art. 2502: Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune. Cazuri
(1)Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin
natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.
(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:
1. acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune
altfel;
2. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;
3. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;
4. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie
fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul
prevăzut de lege.
Art. 2503: Prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii si prestatiile succesive
(1)Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune
privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
(2)În cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare
dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute
una sau alta dintre prestaţiile datorate.
(3)Dispoziţiile alin. (2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestaţiile succesive alcătuiesc, prin finalitatea
lor, rezultată din lege sau convenţie, un tot unitar.
Art. 2504: Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată-prescriptia ipotecii si accesoriilor sale pe (2)
(1)Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea
ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită,
creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condiţiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate,
însă numai în limita valorii acestor bunuri.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică prescripţiei dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor şi a altor
accesorii ale creanţei ipotecare, care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite după împlinirea
prescripţiei din valorificarea, pe cale silită, a bunului grevat.
Art. 2505: Compensaţia şi dreptul de retenţie si conditia in timp a acestora
Prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce şi nici exercitarea dreptului de
retenţie, dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau
dreptul de retenţie, după caz
Art. 2506: Efectele prescripţiei împlinite-cum opereaza prescriptia-posibilitati ale celui pt care curge prescriptia–executarea de bunavoie si recunoasterea, ce reguli se aplica
1)Prescripţia nu operează de plin drept.
(2)După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei.
(3)Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să
ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.
(4)Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul
titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu
ştia că termenul de prescripţie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la
prescripţie.
Art. 2507: Renunţarea la prescripţie
Nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă, dar se poate renunţa la prescripţia
împlinită, precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită.
Art. 2508: Felurile renunţării la prescripţie
(1)Renunţarea la prescripţie este expresă sau tacită.
(2)Renunţarea tacită trebuie să fie neîndoielnică. Ea poate rezulta numai din manifestări neechivoce.
Art. 2509: Persoanele care nu pot renunţa la prescripţie
Cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau, după caz, de a se obliga nu poate renunţa la prescripţie.
Art. 2510: Efectele renunţării la prescripţie
(1)După renunţare, începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.
(2)Dacă partea îndreptăţită renunţă la beneficiul termenului scurs până la acea dată, sunt aplicabile
dispoziţiile privind întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.
Art. 2511: Întinderea renunţării la prescripţie-tine mai mult de persoane-impotriva cui functioneaza
Renunţarea îşi produce efecte numai în privinţa celui care a făcut-o. Ea nu poate fi invocată împotriva
codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor.
Art. 2512: Invocarea prescripţiei de partea interesată-cine o opune-cine nu o poate invoca
(1)Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a
fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.
(2)Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.
(3)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul
statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale.
Art. 2513: Momentul până la care se poate invoca prescripţia-in timpul procesului
Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la
primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate
Art. 2514: Invocarea prescripţiei de către alte persoane-tine de codebitori-fidejusori
Codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile şi fideiusorii pot invoca prescripţia, chiar dacă unul
dintre debitori a neglijat să o facă ori a renunţat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum
şi orice altă persoană interesată.
Art. 2515: Regulile aplicabile prescripţiei extinctive alin 1-3-cum este reglementata-conventii interzise/permise
(1)Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege.
(2)Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă,
deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar
fi considerată prescriptibilă.
(3)Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de
exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul
prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de
întrerupere a acesteia, după caz.
Art. 2515: Regulile aplicabile prescripţiei extinctive alin 4-6-limitele intre care pot fi modificate termenele-in cazul caror contracte nu sunt valabile conventiile-sanctiunea pt nerespectarea articolului
(4)Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua
durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de
prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.
(5)Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună
şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind
protecţia consumatorului.
(6)Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută.
Art. 2516: Domeniul de aplicare
(1)Dispoziţiile prezentului titlu constituie dreptul comun în materia prescripţiei extinctive.
(2)Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale ori a altui
titlu executoriu este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din
urmă ar fi neîndestulătoare.
Art. 2518: Termenul de prescripţie de 10 ani. Cazuri-3 cazuri
Se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acţiune privitor la:
1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen
de prescripţie;
2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie
sau, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau
asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.
Art. 2519: Termenul de prescripţie de 2 ani
1)Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.
(2)De asemenea, se prescrie în termen de 2 ani dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite
intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.