Contractul de locatiune Flashcards
Art. 1777: Noţiune
Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite
locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.
Art. 1778: Felurile locaţiunii-diferite locatiuni in functie de bun si ce dispozitii sunt aplicabile in functie de natura bunului
1)Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea
bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.
(2)Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi
arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte.
(3)Locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist este supusă prevederilor prezentei
secţiuni, precum şi dispoziţiilor art. 1.824 şi 1.828-1.831.
Art. 1779: Bunurile ce pot face obiectul locaţiunii si in ce limite
Toate bunurile, atât mobile cât şi imobile, pot face obiectul locaţiunii, dacă dintr-o prevedere legală sau din
natura lor nu rezultă contrariul.
Art. 1780: Preţul locaţiunii-ce dispozitii mai sunt aplicabile
(1)Chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.
(2)Dispoziţiile privitoare la stabilirea preţului vânzării sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi chiriei.
Art. 1781: Încheierea contractului de locaţiune-cand se considera incheiat
Contractul de locaţiune se consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului şi preţului.
Art. 1782: Locaţiuni succesive-in functie de natura bunului
În situaţia unor locaţiuni succesive ale căror perioade se suprapun fie şi parţial, conflictul dintre locatari se
rezolvă:
a)în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, în favoarea locatarului care şi-a notat dreptul în cartea
funciară, dispoziţiile art. 902 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător;
b)în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate, în favoarea locatarului care a îndeplinit cel
dintâi aceste formalităţi;
c)în cazul celorlalte bunuri, în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosinţa bunului, dispoziţiile
art. 1.275 aplicându-se în mod corespunzător.
Art. 1783: Durata maximă a locaţiunii
Locaţiunile nu se pot încheia pentru o perioadă mai mare de 49 de ani. Dacă părţile stipulează un termen
mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani
Art. 1784: Incapacităţi-ce dispozitii se aplica prin analogie -durata locatiunii pt actele de administrare
(1)Dispoziţiile privitoare la incapacităţile prevăzute la art. 1.654 şi 1.655 sunt aplicabile, în mod
corespunzător, şi locaţiunii.
(2)De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, şi dispoziţiile art. 1.653, inclusiv atunci când există litigiu
cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce urmează a face obiectul locaţiunii.
(3)Dacă legea nu dispune altfel, locaţiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât
acte de administrare nu vor depăşi 5 ani.
Art. 1785: Locaţiunea fără durată determinată-dar pe care partile nu o doresc cu durata nedeterminata-in lipsa a ce -distinctie in functie de bun
Dacă în contract părţile nu au arătat durata locaţiunii, fără a-şi fi dorit să contracteze pe o durată
nedeterminată, în lipsa uzanţelor, locaţiunea se consideră încheiată:
a)pentru un an, în cazul locuinţelor nemobilate sau spaţiilor pentru exercitarea activităţii unui profesionist;
b)pe durata corespunzătoare unităţii de timp pentru care s-a calculat chiria, în cazul bunurilor mobile ori în
acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c)pe durata locaţiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispoziţia locatarului pentru folosinţa
unui imobil.
Art. 1786: Obligaţiile principale ale locatorului
Locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă:
a)să predea locatarului bunul dat în locaţiune;
b)să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii;
c)să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii
Art. 1787: Predarea bunului
Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării
acestuia
Art. 1788: Sarcina reparaţiilor-caracterul reparatiilor locatorului aceastea au legatura cu scopul in sine al locatiunii-reparatii in sarcina locatarului-reparatii facute de locatar
(1)Locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare
corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei stabilite potrivit art.
1.799.
(2)Sunt în sarcina locatarului reparaţiile locative, a căror necesitate rezultă din folosinţa obişnuită a
bunului.
(3)Dacă, după încheierea contractului, se iveşte nevoia unor reparaţii care sunt în sarcina locatorului, iar
acesta din urmă, deşi încunoştinţat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparaţiile pot fi
făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar,
dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor.
(4)În caz de urgenţă, locatarul îl poate înştiinţa pe locator şi după începerea reparaţiilor, dobânzile la
sumele avansate neputând curge decât de la data înştiinţării.
Art. 1789: Asigurarea folosinţei
Locatorul este obligat să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului
folosinţa liniştită şi utilă a bunului, fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau
stânjeni o asemenea folosinţă.
Art. 1790: Garanţia contra viciilor-pentru ce vicii nu raspunde-e vreo conditie a viciului?
(1)Locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micşorează folosirea lui, chiar
dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului şi fără a ţine seama dacă ele existau dinainte ori au
survenit în cursul locaţiunii.
(2)Locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului şi pe care
locatarul nu le-a reclamat în condiţiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul poate fi obligat la despăgubiri
pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a
locatarului.
Art. 1791: Efectele garanţiei contra viciilor-remedii pentru locatar-dreptul la daune-interese
(1)Dacă locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scădere
proporţională a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul
nu ar fi luat bunul în locaţiune, el poate rezilia contractul, în condiţiile legii.
(2)Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat şi la dauneinterese, în afară de cazul când dovedeşte că nu le-a cunoscut şi că, potrivit împrejurărilor, nu era
dator să le cunoască
Art. 1792: Garanţia pentru lipsa calităţilor convenite-ce garantii se aplica
Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci când bunul dat în locaţiune nu
corespunde calităţilor convenite de către părţi.
Art. 1793: Tulburările de fapt
Locatorul nu este ţinut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terţ care nu pretinde
vreun drept asupra bunului, afară numai dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl împiedică pe
locatar să îl preia, caz în care dispoziţiile art. 1.794 alin. (2) sunt aplicabile.(reducere chiriei si rezilierea contractului)
Art. 1794: Tulburările de drept=pt ce poate fi despagubit-remedii ce pot fi solicitate de locatar-cand nu are drept la daune
(1)Dacă un terţ pretinde vreun drept asupra bunului dat în locaţiune, locatorul este dator să îl apere pe
locatar chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt. Dacă locatarul este lipsit în tot sau în parte de folosinţa
bunului, locatorul trebuie să îl despăgubească pentru toate prejudiciile suferite din această cauză.
(2)Indiferent de gravitatea tulburării, dacă i-a comunicat-o locatorului, fără ca acesta să o înlăture de
îndată, locatarul poate cere o scădere proporţională a chiriei. Dacă tulburarea este atât de gravă încât,
dacă ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul în condiţiile legii.
(3)Locatarul care, la încheierea contractului, cunoştea cauza de evicţiune nu are dreptul la daune-interese
Art. 1795: Introducerea în proces a locatorului
(1)Dacă locatarul este chemat în judecată de un terţ care pretinde un drept asupra bunului închiriat,
inclusiv un drept de servitute, şi există riscul pierderii, în tot sau în parte, a folosinţei bunului, el are
dreptul să ceară introducerea în proces a locatorului, în condiţiile Codului de procedură civilă.
(2)Locatarul va fi ţinut să îl despăgubească pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a
necomunicării tulburării de către locatar. El nu va fi însă ţinut la despăgubiri dacă dovedeşte că
locatorul nu ar fi avut câştig de cauză sau că, având cunoştinţă de tulburare, nu a acţionat.
Art. 1796: Obligaţiile principale locatarului
Locatarul are următoarele obligaţii principale:
a)să ia în primire bunul dat în locaţiune;
b)să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract;
c)să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă;
d)să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locaţiune
Art. 1797: Data plăţii chiriei-lipsa legii-lipsa uzantei distinctie in functie de termenul locatiunii
(1)În lipsă de stipulaţie contrară, locatarul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite potrivit
uzanţelor.
(2) Dacă nu există uzanţe şi în lipsa unei stipulaţii contrare, chiria se plăteşte după cum urmează:
a)în avans pentru toată durata contractului, dacă aceasta nu depăşeşte o lună;
b)în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, dacă durata locaţiunii este mai mare de o lună, dar mai mică de
un an;
c)în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru, dacă durata locaţiunii este de cel puţin un an.
Art. 1798: Caracterul executoriu
Contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele
fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la
termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege
Art. 1799: Obligaţiile privind folosirea bunului-destinatia bunului si cum este aceasta stabilita
Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă, potrivit destinaţiei
stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura
bunului, destinaţia sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte
Art. 1800: Schimbarea formei ori destinaţiei bunului. Folosirea abuzivă
Dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinaţia sau dacă îl întrebuinţează astfel încât îl prejudiciază
pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese şi, după caz, rezilierea contractului.
Art. 1801: Înştiinţarea locatorului despre nevoia de reparaţii
Locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi
notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă.
Art. 1802: Reparaţiile locative
În lipsă de stipulaţie contrară, reparaţiile de întreţinere curentă sunt în sarcina locatarului.
Art. 1803: Lipsa de folosinţă în caz de reparaţii urgente
(1)Dacă în timpul locaţiunii bunul are nevoie de reparaţii care nu pot fi amânate până la sfârşitul
locaţiunii sau a căror amânare ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul va suporta
restrângerea necesară a locaţiunii cauzată de aceste reparaţii.
(2)Dacă totuşi reparaţiile durează mai mult de 10 zile, preţul locaţiunii va fi scăzut proporţional cu timpul
şi cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
(3)Dacă reparaţiile sunt de aşa natură încât, în timpul executării lor, bunul devine impropriu pentru
întrebuinţarea convenită, locatarul poate rezilia contractul.
Art. 1804: Obligaţia de a permite examinarea bunului
Locatarul este obligat să permită examinarea bunului de către locator la intervale de timp rezonabile în
raport cu natura şi destinaţia bunului, precum şi de către cei care doresc să îl cumpere sau care, la încetarea
contractului, doresc să îl ia în locaţiune, fără însă ca prin aceasta să i se cauzeze o stânjenire nejustificată a
folosinţei bunului.
Art. 1805: Dreptul de a subcontracta şi de a ceda contractul-cand este interzisa-cazul unui anumit tip de bun
Locatarul poate să încheie o sublocaţiune, totală sau parţială, ori chiar să cedeze locaţiunea, în tot sau în
parte, unei alte persoane, dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres. Cu toate acestea, dacă
bunul este mobil, sublocaţiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul scris al locatorului.
Art. 1806: Interdicţia sublocaţiunii şi a cesiunii-priveste si tipul sublocatiunii sau a cesiunii
(1)Interdicţia de a încheia o sublocaţiune o include şi pe aceea de a ceda locaţiunea. Interdicţia de a ceda
locaţiunea nu o include pe aceea de a încheia o sublocaţiune.
(2)Interdicţia de a încheia o sublocaţiune priveşte atât sublocaţiunea totală, cât şi pe cea parţială.
Interdicţia de a ceda locaţiunea priveşte atât cesiunea totală, cât şi pe cea parţială.