decaderea Flashcards
Art. 2545: Instituirea termenului de decădere
(1)Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau
săvârşirea unor acte unilaterale.
(2)Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor
unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.
Art. 2546: Limita stabilirii termenelor de decădere
Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de
dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată.
Art. 2547: Aplicarea regulilor de la prescripţie
Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de
decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie.
Art. 2548: Regimul termenelor de decădere
(1)Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2)Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a
început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a
încetat.
(3)De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul
este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în
întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod
corespunzător.
Art. 2549: Renunţarea la beneficiul decăderii
(1)Când termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispoziţie legală care
ocroteşte un interes privat, cel în favoarea căruia a fost stipulat ori instituit poate să renunţe, după
împlinirea termenului, la beneficiul decăderii. Dacă renunţarea intervine înainte de împlinirea
termenului, sunt aplicabile regulile privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului.
(2)Părţile nu pot însă renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere
de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz.
Art. 2550: Invocarea decăderii
(1)Decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. 2.513.
(2)Organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent
dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveşte un drept
de care părţile pot dispune în mod liber
Art. 2551: Regulile aplicabile
Durata termenelor, fără deosebire de natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor stabilite de
prezentul titlu.
Art. 2552: Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani
(1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din
ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.
(2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se
împlineşte în ultima zi a acestei luni.
(3)Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi.
(4)Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor
socoti la sfârşitul termenului.
Art. 2553: Termenul stabilit pe zile
(1)Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului.
(2)Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.
(3)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va
împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.
Art. 2554: Prorogarea termenului
Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile
lucrătoare care îi urmează.
Art. 2555: Termenul stabilit pe ore
Când termenul se stabileşte pe ore, nu se iau în calcul prima şi ultima oră a termenului.
Art. 2556: Prezumţia efectuării în termen a actelor
Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului
poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit
activitatea la acel oficiu.
