HDI Flashcards
Prevalenta si def
Sursa de sângerare este sub ligamentul Treitz.
22‐33/0000 adulti, mortalitate 2‐9%, varsta 63‐77 ani
Mai puțin frecvente decât HDS, reprezintă 20‐33% din totalul
hemoragiilor digestive
Mortalitate 10‐20%
Mai frecventă la bărbați decât la femei datorită frecvenței mai
crescute a diverticulozei și bolilor vasculare la aceștia
Etiologie
Hemoroizi
Fisuri anale
Diverticuloza‐ 41‐48% din HDI, de cele mai multe ori sângerarea
survine în absența diverticulitei, iar existența acesteia nu sporește
riscul de hemoragie.
Polipi, hemoragii postpolipectomie (apar la 0,1‐3% din pacienții
polipectmomizați, sunt frecvent arteriale)
Cancer rectal sau colonic
BII (RCUH, boala Crohn)
Angiodisplazii
Colite de iradiere‐ radioterapia poate produce modificări
inflamatorii la nivelul colonului ceea ce poate da naștere la
formarea telangiectaziilor care ulterior pot sângera.
Colita ischemică‐ produce rar hemoragii semnificative
Colită infecțioasă (Salmonella, Shigella, Campylobacter jejuni,
Escherichia coli, Entamoeba histolytica).
Varice rectale
HDI secundare utilizării medicamentelor (AINS, aspirină)‐ în
special la vârstnici
Afecțiuni ale intestinului subțire (ileite, tumori, malformații
vasculare, diverticul Meckel)
Evaluarea inițială trebuie să cuprindă o anamneză amănunțită
acolo unde este posibil și un examen obiectiv atent
Manifestarea clinică diferă în funcție de etiologie însă principală
manifestare este rectoragia (hematochezia).
Hemoragiile din colonul drept se poate manifesta prin scaune
maro, în timp ce acelea provenind din colonul stâng se prezintă cu
scaune roșu aprins. Cu toate acestea, în practică se pot întâlni
hemoragii ale colonului drept exteriorizate prin rectoragii dacă
sângerarea este activă și masivă.
În mod similar o hemoragie din cec se poate manifesta prin
melenă fapte ce demonstrează că nu se poate stabili cu exactitate
sediul hemoragiei în urma exprimării sale clinice.
Melena poate fi expresia HDI dacă timpul de tranzit este suficient
de lung și apare mai ales în hemoragiile intestinului subțire
Examenul obiectiv trebuie să includă: piele, orofaringe,
nazofaringe, abdomen, regiunea anorectală.
In general pacienții cu HDI masivă se prezintă cu rectoragii,
hipotensiune, hematocrit scăzut.
Explorari dg
Analize de laborator
◦ Hematocritul indică gradul pierderii sanguine fiind relevant
numai după 46 de ore de la declanșarea hemoragiei
◦ Creșterea ureei sanguine indică originea superioară a
hemoragiei
◦ Modificări biochimice în funcție de cauză
Tuseul rectal‐ obligatoriu !!!
Există 3 tipuri de proceduri nechirurgicale folosite în dg HDI:
1. Colonoscopia‐ este metoda diagnostică de elecție, scurtează
procesul de diagnostic și crește acuratețea acestuia, permite
aplicarea măsurilor terapeutice (hemostază, fotocoagulare,
polipectomie)
2. Explorarea radioizotopică (technetium‐99 sau TRBC scan)‐
importantă în descoperirea hemoragiilor prin anomalii
vasculare, este mai sensibilă decât angiografia însă mai puțin
specifică decât endoscopia sau arteriografia.
3. Angiografia/angiografia CT‐ aceleași indicații ca și
explorarea radioizotopică.
In afară de colonoscopie, în funcție de circumstanțe clinice
deosebite se mai pot utiliza:
◦ Capsula endoscopică‐ permite diagnosticul leziunilor
intestinului subțire, se practică în general după efectuarea
EDS și EDI, în absența identificării unei cauze
◦ Push enteroscopy/double‐balloon/spiral enteroscopy
Tratament
Există 3 componente terapeutice:
1. Resuscitare și evaluare inițială: susținerea parametriilor
hemodinamici pentru menținerea TA, a perfuziei renale și a
diurezei, stabilizarea hematocritului: Perfuzie de lichide (SF,
coloizi) sau sânge.
2. Identificarea sursei de hemoragie
3. Intervenția terapeutică de stopare a hemoragiei
De îndată ce pacientul este stabil hemodinamic și se identifică
sursa de hemoragie prin colonoscopie se poate tenta oprirea
acesteia: coagulare și injectare de vasoconstrictoare sau agenți
sclerozanți.
In caz de hemoragie diverticulară se poate recurge la coagulare
bipolară, injectare de epinefrină, clipuri metalice iar dacă
hemoragia este recurentă, la rezecarea segmentului afectat.
In caz de angiodisplazii, terapia termică poate fi de folos‐
electrocoagulare, coagulare cu plasma argon.
La pacienții la care colonoscopia nu poate preciza cauza se
recurge la angiografie cu sau fără scanare anterioară cu
radionuclizi și care permite totodată intervenția terapeutică
(embolizări sau infuzie de vasopresină)
La cei care nu se identifică cauza, hemoragia este masivă sau
recurentă, prezintă instabilitate hemodinamică, se recurge la
rezecția chirurgicală.
