Gastrite Flashcards
Definitie si prevalenta
termenul de gastrită a fost introdus în 1808 de Broussias
= afecţiuni inflamatorii acute sau cronice, difuze sau focale ale stomacului
se definesc pe criterii endoscopice şi histologice
manifestările clinice sunt nespecifice
prevalenţa cu vârsta, ajungând ca la 55 de ani peste 50 % din populaţie să prezinte gastrită de diferite grade
Etiopatogeneza factori exogeni
◦ condimentele (piper, muştar, boia etc.) în exces
◦ alcoolul
◦ medicamentele (AINS şi corticosteroizii)
◦ bacterieni – HP, alte microorganisme
◦ toxiinfecţiile alimentare
◦ fungi (candida)
◦ factori corozivi (acizi, baze)
Etiopatogeneza factori endogeni
◦ vârsta peste 50 de ani
◦ factorii imuni (gastrita tip A ‐autoimună)
◦ factorii alergici
◦ stomacul operat (gastrita de reflux)
◦ suferinţe de vecinătate (colecistopatii, pancreatopatii‐ pot induce reflux duodenogastric)
◦ boli extradigestive (DZ, uremia, IC, ciroza hepatică etc).
Diagnostic
Dg.corect 1) tipul de G. – cronică / acută
2) dg.endoscopic – forma endoscopică
3) extinderea leziunilor – antru / corp / întregul stomac
4) activitatea histopatologică – activă / inactivă
5) etiologia
Ex.: G.cronică erozivă antrala, cu activitate moderată, H.p. pozitivă
Clasificarea OLGA
poze pdf
Gastrita acuta def clasif si cauze
inflamatia poate implica întregul stomac (pangastrita) sau doar o regiune a stomacului (ex antrul)
poate fi împărțita în două categorii: erozive (eroziuni superficiale, eroziuni profunde, eroziuni hemoragice ) și
nonerozive ( în general, cauzate de H. pylori)
Cauze: medicamente (AINS), alcool (“tare”‐whisky, vodka, gin), bila, ischemia, leziunile de stres (socul, IRespA,
IrenA, interventii chirurgicale extinse,etc ), bacterii (HP), virusuri, fungi, radiatiile, alergiile, toxinfectiile
alimentar
GA tablou si dg
brusc
manifestări dispeptice necaracteristice: durerea epigastrică ce se accentuează postalimentar, greţuri şi vărsături
postalimentare (uneori cu conţinut biliar).
HDS exteriorizată prin hematemeză şi/sau melenă
tabloul clinic poate fi completat de cel al bolii de bază
Dg: endoscopia leziunile mucoasei + întinderea lor + biopsi
GA Tratament
Tratamentul bolii de bază
Stoparea agentului cauzator (ex AINS)
Regimul alimentar cruţarea mecanică, chimică şi termică; in 6‐8 zile se poate reveni treptat la o alimentaţie
normală
Antiemetice daca este cazul
Antiacidele (Maalox, Dicarbocalm) ‐ de 5‐6 ori pe zi la 1 ‐ 1 1/2 ore după masă‐ ameliorează tabloul clinic +
morfologic
Citoprotectoarele: Pg şi sucralfatul ‐ mai ales în g. postAINS
IPP: omeprazolul, lansoprazol, pantoprazol, esomeprazol etc
Eradicarea infectiei cu H pylori
Gastrita cu HDS severe – trat. specific al hemoragiei digestive
Gastrita flegmonoasa tot
- boala infectioasa (rara) acuta si severa care poate fi fatală în cazul în care diagnosticul este întârziat
- F predispozanti: alcool, Imunocompromisii (HIV, artrita reumatoidă, diabet zaharat, limfom cu celule T), leziunile
mucoasei stomacului - Bacteriile asociate: str. alfa‐hemolitic, stafilococi, E.coli, Proteus, Haemophilus, Cl. perfringens
- Tabloul clinic = sever ‐ febră, frisoane, stare toxică, dureri abdominale + vărsături (uneori cu continut
purulent) - Tratament ‐administrarea de antibiotice sau interventia chirurgicala
Gastritele cronice def si prevalenta
= afecţiuni simptomatice/asimptomatice caract. prin inflamatia cronica a mucoasei stomacului (infiltratului
inflamator cronic) + trăsături endoscopice variate
Prevalenţa cu vârsta, afecteaza aprox egal ambele sexe, cu exceptia celei autoimune (F:B=3:1)
GC etiologie cauze inf
Cauzele infecțioase:
◦ infectia cu H pylori cea mai frecventa cauza a gastritei cronica
◦ infectia cu Helicobacter heilmannii
◦ gastrita granulomatoasa asociată cu infecțiile din sifilis, histoplasmoza, blastomicoza, mucormicoză, etc
◦ infecții parazitare ‐Strongyloides, schistosomiaza, sau Diphyllobothrium latum
◦ infectii virale (CMV sau virus herpetic)
GC etiologie cauze non inf
◦ gastrită autoimună
◦ gastropatia chimica, (de reflux biliar cronic, AINS, aspirină)
◦ gastropatia uremica
◦ gastrita granulomatoasă cronică neinfectioasa (B Crohn, sarcoidoza, granulomatoza Wegener, etc)
◦ gastrita limfocitara
◦ gastrita eozinofilica
◦ gastrita ischemica
◦ etiologie nedeterminată
Gastrita cronica bacteriana
G. cronică HP + = peste 90% din totalul g. cronice
Prevalenţa HP în g. cronică antrală ‐de 69‐98%
Macroscopic (endoscopic) = aspect variabil + necaracteristic – normal / eritematos exsudativ friabilitate
asociată / g. maculo‐erozivă hemoragii subepiteliale / noduli antrali (copii)
Histopatologic
◦ infiltrat inflamator cronic + infiltrat inflamator acut imediat sub epiteliul de suprafaţă aspect de g.
superficială;
◦ uneori foliculi limfoizi, criptită, abces criptic, adesea depleţie de mucus şi uneori eroziuni; HP în
stratul de mucus adiacent celulelor epiteliale, adesea penetrează spaţiul intercelular
Clinic – durere epigastrică, greturi, vărsături; 1% dintre pacienţii spre cc. gastric de tip difuz sau MALT
Diagnostic ‐ pe criterii clinice, endoscopice histologice
Evidenţierea HP
Evoluţie g. superficială g. cronică atrofică. Prin apariţia metaplaziei intestinale infecţia este treptat
eliminată
Gastrita cronica bacteriana tratament
- eradicarea infecţiei + trat gastritei (IPP)
- regimurile terapeutice de eradicare‐ Maastricht VI (2022)‐ vezi curs UGD
- Obs: Reinfecţia după eradicare în ţări în curs de dezvoltare 20‐30% la un an de la eradicare !
- Profilaxia infecţiei cu HP – respectarea reguli elementare de igienă, sterilizarea instrumentelor în spital
GC atrofica def si clasif
- =entitate histopatologica caracterizata prin inflamatia cronica a mucoasei gastrice cu pierderea de celule
glandulare gastrice și înlocuirea cu epiteliu de tip intestinal, glande de tip piloric și țesut fibros - Atrofia mucoasei gastrice este punctul final al proceselor cronice, cum ar fi gastrita cronică asociată cu infecția
cu Helicobacter pylori, alti factori de mediu neidentificați și autoimunitatea împotriva celulelor glandulare
gastrice - Poate fi localizată la antru, zona fundică sau difuză (multifocală)
- Tipuri principale a) g. atrofică a corpului gastric (autoimună, tip A) asociată cu anemia Biermer; b) g. atrofică
predominant antrală (tip B, generată de f. de mediu)
– În g. cronică autoimună procesul inflamator interesează zona fundică şi evoluează cu deficit de vitamina
B 12. Cauza: agresiune imună directă împotriva cel. parietale + f. intrinsec secretat de mc. oxintică.
Prevalenţă 5% din g. cronice, A.D., F/B =3/1
– G. cronică predominant antrală (şi multifocală) a cărei frecvenţă creşte cu vârsta, are o patogeneză
complexă determinată de factori de mediu, inclusiv HP
GC atrofica tablou
c ‐ nu este patognomonic
* G. cronică asociată anemiei Biermer (20% din g. atrofică autoimună)
– s. anemic – paloare accentuată, ameţeli, pierderi de echilibru
– s. digestiv – glosodinie, disfagie
– s. neurologic – neuropatie simetrică a mb. inf. – parestezii+mers dificil
GC atrofica paraclinic
- Endoscopia cu biopsii multiple (+ex histopatologic) –esentiale mucoasa are caracterele atrofiei cu vizualizarea
desenului vascular, pliurile şterse, iar din cauza anemiei culoarea este palidă - Funcţional hipo/aclorhidrie; odată cu dispariţia celulelor parietale aclorhidria histamino‐refractară
- Pepsinogenul I – scazut; PG I/PG II (v.n. 6,20,2) cu valoare predictivă a gastritei în aria fundică de 70%.
- Gastrina serică
- Imunologic apariţia atc. anticelulă parietală la 60‐88% din bolnavi şi atc. antifactor intrinsec la 50%.
corelaţie între titrul anticorpilor şi severitatea gastritei. - vitaminei B12 serica
- Testul Schiling anormal, dar care se corectează prin administrarea factorului intrinsec
GC atrofica evolutie si tratament
Evoluţia
* Aclorhidria histamino‐refractară condiţii de populare a stomacului cu microorganisme aerobe şi anaerobe ‐
bogat echipament de tip nitrat‐reductază Nitraţii alimentari/alte surse nitriţi + aminele nitrozamine =
cancerigene
* Adenocarcinomul este de 3‐4 ori mai frecvent la bolnavii cu g. cronică atrofică
Tratament
* dispensarizarea + urmărirea endoscopică pentru dg. precoce al cc. gastric
* G. cronică autoimună cu anemie Biermer vit. B 12 acid folic şi preparate cu fier
Gastrita chimica
- gastrita cronică de reflux (reactivă)
- gastrita cronică medicamentoasă
- şi gastrita cronică alcoolică
Gastrita de reflux
– frecventă = inflamaţia mucoasei gastrice, consecinţă a regurgitării conţinutului duodenal
(jejunal) în stomac
◦ pe stomac anatomic normal (tulb. de motilitate) 7‐10%
◦ după rezecţia gastrică cu anastomoza gastro‐intestinală
Gastrita de reflux tablou si examinari
Tabloul clinic
* Este polimorf, nesistematizat, epigastralgii, greţuri şi vărsături biliare
* Durerea epigastrică postalimentară accentuată de alcaline şi refractară la antiulceroase sugerează g. de reflux
Gastroscopic hiperemia, friabilitatea şi aspectul granular al mucoasei.
* Leziunile cele mai severe în antru, distribuţia parcelară
Diagnostic a) clinic b) evidenţierea refluxului duodeno‐gastric (endoscopic, radiologic, dozarea acizilor biliari) c)
endoscopic; d) histologic hiperplazie foveolară+inflamaţie minimă
Gastrita de reflux tratament
- Gastrita cu refluxul gastroduodenal
- Masuri igieno dietetice evitarea fumat, alcool, prajeli, ciocolata, rosii, cafea, bauturi carbogazoase; dieta
proteica, saraca in lipide, mese mici, fractionate, scadere ponderala la obezi - Medicamentos:
prokinetice (Metoclopramid, Motilium)
IPP
Citoprotectoare ‐sucralfat, Pg. - chirurgical (procedeul ansei lui Henley şi anastomoza în Y‐Roux)
- Evoluţie‐ f: debit şi durata refluxului cc. gastric (15‐20 ani de la operaţie)
Gastrita limfocitara
- 1986 Hoat ‐ caracterul distinctiv = limfocitele (LT‐ CD8+)
- =un tip de gastrită cronică caracterizată prin infiltrarea densa a epiteliului de suprafata si foveolar cu limfocitele
T si infiltrat inflamator cronic in lamina propria - Rară 0,8‐4,5% din totalul gastritelor, etiopatogenie necunoscută – HP (20‐41%), autimunitate
- Clinic ‐ manifestări dispeptice nespecifice
- Diagnostic endoscopic g. papulo‐erozivă /pliuri hipertrofice + histologic (histopatologie similară cu cea a bolii
celiace) - Evoluţie necunoscută, posibilă asociere cu limfom MALT
- Tratament – nespecific; corticostreoizi, IPP, eradicarea HP
Gastrita eozinofilica
- Rară – posibil alergică ‐ infiltrarea peretelui gastric cu eozinofile
- Endoscopic leziunile sunt necaracteristice
- Pacienții au frecvent eozinofilie in sângele periferic
- Dg‐ histologic
- Tratament: prednison, antisecretoare şi citoprotectoare
Gastrita Menetrier
- Rară ‐ etiologia necunoscută, bărbaţi > 50 ani
Morfopatologie - Macroscopic ‐ pliurile mucoase mari, rigide (aspect cerebriform) cu ulceraţii pe suprafaţa lor; uneori aspect
polipoid. - Histologic ‐ hiperplazie foveolară masivă cu aspect chistic
Clinic ‐ dureri epigastrice, greţuri şi vărsături
Paraclinic ‐ hipersecreţie de mucus + exudaţie proteică intragastrică. Secreţia de acid clorhidric este diminuată.
Proteinograma hipoproteinemie + hipoalbuminemie.
Dg: endoscopic, histologic, proteinogramă serică şi dozarea prot. din sucul gastric.
Evoluţie: risc de dezv. a cc. gastric –10%
Tratament – nespecific; hipoproteinemie – corecţia prin regim alimentar, anticolinergice /suplimentare parenterală
(Aminosteril), citoprotectoare - Vagotomia şi gastrectomîa (parţială sau totală) pot influenţa pierderea de proteine.
Gastritele granulomatoase
Etiologie – boala Crohn, sarcoidoza, si gastrita granulomatoasa izolata
‐Boala Crohn ‐implicare gastrica la aproximativ 33% din cazuri.
‐Granuloame au fost descrise și în asociere cu neoplasme gastrice, inclusiv carcinom și limfom malign
Macroscopic – g. maculo‐erozivă/cu pliuri hipertrofice/ g.eritematos‐exsudativă
Clinic‐ variabil
Dg – endoscopic + histologic
Tratament ‐ specific substratului etiologic
Gastropatia portal hipertensiva
- = anomalie endoscopică şi histologică mai frecvent observata la pacienții cu boală hepatică avansată și / sau
hipertensiune portala - în medie la 60% din bolnavii cu ciroză hepatică
- Macro si microscopic ‐ endoscopic se caracterizeaza prin prezența unui pattern tip mozaic la nivelul mucoasei,
cu aspect de piele de sarpe, cu zone/pete focale roșii și maro, și ectazii vasculare localizate la nivelul fundulsului
sau corpului gastric; implică modificări macroscopice ale mucoasei gastrice care apar în HTP si care sunt asociate
cu dilatatii și ectazii vasculare la nivelul mucoasei și submucoasei fără modificări inflamatorii semnificative - Clinic nespecific ‐de tip gastritic: greţuri, vărsături, inapetenţă etc.
- În funcţie de severitate a) gradul I (uşoară) = mucoasa congestionată, aspect mozaicat sau asemănător cu
“pielea de şarpe” b) gradul II (moderată) = congestie ce da aspect pătat mucoasei (”vărgat”, rush scarlatiniform),
edem c) gradul III (severă) = eroziuni, gastrită hemoragică - Evoluţie, tratament evolutie progresiva sau regresiva
- Betablocarea + decomprimarea chirurgicală (şunt portocav, spleno‐renal)
