Reacții antiliberale sociale și naționale. Socialismul marxist Flashcards
Prima reacție antiliberală fără a fi socialistă, vine din partea lui
a) Henri de Saint Simone;
b) Simone de Sismondi;
c) Charles Fourier.
b) Simone de Sismondi.
Cu privire la proprietatea privată, Saint Simone consideră că
a) asigură de la sine bunăstarea generală cu condiţia limitării implicării statului în viaţa societăţii;
b) este pe de o parte furt, pe de altă parte libertate;
c) nu slujeşte intereselor producţiei; datorită instituţiei moştenirii, depozitarii capitalului fiind hotărâţi de hazardul naşterilor şi nu de interesul social.
c) nu slujește intereselor producției datorita instituției moștenirii, depozitării capitalului fiind hotărâți de hazardul nașterilor și nu de interesul social.
În conformitate cu concepția Școlii istorice, legile naturale
a) sunt “raporturi esenţiale ce derivă din natura lucrurilor”;
b) nu sunt impuse de voinţa
oamenilor, ci există în mod natural şi spontan, fiind create de
Dumnezeu pentru fericirea oamenilor;
c) nu sunt inerente lucrurilor, ci sunt provizorii şi condiţionate,
verificându-se doar într-un anumit cadru instituţional.
c) nu sunt interne lucrurilor, ci sunt provizorii și condiționate, verificându-se doar într-un anumit cadru instituțional.
Obiectivul principal al poiticii economice în concepția lui Frederich List este
a) creşterea puterii productive a statului, pe calea dezvoltării industriale, prin protecţionism;
b) educarea industrială a naţiunii;
c) sprijinirea întreprinzătorilor particulari.
a) creșterea puterii productive a statului, pe calea dezvoltării industriale, prin protecționism.
Pentru socialismul de stat, scopul statului este
a) “paznic de noapte” al libertăţii şi proprietăţii indivizilor inegali;
b) paznic al “ordinii naturale” şi al fundamentului său - proprietatea privată;
c) educaţia şi dezvoltarea omenirii spre libertate.
c) educația și dezvoltarea omenirii spre libertate.
Pentru Karl Marx, contradicția fundamentală a capitalismului este
a) contradicţia dintre un mod de producţie colectiv şi un mod individual de apropriere a rezultatelor producţiei;
b) contradicţia dintre interesele claselor sociale: clasa productivă, clasa sterilă, clasa proprietarilor de pământ;
c) contradicţia dintre “legea debuşeelor” şi dezechilibrele economice grave (inflaţie, şomaj etc.).
a) contradicția dintre un mod de producție colectiv și un mod individual de apropiere a rezultatelor producției.
Socialismul creștin propune
a) reevaluarea rolului familiei în societate;
b) reforma economică bazată pe o asociaţie cu caracter pur economic - organizaţia corporativă;
c) desfiinţarea proprietăţii private şi instaurarea unui colectivism însoţit de necesitatea unei reforme morale individuale.
b) reforma economică bazată pe o asociație, cu caracter pur economic - organizația corporativă.
Scenariul de organizare socială al socialiștilor utopici propune
a) înlocuirea mecanismului spontan de reglare a proporţiilor economice cu intervenţia statului pentru înfăptuirea justiţiei sociale;
b) înlocuirea proprietăţii private cu proprietatea socială;
c) repartiţia echitabilă a veniturilor în societate.
Varianta corectă este: A= a+b; B=b+c; C=a+c; D=a+b+c.
a) înlocuirea mecanismului spontan de reglare a proporților economice cu intervenția statului pentru înfăptuirea justiției sociale
b) înlocuirea proprietății private cu proprietatea socială
Pentru Pierre Joseph Proudhon soluția pentru a corecta defectele proprietății private este
a) organizarea de “cooperative” pe baze colective, în care gestiunea veniturilor se face de către muncitori, după criteriul muncii prestate;
b) “societatea mutualistă a reciprocităţii serviciilor”;
c) “falansterul”- asociaţie industrial-agricolă bazată pe munca în comun şi criterii stricte de repartiţie a rezultatelor.
b) “societatea mutualistă a reciprocității serviciilor”.
Sunt considerați exponenți ai Școlii istorice germane
a) J. H. G. von Juste, J. von Sonnenfels, K. Klock;
b) B. Hildebrand, G. von Schmoller, M. Weber, W. Sombart;
c) Lasalle, Bernstein, Kautsky.
b) B. Hildebrand, G. von Schmoller, M. Weber, W. Sombart.
Friedrich List consideră că puterea unei națiuni este dată de
a) avuţia de care dispune la un moment dat;
b) forţele productive capabile să perpetueze crearea de avuţii;
c) dezvoltarea industrială.
b) forțele productive capabile să perpetueze crearea de avuții.
Pentru socialismul de stat, scopul statului este
a) “paznic de noapte” al libertăţii şi proprietăţii indivizilor inegali;
b) paznic al “ordinii naturale” şi al fundamentului său - proprietatea privată;
c) educaţia şi dezvoltarea omenirii spre libertate.
c) educația și dezvoltarea omenirii spre libertate.
Gândirea economică a lui Karl Marx s-a format sub influența
a) liberalismului economic clasic, de la care a preluat sistemul naţional;
b) socialismului utopic, de la care a preluat idealul social;
c) protecţionismului german, de la care a preluat obiectivul politicii economice.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D= a+b+c.
a) liberalismului economic clasic, de la care a preluat sistemul național
b) socialismul utopic, de la care a preluat idealul social.
Noțiunea “mod de producție” este definită de Karl Marx ca
a) unitatea dialectică a forţelor de producţie (alcătuite din mijloacele de producţie şi forţa de muncă) şi a relaţiilor de producţie;
b) relaţiilor de producţie (alcătuite din mijloacele de producţie şi forţele de producţie) şi a forţei de muncă;
c) forţele de producţie (alcătuite din mijloacele de producţie şi relaţiile de producţie) şi a forţei de muncă.
a) unitatea dialectică a forțelor de producție și a relațiilor de producție.
Teoria marxistă a valorii utilizează pentru măsurarea cantității de muncă următorul etalon
a) munca concretă şi munca abstractă;
b) timpul de muncă socialmente necesar;
c) utilitatea marginală.
b) timpul de muncă socialmente necesar;
Disidența față de liberalism a lui Simone de Sismondi se manifestă cu privire la
a) obiectul, metoda şi concluziile practice ale Şcolii clasice;
b) principiile teoretice ale Şcolii clasice;
c) proprietatea privată.
a) obiectul, metoda și concluziile practice ale Școlii clasice.
Simone de Sismondi contestă teorema liberală a identității interesului particular cu cel general, folosind ca argument
a) proprietatea trebuie organizată în vederea intereselor producţiei;
b) repartiţia inegală a proprietăţii şi forţa inegală a contractanţilor, determină contradicţia dintre interesele private şi interesul general;
c) individul poate fi mai bine apărat prin organizarea în mici grupe autonome.
b) repartiția inegală a proprietîții și forța inegală a contractanților, determină contradicția dintre interesele private și interesul general.