Citate Flashcards
“Fiindcă vedem că orice stat este un fel de asociaţie şi că orice asociaţie se întocmeşte în scopul unui bine oarecare (căci în vederea a ceea ce li se pare a fi un bine, toţi fac toate), este clar că toate (asociaţiile) năzuiesc spre un bine oarecare, iar scopul acesta îl împlineşte în chipul cel mai desăvârşit şi tinde către binele cel mai ales acea asociaţie care este cea mai desăvârşită dintre toate şi le cuprinde pe toate celelalte. Aceasta este aşa numitul stat şi asociaţia publică”
Aristotel
Grecia Antică
stat, asociație, bine oarecare
Statul ideal
“Dar dacă arta acestei îmbogăţiri n-are hotare, economia domestică are, fiindcă câmpul ei este cu totul deosebit. Astfel, este evident că orice avuţie trebuie să aibă o limită. Însă din fapte vedem că are loc contrariu; toţi cei ce vor să se înavuţească, îngrămădesc moneda lor la infinit. Pricina este apropierea ambelor (arte de înavuţire); întrebuinţarea aceluiaşi ban poate fi interpretată într-un fel sau altul, după cum se face într-un domeniu sau altul al hrematisticii, căci amândouă sunt întrebuinţări ale aceleiaşi avuţii, (anume a banului), însă nu în acelaşi scop; scopul celei dintâi este altul, al celei de a doua înmulţirea lor. Unora li se pare că acesta este obiectul economiei domestice şi continuă să creadă că trebuie ori a păstra, ori înmulţii la infinit averea existentă.”
Aristotel
Grecia Antică
îmbogățiri, economie domestică, hrematistica
Arta îmbogățirii
“[…] mijlocul obişnuit de sporire a avuţiei şi a tezaurelor noastre este comerţul cu străinătatea, activitate în care trebuie să respectăm regula după care, în fiecare an, să vindem străinilor mărfurile noastre, de o sumă mai mare decât suma mărfurilor folosite de noi de la ei”
Thomas Mun
Mercantilismul matur
avuție, tezaur, comerțul cu străinătatea
Realizarea unei balanțe comerciale favorabile
“Bogăţia nu este altceva decât hrana, comodităţile şi agrementele vieţii”; “puterea şi avuţia statului constă în abundenţa banilor care circulă”; “fiecare ţară care are mai mulţi bani în circulaţie decât vecinii ei are un avantaj asupra acesteia cât timp menţine această abundenţă de bani”
Richard Cantillon
Mercantilismul târziu
bogăție, avuția statului, bani în circulație
Concepția despre bogăție
“Impozitul formează un fel de proprietate comună neînstrăinabilă […] Atunci când proprietarii funciari cumpără şi vând pământuri, nu cumpără şi nici nu vând impozitul; nu dispun decât de porţiunea de teren care le aparţine, preluându-se impozitul. Astfel, existenţa acestui impozit nu mai este în sarcina nici unui proprietar funciar […] Prin această formulă venitul public nu-i oneros pentru nimeni, nu costă nimic pe nimeni, nu-i plătit de nimeni şi nu ia nimic în proprietatea nimănui”
Dupont de Nemours
Școala Fiziocrată
impozit, proprietari funciari, venitul public
Rolul și importanța impozitului
“Munca, prin urmare, este măsura reală a valorii de schimb a turor mărfurilor. Preţul real al oricărui lucru, ceea ce îl costă în realitate pe acela care doreşte să obţină acest lucru, este truda şi osteneala depuse pentru dobândirea lui. Cât valorează un bun în realitate, pentru omul care l-a obţinut şi care doreşte să dispună de el sau să- l schimbe cu alt obiect, este truda şi osteneala de care el se poate cruţa şi pe care le poate impune altor oameni. Ceea ce se cumpără cu bani sau cu mărfuri este obţinut printr-o muncă egală cu ceea ce am putea obţine prin propria noastră trudă fizică. Banii sau mărfurile ne scutesc, într-adevăr, de această trudă. Banii şi mărfurile conţin valoarea unei anumite cantităţi de muncă pe care noi o schimbăm cu ceea ce se presupune, la un moment dat, că ar conţine valoarea unei cantităţi egale de muncă. Munca a fost primul preţ, prima monedă de cumpărare cu care erau plătite toate lucrurile. Nu prin aur şi argint, ci prin muncă s- achiziţionat la început avuţia lumii; iar valoarea avuţiei pentru cei ce o posedă şi doresc să o schimbe cu alte produse noi, este egală exact cu cantitatea de muncă pe care ea le dă posibilitatea să o cumpere sau de care le dă posibilitatea să dispună.”
Adam Smith
Liberalismul economic/ Școala Clasică
munca, valoare de schimb, prețul real, avuția lumii
Teoria valorii bazată pe muncă
“Toate sistemele, fie ele liber consimţite sau impuse, odată complet înlăturate, sistemul libertăţii naturale, simplu şi evident, se organizează de la sine. Orice om, atâta vreme cât nu încalcă prevederile legale, este liber pe de-a întregul să-şi urmărească propriul interes, aşa cum consideră el, şi să
participe la competiţia cu ceilalţi oameni sau clase sociale, cu toate forţele şi posibilităţile sale. Monarhul este complet eliberat de obligaţii în aşteptarea realizării a ceea ce trebuie întotdeauna expus nenumăratelor amăgiri, şi pentru îndeplinirea corectă a ceea ce dorinţa sau cunoaşterea omenească nau putut fi vreodată suficiente: îndatorirea de a supraveghea activitateaindividuală a oamenilor şi de a o utiliza spre îndatoriri mai potrivite interesului societăţii. Conform sistemului libertăţii naturale, monarhul
trebuie să ţină seama doar de trei obligaţii, trei îndatoriri de mare importanţă, într-adevăr, dar clare şi inteligibile pentru înţelegerea obişnuită: în primul rând datoria de a proteja societatea de violenţa şi invazia altor societăţi independente; în al doilea rând, aceea de a proteja cât mai mult posibil, fiecare membru al societăţii de nedreptatea sau asuprirea oricărui alt membru, sau îndatorirea de a instaura administrarea exactă a justiţiei; şi, în al treilea rând, îndatorirea de a ridica şi a păstra anumite lucrări publice, care n-ar fi putut nicicând fi în interesul unei singure persoane, sau a unui număr mic de oameni, pentru că profitul n-ar putea recompensa niciodată vreo persoană sau un număr mic de oameni, deşi, profitul, pentru o societate măreaţă, poate fi mult mai mare decât acoperirea cheltuielilor”
Adam Smith
Liberalismul economic/ Școala Clasică
sistemul libertății naturale, propriul interes, monarhul
Rolul monarhului în economie
“[…] nimeni nu va plăti pentru folosinţa pământului atunci când acesta se găseşte din abundenţă încă neînsuşit şi, în consecinţă, la dispoziţia oricui ar putea să şi-l aleagă pentru al cultiva […] Când, odată cu dezvoltarea societăţii, se cultivă pământ cu o fertilitate de gradul doi, atunci începe să se plătească imediat rentă pentru cel de primă calitate, iar mărimea acelei rente va depinde de diferenţa în calitatea celor două porţiuni de pământ.[…] Cu fiecare spor de populaţie, care va obliga o ţară să recurgă la pământ de calitate mai slabă pentru a fi în stare să mărească oferta de alimente, renta tuturor pământurilor mai fertile va creşte”
David Ricardo
Liberalismul economic/ Școala Clasică
pământ, fertilitate, rentă
Teoria rentei
“Anglia ar putea fi în aşa fel condiţionată de împrejurări, încât pentru a produce stofe să necesite munca a 100 de oameni timp de un an; iar dacă ar încerca să obţină vinul, s-ar putea să aibă nevoie de munca a 120 de oameni pe aceiaşi perioadă de timp. De aceea, Anglia va găsi că este în interesul ei să importe vin şi să-l cumpere prin exportul de stofă.
Pentru producţia vinului, în Portugalia, s-ar putea cere doar munca a 80 de oameni timp de un an; iar pentru a produce stofa în aceiaşi ţară s-ar putea cere munca a 90 de oameni pe aceiaşi perioadă de timp. Ar fi, prin urmare, avantajos pentru ea să exporte vin în schimbul stofei. Acest schimb s-ar putea face chiar dacă marfa importată de Portugalia ar putea fi produsă de ea cu mai puţină muncă decât în Anglia. Deşi ar putea să facă stofa cu munca a 90 de oameni pentru a o produce, deoarece ar fi mai avantajos pentru ea să-şi întrebuinţeze capitalul pentru producţia de vin, pentru care ar obţine din Anglia mai multă stofă decât ar putea ea produce prin trecerea unei părţi din capitalul ei de la cultivarea viţei de vie la fabricarea stofei”.
David Ricardo
Liberalismul economic/ Școala Clasică
Anglia, Portugalia, vin, stofă, import, export
Teoria comerțului internațional bazată pe teoria costurilor comparative și al avantajului relativ
“Naţiunea îşi trage energia productivă din forţele spirituale şi fizice ale indivizilor, din instituţiile sale civile şi politice din fondul natural pus la dispoziţia sa, sau din instrumentele care se găsesc în posesia sa şi care ele însele sunt produsele materiale ale eforturilor spirituale şi fizice anterioare, adică din capitalul material agricol, industrial şi comercial”
Friederich List
Protecționism
națiunea, energie productivă, instituții, instrumente
Implicarea activă a statului în economie
“Munca, odată consumată, nu are nicio influență asupra valorii viitoare a unui articol; ea este pierdută pentru totdeauna. În comerț, ceea ce ține de trecut, este trecut pentru totdeauna și noi o pornim întotdeauna de la zero, judecând valorile lucrurilor în raport cu utilitatea lor viitoare. Dar, chiar dacă munca nu este niciodată cauza valorii, ea este, totuși, într-un mare număr de cazuri circumstanța determinantă. Și iată cum: valoarea nu depinde decât de gradul final de utilitate. Cum putem noi varia acest grad final de utilitate ? Având mai multă sau mai puțină marfă destinată consumului. Și cum putem
avea mai multă sau mai puțină marfă? Cheltuind mai multă sau mai puțină muncă pentru a o obține. Aceasta se poate rezuma astfel: Costul de producție determină oferta disponibilă. Oferta disponibilă determină gradul final de utilitate. Gradul final de utilitate determină valoarea”
W. S. Jevons
Neoclasicism
munca, valoarea, grad final de utilitate
Teoria valorii bazată pe utilitate
“[…] natura mediului pe care îl cere jocul liber al forţelor economice pentru a putea transforma în realitate potenţialul de producţie. Măsurile de control central, necesare pentru asigurarea ocupării depline, vor implica desigur, o mare extindere a funcţiilor tradiţionale ale statului. De altfel, însăşi teoria clasică modernă a atras atenţia asupra unor situaţii diverse, în care se poate ivi necesitatea de a struni sau a dirija jocul liber al forţelor economice. Va continua, însă, să existe un câmp larg pentru exercitarea iniţiativei şi răspunderii particulare. În hotarele acestui câmp îşi vor păstra valabilitatea avantajele tradiţionale ale individualismului”
J. M. Keynes
Dirijismul economic
control central, ocupare deplină, forțe economice
Implicarea activă a statului în economie
“Nici o societate modernă nu se încadrează perfect într-una din cele două categorii menţionate. Mai degrabă, s-ar putea spune că toate societăţile au la bază economia mixtă, cu elementele preluate atât de la economia de piaţă, cât şi de la economia de comandă. Niciodată nu a existat o economie de piaţă 100% (deşi Anglia secolului XIX s-a aflat foarte aproape de realizarea acestui deziderat). Astăzi, în SUA, majoritatea deciziilor se iau de piaţă. Statul joacă, însă, un rol important în ceea ce priveşte modificarea normelor după care funcţionează piaţa; el este cel ce stabileşte legile şi regulile care guvernează viaţa economică, cel care prestează servicii educaţionale şi poliţieneşti, în fine, cel care controlează fenomenul poluării şi cadrul de desfăşurare al afacerilor. Iar Rusia şi celelalte ţări foste socialiste din Europa de Est, nemulţumite de performanţele economiei de comandă, au pornit fiecare în căutarea unui anume tip de economie mixtă”
P. A. Samuelson
Neokeynesismul
economie mixtă, economia de piață, economia de comandă
Statul bunăstării generale realizat prin intermediul economiei mixte
“Sistemul planificat îşi domină puternic mediul înconjurător; sistemul pieţei se adaptează unor forţe pe care nu le controlează. Dezvoltarea şi venitul concordă cu această deosebire dintre ele: în primul caz sunt mari, în cel de-al doilea sunt mult mai mici. Trebuie reţinut că decalajul în dezvoltare se relevă în raport cu nevoile consumatorului şi cu nevoile
publice. În cazul sistemului planificat, aceste nevoi nu numai că sunt bine slujite, ci sunt în mare măsură create; în cazul sistemului pieţei, nevoia este de obicei insuficient acoperită. Ajungem acum la ultima deosebire dintre cele două sisteme. Sistemul pieţei este el însuşi pe deplin stabil, la fel ca şi combinaţia clasică de firme competitive şi monopoluri de mică dimensiune care constituie prototipul modern al pieţei. Apar fluctuaţii descendente ale producţiei şi ocupării forţei de muncă sau ascendente în ce priveşte preţurile, dar ele se autolimitează şi,
în cele din urmă, se autocorectează. Pe când instabilitatea, în absenţa intervenţiei statului, este intrinsecă sistemului planificat. Acest sistem este supus recesiunii sau crizei care nu numai că sunt autolimitative, dar pot deveni cumulative; este supus inflaţiei care e, de asemenea, un
fenomen persistent şi deloc autocorectiv. Consecinţele recesiunii şi ale inflaţiei din sistemul planificat se revarsă asupra sistemului pieţei ca efecte profunde şi dăunătoare. Acesta din urmă suferă mai mult de pe urma recesiunii decât sistemul planificat în cadrul căruia ia naştere
instabilitatea”
J. K. Galbraith
Economiștii eterodocși
sistemul planificat, sistemul pieței
Economia dualistă divizată în sistemul planificat și sistemul pieței
“În principiu, costul net al copiilor poate fi calculat cu uşurinţă. Este egal cu valoarea actuală a cheltuielilor prevăzute plus valoarea atribuită serviciilor părinţilor, minus valoarea actuală a venitului monetar prevăzut plus valoarea atribuită a serviciilor copiilor. Dacă costurile nete ar fi pozitive, copiii ar fi la echilibru un bun de consum îndelungat şi ar fi necesară ipoteza că s-a obţinut de la ei venit psihic sau utilitate. Dacă costurile nete ar fi negative, copiii ar fi un bun de consum îndelungat şi s-ar obţine de la ei venit monetar. Se pot întâlni de regulă copii cu multe calităţi, iar calitatea aleasă de fiecare familie depinde de preferinţe, venit şi preţ”
Gary Becker
Neoliberalism
costul net al copiilor, venit psihic, venit monetar
Teoria capitalului uman
