Economiștii eterodocși Flashcards
Sunt numiţi “economişti eterodocşi” acei economişti:
a) a căror operă poate fi încadrată într-un curent dominant şi a căror contribuţie a facilitat progresul teoriilor economice dominante;
b) a căror operă nu poate fi încadrată într-un curent dominant şi care nu s-au remarcat în mod deosebit prin ideile şi modul lor de analiză;
c) a căror operă nu poate fi încadrată într-un curent dominant, dar au pus în circulaţie idei, analize economice care au facilitat progresul teoriilor economice dominante.
c) a căror operă nu poate fi încadrată într-un curent dominant, dar au pus în circulaţie idei, analize economice care au facilitat progresul teoriilor economice dominante.
Analizând perspectiva capitalismului şi alternativa socialismului, Joseph Schumpeter ajunge la concluzia:
a) falimentul capitalismului este iminent, fiind măcinat din interior de lupta dintre burghezie - proprietara mijloacelor de producţie şi proletariat - lipsit de mijloace de producţie şi obligat să-şi vândă forţa de muncă;
b) socialismul se impune în faţa capitalismului nu datorită superiorităţii sale, ci datorită capitalismului, devorat din interior de propriul său triumf;
c) socialismul este superior capitalismului deoarece instaurează o societate lipsită de clase sociale şi lupta de clasă.
b) socialismul se impune în faţa capitalismului nu datorită superiorităţii sale, ci datorită capitalismului, devorat din interior de propriul său triumf;
Economia contemporană este pentru John Kenneth Galbraith, o economie dualistă (mixtă) datorită coexistenţei:
a) liberei concurenţe cu monopolul;
b) sectorului privat cu sectorul public;
c) sistemului pieţei cu sistemul planificat.
c) sistemului pieţei cu sistemul planificat.
Fac parte din categoria economiştilor “eterodocşi”:
a) Schumpeter, Perroux, Sombart, Veblen, Galbraith;
b) Braudell, Hirschman, Friedman, Hayek, Myrdal;
c) Schumpeter, Galbraith, Boyer, Aglietta, Keynes.
a) Schumpeter, Perroux, Sombart, Veblen, Galbraith;
În opinia lui Joseph Schumpeter, capitalismul:
a) este performant datorită sistemului concurenţial;
b) nu este performant datorită contradicţiei dintre modul de producţie colectiv şi modul individual de apropriere a rezultatelor producţiei;
c) este performant datorită marii firme - promotoarea progresului inovaţional.
c) este performant datorită marii firme - promotoarea progresului inovaţional.
În legătură cu implicarea statului în economie, Joseph Schumpeter recomandă:
a) o politică de laissez faire, îndreptată spre sprijinirea spiritului inovator şi spre rezolvarea inegalităţilor sociale prin intermediul impozitului pe avere;
b) asigurarea unui cadru legal pentru a face concurenţa cât mai eficientă şi asigurarea serviciilor publice, care nu prezintă interes pentru iniţiativa privată;
c) o politică dirijistă care să contracareze dezechilibrele economice, rezultate din funcţionarea defectuoasă a mecanismului pieţei.
a) o politică de laissez faire, îndreptată spre sprijinirea spiritului inovator şi spre rezolvarea inegalităţilor sociale prin intermediul impozitului pe avere;
Pentru J. K. Galbraith, puterea “marii firme” în economia contemporană, constă în capacitatea de a:
a) stimula mecanismul concurenţial şi de a face concurenţa cât mai eficientă;
b) controla preţurile, de a influenţa comportamentul consumatorilor şi al autorităţii publice, distrugând mecanismul concurenţial;
c) dicta preţurile şi deciziile autorităţilor publice, controlând centralizat economia.
b) controla preţurile, de a influenţa comportamentul consumatorilor şi al autorităţii publice, distrugând mecanismul concurenţial;
Conceptul “countervailing power” introdus de J. K.Galbraith se referă la:
a) “puterea compensatoare” a sistemului pieţei care limitează pericolul supramonopolizării economiei de către sistemul “marii firme”;
b) “puterea marii firme” asupra sistemului micii întreprinderi;
c) “balanţa puterii” care restituie pieţei eficienţa, limitând pericolul supramonopolizării economiei.
a) “puterea compensatoare” a sistemului pieţei care limitează pericolul supramonopolizării economiei de către sistemul “marii firme”;
În concepţia lui J. K. Galbraith, este necesară “emanciparea statului” şi “dezvoltarea conştiinţei politice”, iar măsurile care trebuie întreprinse de puterea publică vizează:
a) egalizarea puterii şi competitivităţii în cadrul sistemului economic;
b) suprimarea discrepanţelor de venituri;
c) alinierea obiectivelor sistemului planificat la obiectivele societăţii.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a) egalizarea puterii şi competitivităţii în cadrul sistemului economic;
b) suprimarea discrepanţelor de venituri;
c) alinierea obiectivelor sistemului planificat la obiectivele societăţii.
Criticile lui Joseph Schumpeter la adresa teoriei clasice a democraţiei arată că:
a) binele public şi acţiunea publică în conformitate cu voinţa poporului sunt simple iluzii;
b) democraţiei nu i se ataşează nici un ideal, ci doar interese rezultate din libera concurenţă a indivizilor şi a partidelor pentru putere;
c) motivaţia politicienilor nu este interesul individual şi obiectivul exerciţiului puterii, ci interesul public.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a) binele public şi acţiunea publică în conformitate cu voinţa poporului sunt simple iluzii;
b) democraţiei nu i se ataşează nici un ideal, ci doar interese rezultate din libera concurenţă a indivizilor şi a partidelor pentru putere;
Care din afirmațiile de mai jos sunt corecte în legătură cu viziunea lui Joseph Schumpeter cu privire la antreprenorul inovator:
a) antreprenorul este un inovator, care revoluţionează, schimbă atât relaţiile existente, cât şi tehnicile de producţie, conducând economia spre o mai bună utilizare a capitalului şi cunoștinţelor, spre creşterea productivităţii şi creştere macroeconomică.
b) antreprenorul nu inventează bunuri noi, ci exploatează într-un mod revoluţionar ceea ce a fost deja inventat, combină într un mod inovator resursele, factorii de producție existenți cu scopul de a crește eficiența.
c) antreprenorul inovator determină un “proces de distrugere creatoare”, promovând noi modalități de combinare a factorilor de producție, noi metode de producție, noi produse, în timp ce metodele, produsele, industriile vechi devin depășite, sunt distruse sau dispar: “impulsul fundamental care pune în mişcare şi menţine în funcţiune mecanismul capitalist vine de la noile bunuri de consum, de la noile metode de producţie sau transport, de la noile pieţe noile forme de organizare industrială pe care le creează întreprinderea capitalistă.”
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a) antreprenorul este un inovator, care revoluţionează, schimbă atât relaţiile existente, cât şi tehnicile de producţie, conducând economia spre o mai bună utilizare a capitalului şi cunoștinţelor, spre creşterea productivităţii şi creştere macroeconomică.
b) antreprenorul nu inventează bunuri noi, ci exploatează într-un mod revoluţionar ceea ce a fost deja inventat, combină într un mod inovator resursele, factorii de producție existenți cu scopul de a crește eficiența.
c) antreprenorul inovator determină un “proces de distrugere creatoare”, promovând noi modalități de combinare a factorilor de producție, noi metode de producție, noi produse, în timp ce metodele, produsele, industriile vechi devin depășite, sunt distruse sau dispar: “impulsul fundamental care pune în mişcare şi menţine în funcţiune mecanismul capitalist vine de la noile bunuri de consum, de la noile metode de producţie sau transport, de la noile pieţe noile forme de organizare industrială pe care le creează întreprinderea capitalistă.”
În viziunea schumpeteriană, rolului antreprenoriatului este exprimat prin expresia:
a) „distrugere creatoare”;
b) “countervailing power” ;
c) “dezvoltarea conştiinţei politice”.
a) „distrugere creatoare”;
Care din afirmațiile de mai jos sunt corecte în legătură cu viziunea lui Joseph Schumpeter cu privire la antreprenorul creator al ciclurilor de afaceri:
a) procesul de „distrugere creatoare” generează efecte de răspândire în valuri (spillover), care conduc la boom economic sau recesiune în funcție de impactul asupra creșterii economice.
b) antreprenorul forțează limitele combinării și utilizării factorilor de producție prin inovaţiile sale, ceea ce determină deplasarea funcţiei de producţie și, implicit, a sistemului economic în afara stării de echilibru.
c) Schumpeter vede în acest proces al distrugerii creatoare - forţa care stă la baza dezvoltării economice.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a) procesul de „distrugere creatoare” generează efecte de răspândire în valuri (spillover), care conduc la boom economic sau recesiune în funcție de impactul asupra creșterii economice.
b) antreprenorul forțează limitele combinării și utilizării factorilor de producție prin inovaţiile sale, ceea ce determină deplasarea funcţiei de producţie și, implicit, a sistemului economic în afara stării de echilibru.
c) Schumpeter vede în acest proces al distrugerii creatoare - forţa care stă la baza dezvoltării economice.
Care din afirmațiile de mai jos sunt corecte în legătură cu contribuțiile lui Joseph Schumpeter la dezvoltarea gândirii economice:
a) critică teoria clasică a democraţiei și propune o nouă definiţie a democraţiei în lucrarea “Capitalism, socialism şi democraţie” – 1942;
b) este considerat “părintele” teoriei antreprenoriale conturată progresiv în lucrările: “Natura şi conţinutul principal al vieţii economice” - 1908; “Teoria evoluţiei
economice” -1912; “Ciclurile economice” – 1932; “Analiza teoretică, istorică şi statistică a procesului capitalist” – 1939;
c) printr-o excepțională lucrare de istorie a gândirii economice: “Zece mari economişti de la Marx la Keynes”, publicată în 1952.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
a) critică teoria clasică a democraţiei și propune o nouă definiţie a democraţiei în lucrarea “Capitalism, socialism şi democraţie” – 1942;
b) este considerat “părintele” teoriei antreprenoriale conturată progresiv în lucrările: “Natura şi conţinutul principal al vieţii economice” - 1908; “Teoria evoluţiei
economice” -1912; “Ciclurile economice” – 1932; “Analiza teoretică, istorică şi statistică a procesului capitalist” – 1939;
c) printr-o excepțională lucrare de istorie a gândirii economice: “Zece mari economişti de la Marx la Keynes”, publicată în 1952.
Pentru J. K. Galbraith, puterea “marii firme” în economia contemporană, constă în capacitatea de a:
a) stimula mecanismul concurenţial şi de a face concurenţa cât mai eficientă;
b) controla preţurile, de a influenţa comportamentul consumatorilor şi al autorităţii publice, distrugând mecanismul concurenţial;
c) dicta preţurile şi deciziile autorităţilor publice, controlând centralizat economia.
b) controla preţurile, de a influenţa comportamentul consumatorilor şi al autorităţii publice, distrugând mecanismul concurenţial;
