Gândirea economică premodernă Flashcards
Printre reprezentanții gândirii economice în Roma Antică se numără
a) Xenofon, Platon, Aristotel, Heraclit, Socrate;
b) Cicero, Cato cel Bătrân, Columella, Pliniu cel Bătrân;
c) Toma de Aquino şi Sfântul Augustin.
b) Cicero, Cato cel Bătrân, Columella, Pliniu cel Bătrân;
Proprietatea privată este considerată de Toma de Aquino
a) intolerabilă datorită inegalităţii sociale pe care o generează explicabilă prin deosebirile naturale existente între oameni;
b) conformă cu dreptul natural, justificată de faptul că stimulează munca şi constituie o garanţie a libertăţilor individuale;
c) cauza tuturor “bolilor sociale” care fac imposibilă funcţionarea normală a societăţii.
b) conformă cu dreptul natural, justificată de faptul că stimulează munca și constituie o garanție a libertăților individuale.
Din categoria doctrinelor utopice despre stat din perioada Renașterii fac parte lucrările
a) “De civitate Dei” - Sfântul Augustin şi “Summa theologica” - Toma de Aquino;
b) “Utopia” - Thomas Morus şi “Cetatea Soarelui” - Tommaso Campanella;
c) “Principele” - Niccolo Machiavelli şi “Cele şase cărţi despre republică” - Jean Bodin
b) “Utopia” - Thomas Morus și “Cetatea Soarelui” - Tommaso Campanella.
Primele idei economice sub formă scrisă apar în
a) Vechiul Testament şi codurile de legi ale Orientului Antic;
b) secolele V-III a. Chr. în Grecia şi Roma Antică;
c) abia în epoca modernă.
a) Vechiul Testament și codurile de legi ale Orientului Antic.
Explicații economice semnificative și chiar lucrări destinate problemelor economice au apărut pentru prima dată în
a) Evul Mediu;
b) epoca modernă;
c) secolele V-III a.Chr. în Grecia Antică.
c) secolele V-III a.Chr. în Grecia Antică.
Primele lucrări destinate exclusiv “economicului” în Grecia Antică sunt
a) “Legile lui Manu”, “Arthasastra”, “Dharmasastra”;
b) “Oeconomikus” şi “De vestigalibus”;
c) “Omul politic”, “Legile”, “Critias”.
b) “Oeconomikus” și “De vestigalibus”.
Pentru Platon, printre coordonatele statului ideal se găsesc
a) proprietatea comună, autarhia economică, oikeiopragia;
b) proprietatea particulară, structura socială determinată de diviziunea muncii;
c) mica proprietate ţărănească şi economia închisă.
a) proprietatea comună, autarhia economică, oikeiopragia.
Pentru Aristotel, elementele unui stat perfect sunt
a) mijloacele de subzistenţă, armele, meşteşugurile, o oarecare abundenţă de avuţie, cultul divin, hotărârea cu privire la interesele generale şi pricinile individuale;
b) o economie închisă bazată pe agricultură şi pe mica proprietate funciară şi o politică economică strictă;
c) organizarea statului corespunzător organizării tripartite a sufletului, abstinenţa economică, desfiinţarea proprietăţii
personale, economia închisă.
a) mijloacele de subzisdență, armele, meșteșugurile, o oarecare abundență de avuție, cultul divin, hotărârea cu privire la interesele generale și pricinile individuale.
Gândirea economică a Evului Mediu a fost guvernată de
a) idealul moral al Binelui comun;
b) principiul creştin al dreptăţii comutative;
c) individualismul economic.
b) principiul creștin al dreptății comutative.
Spre deosebire de Sfântul Augustin, Toma de Aquino manifestă îngăduință față de
a) respectarea ordinii morale;
b) dobânda şi câştigul din utilizarea banilor;
c) comerţ şi profitul comercial.
c) comerț și profitul comercial.
În afară de contribuția scolasticilor medievali, pentru gândirea economică a Evului Mediu trebuie evidențiate
a) doctrinele utopice despre stat;
b) doctrinele utopice despre stat şi teoria laică a statului;
c) contribuţiile nobilimii şi corporaţiilor meşteşugăreşti.
c) contribuțiile nobilimii și corporațiilor meșteșugărești.
Reflecțiile cu caracter economic din Grecia Antică sunt
a) subordonate idealului moral al “Binelui comun” şi sunt legate de modelul cetăţii sau statului ideal;
b) subordonate legii mozaice care reglementează toate aspectele vieţii particulare ce pot fi numite economice (mijloace de existenţă, proprietate, schimburi, sclavie etc.);
c) guvernate de principiile moralei creştine.
a) subordonate idealului moral al “Binelui comun” și sunt legate de modelul cetății sau statului ideal.
Aristotel definește “oeconomia”
a) arta de a obţine bogăţii sub formă de valori de întrebuinţare (agricultură, pescuit etc.);
b) arta de a obţine bogăţie sub formă de bani (comerţ, credit etc.);
c) arta de a te îmbogăţi.
a) arta de a obține bogății su formă de valori de întrebuințare.
Concepția lui Platon despre “cetatea ideală” este cel mai bine conturată în
a) “Oeconomikus” şi “De vestigalibus”;
b) “Republica”, “Omul Politic”, “Legile”, “Critias”;
c) “Politica” şi “Etica Nicomahică”.
b) “Republica”, “Omul Politic”, “Legile”, “Critias”.
Contribuția esențială a Romei antice la gândirea economică este legată de două instituții fundamentale create de romani
a) republica şi statul de drept;
b) contractul şi dreptul de proprietate;
c) sclavia şi ‘’oikeiopragia”.
b) contractul și dreptul de proprietate.
Cadrul general al gândirii economice în Evul Mediu este legat de
a) prăbuşirea marilor imperii ale antichităţii, descentralizarea statală, invaziile popoarelor migratoare;
b) apariţia primelor state centralizate şi a economiei de piaţă;
c) marile descoperiri geografice.
a) prăbușirea marilor imperii ale antichității, descentralizarea statală, invaziile popoarelor migratoare.
Concepția dominantă despre stat în Evul Mediu
a) proclamă caracterul divin al puterii de stat şi aparţine scolasticilor;
b) proclamă statul naţional, unitar, centralizat, dotat cu legi, moravuri şi armate bune, capabil să asigure ordinea şi dezvoltarea economică şi social-culturală;
c) proclamă construcţii statale comunitar democratice.
a) proclamă caracterul divin al puterii de stat și aparține scolasticilor.
Lucrarea Sfântului Augustin - “De civitate Dei”, conține referiri la următoarele probleme economice
a) câştigurile din comerţ şi dobânda sunt câştiguri justificate și necondamnabile;
b) viaţa economică trebuie să fie guvernată de principii morale (cumpătarea, caritatea etc.);
c) existenţa legilor naturale elaborate de Dumnezeu exclude necesitatea existenţei autorităţii organismelor statale.
b) viața economică trebuie să fie guvernată de principii morale.
În lucrarea sa intitulată “Summa theologica”, Toma de Aquino realizează o sinteză între
a) platonism şi tradiţia creştină, încercând justificare a creştinismului prin istorie;
b) aristotelism şi tradiţia creştină, încercând să pună de acord dogma creştină cu exigenţele unei raţiuni morale;
c) principiile moralei creştine şi o concepţie emancipată despre stat.
b) aristotelism și tradiția creștină, încercând să pună de acord dogma creștină cu exigențele unei rațiuni morale.
Toma de Aquino - adept al teoriei nominaliste a banilor, consideră că valoarea monedei
a) nu depinde de puterea politică, ci de valoarea intrinsecă a metalului conţinut de aceasta;
b) nu depinde de valoarea intrinsecă a metalului conţinut de aceasta, ci este dată de puterea politică;
c) depinde în egală măsură de valoarea intrinsecă a metalului conţinut de aceasta şi de puterea politică.
b) nu depinde de valoarea intrisecă a metalului conținut de aceasta, ci este dată de puterea politică.
