probele Flashcards
Sarcina probei
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile
anume prevăzute de lege.
Obiectul probei şi mijloacele de probă
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii,
mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin
expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte
mijloace prevăzute de lege.
Lipsa îndatoririi de a proba
Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu
Obligativitatea cunoaşterii din oficiu -ce legislatie trebuie dovedita
(1)Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România.
(2)Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate
anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în
România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional
cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.
(3)Dispoziţiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite şi consultate
numai în condiţiile prevăzute de lege.
Posibilitatea cunoaşterii din oficiu
Instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca
acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor Codului civil referitoare
la conţinutul legii străine.
Propunerea probelor. Rolul instanţei -pana cand si cum, dreptul instantei si ce poate sa dispuna , partilor le este interzis ceva referitor la probe
1)Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare
în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi
propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
(5)Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,
instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din
oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate
ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.
(6)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din
oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
exceptii de la termenul de depunere a probelor si drreptul partii adverse
Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi
încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea
prevedea;
3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în
termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;
5. există acordul expres al tuturor părţilor.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai
asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată
obligatiile partii atunci cand s-a amanat judecata pt noi probe depuse ulterior termenului
În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub
sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:
a)să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere
proba cu martori;
b)să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de
termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;
c)să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile
în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
Admisibilitatea probelor -conditii probe, probe nenecesare, ce acte mai trebuie dobvedite
(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.
(2)Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide,
ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.
(3)Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în
condiţiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele şi reglementările locale trebuie
dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.
(4)La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul
stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.
Convenţii asupra probelor
Convenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia
celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori
dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor
moravuri.
Renunţarea la probă -ce pot face cealalta parte si instanta
)Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească.
(2)Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat
Încuviinţarea probelor -ce cond trebuie indeplinite, ce trebuie sa cuprinda incheierea, dispozitii referitoare la martori
(1)Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară
de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.
(2)Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite,
mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu
administrarea acestora.
(3)Instanţa va putea limita numărul martorilor propuşi.
Revenirea asupra probelor încuviinţate
Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe,
apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună
această împrejurare în discuţia părţilor
Administrarea probelor -care este ordinea(si una care are o pozitie speciala), cand se administreaza proba , dispozitii pt contraproba si pana cand se cere
(1)Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.
(2)Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate.
Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se
impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a
oricăror alte mijloace de probă.
(3)Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea
nu prevede altfel.
(4)Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă.
(5)Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai
înainte de administrarea celorlalte probe.
(6)Când proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2),(cazurile de exceptie in care se pot administra probe peste termen)
dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă
părţile sunt de faţă.
(7)Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa
următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţişează.
Locul administrării probelor-aici este vorba si despre comisia rogatorie-cine o face, procedura in fata ei, daca nu instanta aia e competenta, ce se intampla dupa comisie
(1)Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică,
dacă legea nu dispune altfel.
(2)Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara
localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de
către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu
există o instanţă de acelaşi grad. În cazul în care felul dovezii îngăduie şi părţile se
învoiesc, instanţa care administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.
(3)Când instanţa care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a
se face în circumscripţia altei instanţe, va înainta, pe cale administrativă, cererea de
comisie rogatorie instanţei competente, comunicând aceasta instanţei de la care a primit
însărcinarea.
(4)Instanţa însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în
prezenţa părţilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi
instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.
(5)După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanţa sesizată, dacă
este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după
caz, pentru dezbaterea fondului.
Cheltuielile necesare administrării probelor -daca e ceruta de parte, daca e din oficiu, ce atrage nedepunerea si se poate depune suma peste termen?-cui se mai aplica?
(1)Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere
părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada
achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.
(2)În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul
pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin
încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească,
putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
(3)Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din
dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.
(4)Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după împlinirea
termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.
(5)Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică şi în cazul în care administrarea probei se face prin
comisie rogatorie.
Situaţia părţii decăzute
- Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în
fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
Aprecierea probelor
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.
(2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au
fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară
de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
inscrisurile Noţiune
Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt
juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.
inscrisurile : Înscrisurile pe suport informatic
nscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport
hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
inscrisurile Înscrisurile în formă electronică
Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale
inscrisurile Rolul semnăturii
(1)Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa
consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura
aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.
(2)Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în
condiţiile prevăzute de lege
Înscrisul autentic
Noţiune -se refera la persoane- si la ce elemente se refera autenticitatea
(1)Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate
publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate
publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la
stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut,
semnătura acestora şi data înscrisului.
(2)Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia
legea îi conferă acest caracter.
Înscrisul autentic
Putere doveditoare in functie de elementele inscrisului
(1)Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca
fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în
condiţiile legii.
(2)Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât
între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.
(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă
legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului.
Celelalte menţiuni constituie, între părţi, un început de dovadă scrisă.
Înscrisul autentic-Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic pt un inscris autentic inform si ce efecte are acestea
(1)Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa
valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este
lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată,
dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un
început de dovadă scrisă.
inscrisul sub semnatura privata-Noţiune
Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul
său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de
lege.
inscrisul sub semnatura privata
Putere doveditoare-mentiunile
(1)Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit
de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.
(2)Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de
asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul
acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
inscrisul sub semnatura privata-Pluralitatea de exemplare -cazuri in care este necesara, mentiuni pe exemplare, cazuri in care este destul un singur exemplar
(1)Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere
doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese
contrare sunt.
(2)Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes.
(3)Fiecare exemplar original trebuie să facă menţiune despre numărul originalelor ce au fost
făcute. Lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl
priveşte, obligaţia constatată în acel înscris.
(4)Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus
singurul original la un terţ ales de ele.
inscrisul sub semnatura privata-Formalitatea “bun şi aprobat”-cand este necesara formalitatea, cazul diferentelor de sume
(1)Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi
plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime
scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu
mâna sa “bun şi aprobat pentru… “, cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate.
(2)Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula “bun şi
aprobat”, se prezumă că obligaţia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă
înscrisul şi formula “bun şi aprobat” sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat,
afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede
altfel.
inscrisul sub semnatura privata-Sancţiunea nerespectării formalităţilor speciale
Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274
şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.
inscrisul sub semnatura privata-Înscrisurile întocmite de profesionişti-formalitati necesare, inscrisul nesemnat, dispozitii referitoarea la data inscrisului
(1)Dispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti.
(2)Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi
pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care
legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.
(3)Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este
prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului
sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.
(4)Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în
raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.
inscrisul sub semnatura privata-Data certă a înscrisului sub semnătură privată, efectele datei certe si modalitati de dobandire a datei certe-cand poate fi inlaturata cerinta datei certe
Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor
care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre
modalităţile prevăzute de lege, respectiv:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public,
executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre
aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a
întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice
întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de
sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip
neîndoielnic anterioritatea înscrisului
(2)Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să
înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor
liberatorii.
inscrisul sub semnatura privata-Registrele şi hârtiile domestice
Registrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă
împotriva lui:
1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;
2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat
drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.
inscrisul sub semnatura privata-Registrele profesioniştilor -intre cine fac dovada si pt ce, cele netinute in conditii -posibilitatea instantei in apreciere
(1)Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face
între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea
lor profesională.
(2)Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac
dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu
poate scinda conţinutul lor.
(3)În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului
registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la
această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o
credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.
inscrisul sub semnatura privata-Menţiunile făcute de creditor -pt ce acte, unde si ce efecte
Orice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas
neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când
tinde a stabili liberaţiunea debitorului. Aceeaşi putere doveditoare o are menţiunea făcută de
creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă
duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului.
Înscrisurile pe suport informatic-Noţiune -cand reprezinta instrument probator si ce apreciaza instanta
(1)Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care
reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi
prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa
conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.
(2)Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele
în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus
Înscrisurile pe suport informatic-Prezumţia de validitate a înscrierii cond si pt cine mai poate face proba
Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii
suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod
sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi
contrafacerilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. 0 astfel de
prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un
profesionist
Înscrisurile pe suport informatic-Puterea doveditoare -cu garantii si fara garantii
(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe
un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.
(2)Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea
documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca
început de dovadă scrisă.
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată
Regimul duplicatelor
Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile
prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată
Regimul copiilor -ce dovedeste, confruntarea cu originalul, copiile dupa copii, copiile partiale si aprecierea instantei
(1)Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate
face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.
(2)Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă
putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).
(3)Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori
originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un
început de dovadă scrisă.
(4)Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5)Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate
acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în
care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să
aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original,
reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile
din original care nu au fost reproduse.
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată-Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informatice
Datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte
suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor
legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.
Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare-putere doveditoare
Înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva
debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin
aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.
regimul altor inscrisuri-Alte categorii de înscrisuri-contracte standard, tichete, telexul/telegrama
(1)Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii
generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu
prevede altfel.
(2)Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu
ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, au
forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.
(3)Telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate
de expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub semnătură privată.
regimul altor inscrisuri-Anexele
Planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere
doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi
poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.
regimul altor inscrisuri-Modificările înscrisului
Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un
înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel
competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.
Administrarea probei cu înscrisuri-Depunerea înscrisurilor -depunerea de copii si obligatia partii- daca adversarul nu si da seama de conformitatea cu originalul, retragerea originalului si retragerea copiilor, inscrisurile in alta limba
(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care
înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.
(2)Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa
originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de
înscris.
(3)Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul
înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să
depună originalul în păstrarea grefei.
(4)Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii
legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse.
(5)Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de
traduceri legalizate.
(6)Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.
Administrarea probei cu înscrisuri-Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul -cazuri cand este obligat
1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces,
instanţa poate ordona înfăţişarea lui.
(2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă
însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este
obligată să înfăţişeze înscrisul.
Administrarea probei cu înscrisuri-cazuri de respingere a cererii de prezentare a inscrisului-cum se verifica aceste cazuri
(1) Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în
întregime sau în parte, când
1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa
privată a unei persoane;
2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;
3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin
până la gradul al treilea inclusiv.
2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată
de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o
menţiune corespunzătoare.
Administrarea probei cu înscrisuri
Administrarea probei cu înscrisuri-Refuzul de a prezenta înscrisul si alte cazuri cand nu se conformeaza
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau
existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus
sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă
de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul
acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.