probele Flashcards
1
Q
Sarcina probei
A
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile
anume prevăzute de lege.
2
Q
Obiectul probei şi mijloacele de probă
A
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii,
mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin
expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte
mijloace prevăzute de lege.
3
Q
Lipsa îndatoririi de a proba
A
Nimeni nu este ţinut de a proba ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din oficiu
4
Q
Obligativitatea cunoaşterii din oficiu -ce legislatie trebuie dovedita
A
(1)Instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România.
(2)Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate
anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în
România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional
cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.
(3)Dispoziţiile normative cuprinse în documente clasificate pot fi dovedite şi consultate
numai în condiţiile prevăzute de lege.
5
Q
Posibilitatea cunoaşterii din oficiu
A
Instanţa de judecată poate lua cunoştinţă din oficiu de dreptul unui stat străin, cu condiţia ca
acesta să fie invocat. Proba legii străine se face conform dispoziţiilor Codului civil referitoare
la conţinutul legii străine.
6
Q
Propunerea probelor. Rolul instanţei -pana cand si cum, dreptul instantei si ce poate sa dispuna , partilor le este interzis ceva referitor la probe
A
1)Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare
în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi
propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
(5)Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,
instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din
oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate
ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.
(6)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din
oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
7
Q
exceptii de la termenul de depunere a probelor si drreptul partii adverse
A
Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi
încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care:
1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;
2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea
prevedea;
3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în
termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;
5. există acordul expres al tuturor părţilor.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai
asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată
8
Q
obligatiile partii atunci cand s-a amanat judecata pt noi probe depuse ulterior termenului
A
În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub
sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată:
a)să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere
proba cu martori;
b)să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de
termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri;
c)să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile
în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
9
Q
Admisibilitatea probelor -conditii probe, probe nenecesare, ce acte mai trebuie dobvedite
A
(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.
(2)Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanţa va putea decide,
ţinând seama de circumstanţele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.
(3)Uzanţele, regulile deontologice şi practicile statornicite între părţi trebuie probate, în
condiţiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele şi reglementările locale trebuie
dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanţei.
(4)La cererea instanţei, autorităţile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul
stabilit, toate informaţiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.
10
Q
Convenţii asupra probelor
A
Convenţiile asupra admisibilităţii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu excepţia
celor care privesc drepturi de care părţile nu pot dispune, a celor care fac imposibilă ori
dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după caz, contravin ordinii publice sau bunelor
moravuri.
11
Q
Renunţarea la probă -ce pot face cealalta parte si instanta
A
)Când o parte renunţă la probele propuse, cealaltă parte poate să şi le însuşească.
(2)Instanţa poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renunţat
12
Q
Încuviinţarea probelor -ce cond trebuie indeplinite, ce trebuie sa cuprinda incheierea, dispozitii referitoare la martori
A
(1)Probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255, în afară
de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.
(2)Încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite,
mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu
administrarea acestora.
(3)Instanţa va putea limita numărul martorilor propuşi.
13
Q
Revenirea asupra probelor încuviinţate
A
Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe,
apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanţa este însă obligată să pună
această împrejurare în discuţia părţilor
14
Q
Administrarea probelor -care este ordinea(si una care are o pozitie speciala), cand se administreaza proba , dispozitii pt contraproba si pana cand se cere
A
(1)Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.
(2)Probele se vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost încuviinţate.
Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile ce se
impun pentru prezentarea martorilor, efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a
oricăror alte mijloace de probă.
(3)Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea
nu prevede altfel.
(4)Dovada şi dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi şedinţă.
(5)Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai
înainte de administrarea celorlalte probe.
(6)Când proba cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2),(cazurile de exceptie in care se pot administra probe peste termen)
dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă
părţile sunt de faţă.
(7)Partea care a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la şedinţa
următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se înfăţişează.
15
Q
Locul administrării probelor-aici este vorba si despre comisia rogatorie-cine o face, procedura in fata ei, daca nu instanta aia e competenta, ce se intampla dupa comisie
A
(1)Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în şedinţă publică,
dacă legea nu dispune altfel.
(2)Dacă, din motive obiective, administrarea probelor nu se poate face decât în afara
localităţii de reşedinţă a instanţei, aceasta se va putea efectua prin comisie rogatorie, de
către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu
există o instanţă de acelaşi grad. În cazul în care felul dovezii îngăduie şi părţile se
învoiesc, instanţa care administrează proba poate fi scutită de citarea părţilor.
(3)Când instanţa care a primit comisia rogatorie constată că administrarea probei urmează a
se face în circumscripţia altei instanţe, va înainta, pe cale administrativă, cererea de
comisie rogatorie instanţei competente, comunicând aceasta instanţei de la care a primit
însărcinarea.
(4)Instanţa însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor în
prezenţa părţilor sau, chiar în lipsă, dacă au fost legal citate, având aceleaşi atribuţii ca şi
instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.
(5)După ce s-a efectuat administrarea probelor prin comisie rogatorie, instanţa sesizată, dacă
este cazul, va fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetării procesului sau, după
caz, pentru dezbaterea fondului.
16
Q
Cheltuielile necesare administrării probelor -daca e ceruta de parte, daca e din oficiu, ce atrage nedepunerea si se poate depune suma peste termen?-cui se mai aplica?
A
(1)Când administrarea probei încuviinţate necesită cheltuieli, instanţa va pune în vedere
părţii care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanţă, dovada
achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor.
(2)În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul
pornit de acesta în condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanţa va stabili, prin
încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească,
putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.
(3)Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părţii din
dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.
(4)Depunerea sumei prevăzute la alin. (1) se va putea însă face şi după împlinirea
termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.
(5)Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică şi în cazul în care administrarea probei se face prin
comisie rogatorie.
17
Q
Situaţia părţii decăzute
A
- Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să se apere, discutând în
fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.
18
Q
Aprecierea probelor
A
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.
(2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au
fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară
de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
19
Q
inscrisurile Noţiune
A
Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt
juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare.
20
Q
inscrisurile : Înscrisurile pe suport informatic
A
nscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleaşi condiţii ca înscrisul pe suport
hârtie, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege
21
Q
inscrisurile Înscrisurile în formă electronică
A
Înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale
22
Q
inscrisurile Rolul semnăturii
A
(1)Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa
consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura
aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.
(2)Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în
condiţiile prevăzute de lege
23
Q
Înscrisul autentic
Noţiune -se refera la persoane- si la ce elemente se refera autenticitatea
A
(1)Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate
publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate
publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la
stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut,
semnătura acestora şi data înscrisului.
(2)Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia
legea îi conferă acest caracter.
24
Q
Înscrisul autentic
Putere doveditoare in functie de elementele inscrisului
A
(1)Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca
fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în
condiţiile legii.
(2)Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât
între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.
(3)Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă
legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului.
Celelalte menţiuni constituie, între părţi, un început de dovadă scrisă.
25
Înscrisul autentic-Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic pt un inscris autentic inform si ce efecte are acestea
(1)Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa
valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este
lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată,
dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un
început de dovadă scrisă.
26
inscrisul sub semnatura privata-Noţiune
Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul
său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepţiilor anume prevăzute de
lege.
27
inscrisul sub semnatura privata
Putere doveditoare-mentiunile
(1)Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit
de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.
(2)Menţiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor fac, de
asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte menţiuni, străine de cuprinsul
acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
28
inscrisul sub semnatura privata-Pluralitatea de exemplare -cazuri in care este necesara, mentiuni pe exemplare, cazuri in care este destul un singur exemplar
(1)Înscrisul sub semnătură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere
doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese
contrare sunt.
(2)Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având acelaşi interes.
(3)Fiecare exemplar original trebuie să facă menţiune despre numărul originalelor ce au fost
făcute. Lipsa acestei menţiuni nu poate fi opusă însă de cel care a executat, în ceea ce îl
priveşte, obligaţia constatată în acel înscris.
(4)Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părţile, de comun acord, au depus
singurul original la un terţ ales de ele.
29
inscrisul sub semnatura privata-Formalitatea "bun şi aprobat"-cand este necesara formalitatea, cazul diferentelor de sume
(1)Înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi
plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime
scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu
mâna sa "bun şi aprobat pentru... ", cu arătarea în litere a sumei sau a cantităţii datorate.
(2)Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea arătată în formula "bun şi
aprobat", se prezumă că obligaţia nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă
înscrisul şi formula "bun şi aprobat" sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat,
afară numai dacă se dovedeşte în care parte este greşeală sau dacă prin lege se prevede
altfel.
30
inscrisul sub semnatura privata-Sancţiunea nerespectării formalităţilor speciale
Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 274
şi 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.
31
inscrisul sub semnatura privata-Înscrisurile întocmite de profesionişti-formalitati necesare, inscrisul nesemnat, dispozitii referitoarea la data inscrisului
(1)Dispoziţiile art. 274 şi 275 nu se aplică în raporturile dintre profesionişti.
(2)Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi
pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care
legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.
(3)Înscrisul sub semnătură privată întocmit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi este
prezumat a fi fost făcut la data consemnată în cuprinsul său. În acest caz, data înscrisului
sub semnătură privată poate fi combătută cu orice mijloc de probă.
(4)Dacă înscrisul prevăzut la alin. (3) nu conţine nicio dată, aceasta poate fi stabilită în
raporturile dintre părţi cu orice mijloc de probă.
32
inscrisul sub semnatura privata-Data certă a înscrisului sub semnătură privată, efectele datei certe si modalitati de dobandire a datei certe-cand poate fi inlaturata cerinta datei certe
Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor
care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre
modalităţile prevăzute de lege, respectiv:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public,
executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre
aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a
întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice
întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de
sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip
neîndoielnic anterioritatea înscrisului
(2)Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să
înlăture aplicarea, în tot sau în parte, a dispoziţiilor alin. (1) în privinţa chitanţelor
liberatorii.
33
inscrisul sub semnatura privata-Registrele şi hârtiile domestice
Registrele şi hârtiile domestice nu fac dovadă pentru cel care le-a scris. Ele fac dovadă
împotriva lui:
1. în toate cazurile în care atestă neîndoielnic o plată primită;
2. când cuprind menţiunea expresă că însemnarea a fost făcută în folosul celui arătat
drept creditor, pentru a ţine loc de titlu.
34
inscrisul sub semnatura privata-Registrele profesioniştilor -intre cine fac dovada si pt ce, cele netinute in conditii -posibilitatea instantei in apreciere
(1)Registrele profesioniştilor, întocmite şi ţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, pot face
între aceştia deplină dovadă în justiţie, pentru faptele şi chestiunile legate de activitatea
lor profesională.
(2)Registrele prevăzute la alin. (1), chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac
dovadă contra celor care le-au ţinut. Cu toate acestea, partea care se prevalează de ele nu
poate scinda conţinutul lor.
(3)În toate cazurile, instanţa este în drept a aprecia dacă se poate atribui conţinutului
registrelor unui profesionist o altă putere doveditoare, dacă trebuie să se renunţe la
această probă în cazul în care registrele părţilor nu concordă sau dacă trebuie să atribuie o
credibilitate mai mare registrelor uneia dintre părţi.
35
inscrisul sub semnatura privata-Menţiunile făcute de creditor -pt ce acte, unde si ce efecte
Orice menţiune făcută de creditor în josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu care a rămas
neîntrerupt în posesia sa face dovada, cu toate că nu este nici semnată, nici datată de el, când
tinde a stabili liberaţiunea debitorului. Aceeaşi putere doveditoare o are menţiunea făcută de
creditor în josul, pe marginea sau pe dosul duplicatului unui înscris sau al unei chitanţe, dacă
duplicatul sau chitanţa este în mâinile debitorului.
36
Înscrisurile pe suport informatic-Noţiune -cand reprezinta instrument probator si ce apreciaza instanta
(1)Când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care
reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi
prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa
conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.
(2)Pentru a aprecia calitatea documentului, instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele
în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus
37
Înscrisurile pe suport informatic-Prezumţia de validitate a înscrierii cond si pt cine mai poate face proba
Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii
suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod
sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi
contrafacerilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. 0 astfel de
prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un
profesionist
38
Înscrisurile pe suport informatic-Puterea doveditoare -cu garantii si fara garantii
(1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe
un suport informatic, face deplină dovadă între părţi, până la proba contrară.
(2)Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea
documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca
început de dovadă scrisă.
39
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată
Regimul duplicatelor
Duplicatele de pe înscrisurile notariale sau alte înscrisuri autentice, eliberate în condiţiile
prevăzute de lege, înlocuiesc originalul şi au aceeaşi putere doveditoare ca şi acesta.
40
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată
Regimul copiilor -ce dovedeste, confruntarea cu originalul, copiile dupa copii, copiile partiale si aprecierea instantei
(1)Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris autentic sau sub semnătură privată nu poate
face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original.
(2)Părţile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia din urmă
putând fi întotdeauna ordonată de instanţă, în condiţiile prevăzute la art. 292 alin. (2).
(3)Dacă este imposibil să fie prezentat originalul sau duplicatul înscrisului autentic ori
originalul înscrisului sub semnătură privată, copia legalizată de pe acestea constituie un
început de dovadă scrisă.
(4)Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5)Extrasele sau copiile parţiale fac dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate
acestora, însă numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc; în cazul în
care sunt contestate, iar originalul este imposibil să fie prezentat, instanţa are dreptul să
aprecieze, în limitele prevăzute la alin. (3) şi (4), în ce măsură partea din original,
reprodusă în extras, poate fi socotită ca având putere doveditoare, independent de părţile
din original care nu au fost reproduse.
41
Duplicatele şi copiile de pe înscrisurile autentice sau sub
semnătură privată-Copiile făcute pe microfilme sau pe suporturi informatice
Datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte
suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor
legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.
42
Înscrisurile recognitive sau reînnoitoare-putere doveditoare
Înscrisul de recunoaştere sau de reînnoire a unei datorii preexistente face dovadă împotriva
debitorului, moştenitorilor sau succesorilor săi în drepturi, dacă aceştia nu dovedesc, prin
aducerea documentului originar, că recunoaşterea este eronată sau inexactă.
43
regimul altor inscrisuri-Alte categorii de înscrisuri-contracte standard, tichete, telexul/telegrama
(1)Contractele încheiate pe formulare tipizate sau standardizate ori încorporând condiţii
generale tip, după caz, sunt considerate înscrisuri sub semnătură privată, dacă legea nu
prevede altfel.
(2)Dacă legea nu dispune altfel, biletele, tichetele şi alte asemenea documente, utilizate cu
ocazia încheierii unor acte juridice sau care încorporează dreptul la anumite prestaţii, au
forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată, chiar dacă nu sunt semnate.
(3)Telexul, precum şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost semnate
de expeditor fac aceeaşi dovadă ca şi înscrisul sub semnătură privată.
44
regimul altor inscrisuri-Anexele
Planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice alte documente anexate au aceeaşi putere
doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate, dacă au legătură directă cu înscrisul şi
poartă semnătura, după caz, a părţii sau a persoanei competente care a întocmit înscrisul.
45
regimul altor inscrisuri-Modificările înscrisului
Ştersăturile, radierile, corecturile şi orice alte modificări, menţiuni sau adăugiri, făcute într-un
înscris, nu vor fi luate în considerare decât dacă au fost constatate sub semnătură de cel
competent să îl întocmească sau de partea de la care emană înscrisul, după caz.
46
Administrarea probei cu înscrisuri-Depunerea înscrisurilor -depunerea de copii si obligatia partii- daca adversarul nu si da seama de conformitatea cu originalul, retragerea originalului si retragerea copiilor, inscrisurile in alta limba
(1)Dacă prin lege nu se dispune altfel, fiecare parte are dreptul să depună înscrisurile de care
înţelege să se folosească, în copie certificată pentru conformitate.
(2)Dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa
originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se ţine seama de
înscris.
(3)Dacă partea adversă nu poate să îşi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul
înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să
depună originalul în păstrarea grefei.
(4)Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii
legalizate de grefierul instanţei unde au fost depuse.
(5)Înscrisurile întocmite în altă limbă decât cea folosită în faţa instanţei trebuie însoţite de
traduceri legalizate.
(6)Înscrisurile depuse în copie la dosar nu pot fi retrase de părţi.
47
Administrarea probei cu înscrisuri-Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul -cazuri cand este obligat
1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces,
instanţa poate ordona înfăţişarea lui.
(2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă
însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este
obligată să înfăţişeze înscrisul.
48
Administrarea probei cu înscrisuri-cazuri de respingere a cererii de prezentare a inscrisului-cum se verifica aceste cazuri
(1) Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în
întregime sau în parte, când
1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa
privată a unei persoane;
2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului;
3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin
până la gradul al treilea inclusiv.
2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată
de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o
menţiune corespunzătoare.
49
Administrarea probei cu înscrisuri
50
Administrarea probei cu înscrisuri-Refuzul de a prezenta înscrisul si alte cazuri cand nu se conformeaza
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau
existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus
sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă
de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul
acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.
51
Administrarea probei cu înscrisuri-Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat
pt ce cazuri se dispune si cum se efectueaza si exceptia
(1)Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi
prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea
voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor
cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc.
(2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să
ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de
persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune
verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul
52
Administrarea probei cu înscrisuri-Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul -tertul pj si cazurile in care poate sa refuze
)Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ,
acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă.
(2)Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca
martori.
(3)Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.
53
Administrarea probei cu înscrisuri-Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul -cazuri de refuz
)Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua
măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat
în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice
deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare
(2)Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului
când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice.
Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune.
Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(documentele clasificate pot fi consultate doar in conditiile legii)
54
Administrarea probei cu înscrisuri-: Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei -cazuri si ce se va putea cere-cum se mai poate cerceta-exceptia cand se poate cere originalul
(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a
registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari
publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora.
Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.
(2)Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un
judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de
către instanţa respectivă.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o
impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri
originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei
grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la
sediul arhivei
55
administrarea probei cu inscrisurile-Prezentarea registrelor profesioniştilor si cele din alta circum
(1)La cererea uneia dintre părţi sau chiar din oficiu, instanţa va putea ordona înfăţişarea
registrelor profesioniştilor sau comunicarea lor.
(2)Când înscrisurile sau registrele prevăzute la alin. (1) ce urmează a fi cercetate se află în
altă circumscripţie judecătorească, cercetarea lor se va face prin comisie rogatorie.
56
Verificarea înscrisurilor-Recunoaşterea sau contestarea înscrisului sub semnătură privată-posibilitati, termen de contestarea, situatie mostenitori
(1)Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie
să conteste scrierea ori semnătura. Contestarea scrierii sau semnăturii poate fi făcută, la
primul termen după depunerea înscrisului, sub sancţiunea decăderii.
(2)Moştenitorii sau succesorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot
declara că nu cunosc scrisul sau semnătura autorului lor.
57
Verificarea înscrisurilor-Obligaţia de verificare a înscrisului-daca contesta scrierea-solutii si ce poate dispune instanta chiar pe loc
Când una dintre persoanele menţionate la art. 301(cel cu contestarea inscrisului) contestă scrierea sau semnătura
ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va proceda la verificarea înscrisului prin:
1. compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din alte înscrisuri
necontestate;
2. expertiză;
3. orice alte mijloace de probă admise de lege
(2)În acest scop, preşedintele completului de judecată va obliga partea căreia i se atribuie
scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa părţi din înscris. Refuzul de a
scrie ori de a semna va putea fi considerat ca o recunoaştere a scrierii sau semnăturii.
58
Verificarea înscrisurilor-Procedura de verificare-dupa compararea scrierilor, ce poate sa constate judecatorul-cum iau cunostiinta de inscris, conditii inscris
(1)Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în faţa sa ori,
dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.
(2)Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea
să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri
de comparaţie.
(4)Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.
(5)Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.
59
Verificarea înscrisurilor-ce se poate primi ca inscris de comparatie
Se primesc ca înscrisuri de comparaţie:
1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi;
3. partea din înscris care nu este contestată;
4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.
60
Verificarea înscrisurilor-Denunţarea înscrisului ca fals -pana cand , ob denuntator, ce se intampla cu partea care il foloseste si nu e prezenta-daca se denunta in fals prin intampinare, reprezentarea partilor
(1)Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una
dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este
obligată să arate motivele pe care se sprijină.
(2)Dacă partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa va ordona ca aceasta să se
prezinte personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună
originalul şi să dea explicaţiile necesare.
(3)Judecătorul poate ordona prezentarea părţilor chiar şi înainte de primul termen de
judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este
falsificată.
(4)În cazuri temeinic justificate, părţile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură
specială.
61
Verificarea înscrisurilor-Verificarea stării înscrisului denunţat ca fals
(1)Judecătorul va constata de îndată, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului
denunţat ca fals, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau corecturi, apoi îl va semna, spre
neschimbare, şi îl va încredinţa grefei, după ce va fi contrasemnat de grefier şi de părţi.
(2)Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face menţiune despre toate acestea în
procesul-verbal.
62
Verificarea înscrisurilor-Ascultarea părţilor in procedura falsului-posibilitati parti si cand se asculta
(1)La acelaşi termen în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304
alin. (2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă
înţelege să se folosească de el.
(2)Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai
serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.
(3)Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage
declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.
63
Verificarea înscrisurilor- Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului
Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi denunţarea ca fals
a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia,
poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului
competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest
scop.
64
Verificarea înscrisurilor-Cercetarea falsului de către instanţa civilă-nu uita cu discutia de la anularea inscrisului din procedura penala
În cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate
continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin orice mijloace de probă.
65
Administrarea probei cu martori-Ascultarea şi înlocuirea martorilor-ce se intampla daca a incuviintat proba -inlocuirea martorilor-impotrivirea la ascultarea martorilor, decaderea din dreptul de a mai asculta martori
(1)Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.
(2)Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine
întemeiate, caz în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de
la încuviinţare.
(3)Fiecare parte va putea să se împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în
listă sau nu este identificat în mod lămurit.
(4)Decăderea din dreptul de a administra dovada cu martori pentru neîndeplinirea
obligaţiilor prevăzute la art. 262(cazul neacoperirii cheltuielilor cu transport, cazare, munca etc.) se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat
pentru ascultarea lor.
66
Administrarea probei cu martori-Ascultarea martorilor necitaţi -cand pot fi audiati, daca partea se obliga sa-l aduca
1)Martorii pot fi ascultaţi chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată.
(2)La termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviinţaţi
chiar fără a fi citaţi.
(3)Dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din
motive imputabile aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea
martorului pentru un nou termen. Dispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.
67
Administrarea probei cu martori-Refuzul martorului de a se prezenta -daca e urgent-daca nu-l gaseste
(1)Împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.
(2)În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul
termen.
(3)Dacă, după emiterea mandatului de aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se
înfăţişează, instanţa va putea proceda la judecată.
68
Administrarea probei cu martori-Imposibilitatea de prezentare
Martorul care, din cauză de boală sau altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanţă va putea
fi ascultat la locul unde se află, cu citarea părţilor.
69
Administrarea probei cu martori-: Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori -conevntiile asupra ascultarii
Nu pot fi martori:
1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;
3. cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;
(1) Nu pot fi martori:
4. persoanele care beneficiază de tutelă specială;
5. cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă
(2)Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la
alin. (1) pct. 1-3.
(3)Persoana care beneficiază de consiliere judiciară poate fi ascultată ca martor, însă instanţa
va ţine seama, la aprecierea depoziţiei sale, de situaţia ei specială
70
Administrarea probei cu martori-Ascultarea rudelor şi afinilor
În procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele
şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.
71
Administrarea probei cu martori-Persoanele scutite de a depune mărturie-cazuri in care sunt scutiti
1. slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti,
mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune
să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au
luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea
activităţii lor;
2. judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra
împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din
persoanele arătate la art. 315 alin. (1) pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul
public
72
Administrarea probei cu martori-cazuri in care pot fi audiate persoanele scutite de a depune marturie
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea totuşi
depune mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de partea
interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(3)Vor putea, de asemenea, depune mărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă
autoritatea sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă
încuviinţarea
73
Administrarea probei cu martori-Identificarea martorului
si ce se intampla dupa identificare
Preşedintele, înainte de a lua declaraţia, va cere martorului să arate:
a)numele, prenumele, profesia, domiciliul şi vârsta;
b)dacă este rudă sau afin cu una dintre părţi şi în ce grad;
c)dacă se află în serviciul uneia dintre părţi.
(2)Preşedintele va pune apoi în vedere martorului îndatorirea de a jura şi semnificaţia
jurământului.
74
Administrarea probei cu martori-juramantul religios
(1)Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi
că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(2)În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.
(3)Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a
martorului.
(4)Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).
75
Administrarea probei cu martori-juramantul celor fara confesiune sau care sunt impotriva juramantului si situatia celor cu handicap
5)Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că
voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
(6)Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în
faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde
nimic din ceea ce ştiu."
(7)Persoanele mute şi surdo-mute ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind
formula acestuia şi semnând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care
nu ştiu să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.
76
Administrarea probei cu martori-masuri ulterioare juramantului
(8)Situaţiile la care se referă alin. (3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirmaţiilor făcute
de martor.
(9)După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va
spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
(10)Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.
77
Administrarea probei cu martori-Scutirea de jurământ
Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în
momentul audierii, fără a beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, pot fi
ascultaţi fără jurământ, însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine
seama, la aprecierea depoziţiei lor, de situaţia lor specială.
78
Administrarea probei cu martori-Ascultarea martorului-in ce conditii se asculta martorii-ordinea ascultarii lor si ce seintampla cand au terminat
(1)Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă.
(2)Ordinea ascultării martorilor va fi fixată de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.
(4)După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai
dacă instanţa hotărăşte altfe
79
Administrarea probei cu martori-ascultarea martorului cum se va desfasura depozitia lui
(5)Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să
citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu
încuviinţarea preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.
(3)Martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările
puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea
adversă
(6)Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea
procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu
o va încuviinţa. În această situaţie, instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele
părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost încuviinţată.
Dacă întrebarea este încuviinţată, întrebarea, împreună cu numele părţii care a
formulat-o, urmată de răspunsul martorului, se vor consemna literal în declaraţia
martorului conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1)
cica sintagma literal ar fi neconstitutionala
80
Administrarea probei cu martori-Reascultarea şi confruntarea martorilor
(1)Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.
(2)Martorii ale căror declaraţii nu se potrivesc pot fi confruntaţi
81
Administrarea probei cu martori-Consemnarea declaraţiei martorului -cine o semneaza, modificarile aduse declaratiei-locuri nescrise
Mărturia se va scrie de grefier, care va consemna întocmai şi literal declaraţia
martorului, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi
martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu
poate să semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.-intocmai si literal este neconstitutional
2)Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi
semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.
(3)Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face
adăugiri.
(4)Dispoziţiile art. 231 alin. (2) se aplică în mod corespunzător-poate primi martorul o copie daca o solicita
82
Administrarea probei cu martori-Aprecierea probei cu martori
În aprecierea declaraţiilor martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de
împrejurările în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective
83
Administrarea probei cu martori-Bănuiala de mărturie mincinoasă
Dacă, din cercetare, reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa
va încheia un proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.
84
: Drepturi băneşti ale martorului-cine asigura si cum se stabilesc
(1)Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din
altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar
fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de
chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe
care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.
(2)Drepturile băneşti se asigură de partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de
către instanţă, prin încheiere executorie.
85
. Prezumţiile-cine le trage
Prezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre
a stabili un fapt necunoscut.
86
: Prezumţiile legale -efectul ei, obligatia celui care o invoca
(1)Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce
priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi
profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe care se
întemeiază aceasta.
(2)Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel
87
Prezumţiile judiciare si conditii
În cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia
pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot
fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
88
expertiza-Încuviinţarea expertizei
cum se numeste, cine se numeste, consilierul partilor si drepturile acestuia
)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască
părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi.
Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc
conform dispoziţiilor art 336 (adica raportul sa fie depus cu 10 zile inaintea termenului de judecata)
(2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui
institut de specialitate.
(5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi
de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege
nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii
şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei
89
expertiza-incuviintarea cand nu exista experti specializati
(3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la
cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai
multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.
(4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat,
sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în
mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3).(pt laborator si specialisti)
90
expertiza-numirea exepertului-continutul incheierii de numire si ce masuri se pot lua pentru redactarea completa a acesteia si obligatiile partilor
(1)Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin
tragere la sorţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză,
cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze
expertize judiciare.
(2)Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se
pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al
expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop,
instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului
să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării
expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului
să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar
efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia
expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi
condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.
(3)Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin
încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin.
(2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).
91
expertiza-Recuzarea expertului -motive, termen si judecare
(1)Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.
(2)Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul
ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit
motivul de recuzare.
(3)Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului
92
expertiza-Înştiinţarea şi înlocuirea expertului
1)Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc
sunt deopotrivă aplicabile experţilor.
(2)Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.
93
expertiza-Ascultarea expertului
Dacă experţii pot să-şi exprime de îndată opinia, aceştia vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar
părerea lor se va consemna într-un proces-verbal, dispoziţiile art. 323 aplicându-se în mod
corespunzător.-cea cu consemnarea declaratiilor martorilor
94
expertiza-Efectuarea expertizei la faţa locului-conditii si obligatii parti
(1)Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile
părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu
conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se
va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5
zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată
raportului de expertiză.
(2)Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.
95
expertiza-Efectuarea expertizei la faţa locului-impiedicari ale expertizei si cheltuieli cu expertiza impiedicata
(3)În cazul în care una dintre părţi opune rezistenţă sau împiedică în orice alt mod efectuarea
lucrării, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute de partea adversă cu privire
la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor
celorlalte probe.
(4)Cheltuielile efectuate cu expertiza până la data refuzului vor fi suportate de partea care s-a
opus efectuării expertizei.
(5)În mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză este indisolubil legată de efectuarea
probei cu expertiză tehnică, instanţa va autoriza folosirea forţei publice în scopul
efectuării expertizei, prin încheiere executorie pronunţată în camera de consiliu, după
ascultarea părţilor.
96
expertiza-Raportul de expertiză -continut/termen/conditii prealabile
(1)Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului
specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris,
care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri
urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat.
(2)Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea
motivată a fiecăruia.
(3)În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după
obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate
competente.
97
expertiza-: Lămurirea sau completarea raportului
Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o
contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita
experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze
98
expertiza-Efectuarea unei noi expertize -motive si conditii
(1)Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei
noi expertize de către alt expert.
(2)O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen
după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor
depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
99
expertiza-Drepturi băneşti ale expertului -cum se pot mari pretentiile si ce se intampla daca nu sunt respectate conditiile
(1)Fapta experţilor de a cere sau de a primi o sumă mai mare decât onorariul fixat de instanţă
se pedepseşte potrivit legii penale.
(2)La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea
majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă
numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului
suplimentar, după caz.
(3)Expertul are aceleaşi drepturi ca şi martorul în ceea ce priveşte cheltuielile de transport,
cazare şi masă.
100
expertiza-Comisie rogatorie
Dacă expertiza se face la o altă instanţă, prin comisie rogatorie, numirea experţilor şi stabilirea
sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei din urmă instanţe.
101
Mijloacele materiale de probă-Lucrurile ca mijloace de probă
(1)Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori
semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la
soluţionarea procesului.
(2)Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele,
discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice,
dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravur
102
Mijloacele materiale de probă-Păstrare -pana cand -daca sunt greu de adus
(1)Mijloacele materiale de probă puse la dispoziţia instanţei vor fi păstrate până la
soluţionarea definitivă a procesului.
(2)Dacă aducerea la instanţă a mijloacelor materiale de probă prezintă greutăţi datorită
numărului, volumului sau altor însuşiri ale lor ori locului unde se află, acestea vor fi lăsate
în depozitul deţinătorului sau al altei persoane
103
Mijloacele materiale de probă-verificare
(1)Mijloacele materiale de probă, aflate în păstrarea instanţei, se aduc în şedinţa de judecată.
(2)Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanţei, aceasta poate ordona,
după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la faţa locului, dispoziţiile art. 293-300 fiind
aplicabile în mod corespunzător.
(3)În încheierea sau în procesul-verbal, după caz, conţinând constatările instanţei, se va face
menţiune şi despre starea şi semnele caracteristice ale mijloacelor materiale de probă
verificate.
104
Mijloacele materiale de probă-Restituire. Trecerea în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale-cum se dispune, cand in ce termen, cai de atac
În cazul în care instanţa a dispus restituirea bunurilor care au servit ca mijloace materiale de
probă şi cei în drept a le primi nu le ridică în termen de 6 luni de la data când au fost
încunoştinţaţi în acest scop, instanţa, în camera de consiliu, citând părţile interesate şi organul
financiar local competent, va da o încheiere prin care aceste lucruri vor fi considerate ca
abandonate şi trecute în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are
sediul instanţa. Încheierea poate fi atacată numai cu apel la instanţa ierarhic superioară.
105
Cercetarea la faţa locului-Încuviinţarea cercetării la faţa locului -situatii si ce va cuprinde incheierea
(1)Cercetarea la faţa locului se poate face, la cerere sau din oficiu, când instanţa apreciază că
ea este necesară pentru lămurirea procesului.
(2)Încheierea prin care se admite cercetarea va determina împrejurările de fapt ce urmează să
fie lămurite la faţa locului.
106
Cercetarea la faţa locului-Efectuarea cercetării la faţa locului-incuviintari si prezenta procurorului
(1)Cercetarea la faţa locului se face, cu citarea părţilor, de către judecătorul delegat sau de
către întregul complet de judecată. Prezenţa procurorului este obligatorie când
participarea acestuia la judecată este cerută de lege.
(2)Instanţa poate, de asemenea, încuviinţa ca ascultarea martorilor, experţilor şi părţilor să se
facă la faţa locului
107
Cercetarea la faţa locului-Consemnarea rezultatului cercetării in ce se consemneaza si anexe
(1)Despre cele constatate şi măsurile luate la faţa locului, instanţa va întocmi un procesverbal, în care se vor consemna şi susţinerile ori obiecţiunile părţilor, care va fi semnat de
către cei prezenţi.
(2)Desenele, planurile, schiţele sau fotografiile făcute la faţa locului vor fi alăturate
procesului-verbal şi vor fi semnate de către judecător şi de părţile prezente la cercetare.
108
Mărturisirea-Noţiune şi feluri
(1)Constituie mărturisire recunoaşterea de către una dintre părţi, din proprie iniţiativă sau în
cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversă îşi întemeiază
pretenţia sau, după caz, apărarea.
(2)Mărturisirea este judiciară sau extrajudiciară.
109
Mărturisirea-Mărturisirea judiciară-efecte, cine o poate face , caracterele marturisirii revocarea ei si inadmisibilitatea marturisirii
(1)Mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcuto, fie personal,
fie prin mandatar cu procură specială.
(2)Mărturisirea judiciară nu poate fi divizată împotriva autorului decât în cazurile când
cuprinde fapte distincte şi care nu au legătură între ele.
(3)De asemenea, mărturisirea judiciară nu poate fi nici revocată, afară numai dacă se face
dovada că a fost urmarea unei erori de fapt scuzabile.
(4)Mărturisirea judiciară nu produce efecte dacă a fost făcută de o persoană lipsită de
discernământ sau dacă duce la pierderea unui drept de care cel care face recunoaşterea nu
poate dispune.
110
Mărturisirea-Mărturisirea extrajudiciară
(1)Mărturisirea făcută în afara procesului este un fapt supus aprecierii judecătorului, potrivit
regulilor generale de probaţiune.
(2)Mărturisirea extrajudiciară verbală nu poate fi invocată în cazurile în care proba cu
martori nu este admisă.
111
interogatoriul-Încuviinţarea interogatoriului
Instanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre
părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.
112
interogatoriul-Luarea interogatoriului persoanelor fizice-cum se pun intrebarile
(1)Cel chemat în persoană va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.
(2)Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, când participă la
judecată, precum şi partea adversă pot pune direct întrebări celui chemat la interogatoriu.
113
interogatoriul Luarea interogatoriului persoanelor fizice-raspunsul la intrebari
(3)Partea va răspunde fără să poată citi un proiect de răspuns scris în prealabil. Ea se poate
folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau
denumiri.
(4)Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau
dosare, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.
(5)Când ambele părţi sunt de faţă la luarea interogatoriului, ele pot fi confruntate
114
interogatoriul-Luarea interogatoriului reprezentantului legal -in legatura cu ce
Reprezentantul legal al unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cel care asistă
persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate fi chemat personal la interogatoriu numai
în legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate.
115
interogatoriul-Consemnarea răspunsurilor la interogatoriu
cum se consemneaza, modificari- ce se mai consemneaza
(1)Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul
va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de
partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate
adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seamă.
(2)Dacă partea interogată sau cealaltă parte nu voieşte ori nu poate să semneze, se va
consemna în josul interogatoriului.
(3)În cazul în care interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art.
352 alin. (2), vor fi consemnate în încheierea de şedinţă atât întrebările, cât şi
răspunsurile
116
interogatoriul-Luarea interogatoriului persoanelor juridice-cum raspund si exceptii de la aceasta regula
(1)Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept
privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile
prevăzute la art. 194 lit. e).
(2)Se exceptează societăţile de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi
citaţi personal la interogatoriu.
117
interogatoriul-Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate si obligatii mandatar
)Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte
normative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este
reprezentată în proces printr-un mandatar va putea fi interogată prin acesta.
(2)În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune
răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este
avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.
118
interogatoriul-Luarea interogatoriului prin judecător delegat sau comisie rogatorie-cazuri si consemnare intrebari
(1)Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţa celui chemat la interogatoriu,
printr-un judecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată de a veni
în faţa instanţei. În acest caz, răspunsurile la întrebări se vor consemna în prezenţa părţii
adverse sau în lipsă, dacă aceasta a fost citată şi nu s-a prezentat.
(2)Partea care locuieşte în circumscripţia altei instanţe, în cazurile prevăzute la alin. (1), se
va asculta prin comisie rogatorie.
119
interogatoriul-Neprezentarea la interogatoriu şi refuzul de a răspunde
Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează,
instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de
dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu
martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului
120
Asigurarea probelor-Condiţii de admisibilitate
cine cere, in ce situatii se dispune, cand-cerinte
(1)Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert,
starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt
sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în
viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.
(2)În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există
urgenţă.
121
Asigurarea probelor-Soluţionarea cererii -unde se depune cererea, ce trebuie sa cuprinda aceasta, cum se solutioneaza-cauzele urgente
(1)Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află
martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în
prima instanţă.
(2)Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le
dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz,
acordul părţii adverse.
(3)Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere.
Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.
(4)Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere.
(5)În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa
cererea şi fără citarea părţilor.
122
Asigurarea probelor-Regimul căilor de atac
(1)Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este supusă niciunei căi
de atac.
(2)Încheierea de respingere poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la
pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea
lor.
123
Asigurarea probelor-Administrarea probelor asigurate-rezultatul administrarii
)Administrarea probei ce trebuie asigurată va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce
se va fixa în acest scop.
(2)Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este supusă
niciunei căi de atac.
124
Asigurarea probelor-Puterea doveditoare-ce cerceteaza instanta cand vine ziua judecatii, cui folosesc probele, cheltuielile cu probele cine le suporta
(1)Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la
judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. În cazul în care
găseşte necesar, instanţa va proceda, dacă este cu putinţă, la o nouă administrare a
probelor asigurate.
(2)Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.
(3)Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă
pricina în fond.
125
Asigurarea probelor-Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt situatii si cine o face
(1)La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de
fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul
judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la
faţa locului această stare de fapt.
126
Asigurarea probelor-Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt -conditii, incuviintarea instantei si procesul verbal
(2)În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii
adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.
(3)În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să
încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără
citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod
corespunzător.(procedura in cazul asigurarii probelor)
(4)Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut
constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic.
127
Asigurarea probelor-Dispoziţii speciale
În caz de pericol în întârziere, asigurarea dovezii şi constatarea unei stări de fapt se vor putea
face şi în zilele nelucrătoare şi chiar în afara orelor legale, însă numai cu încuviinţarea expresă
a instanţei.
