moduri de dobandire a proprietatii Flashcards
Enumerarea modurilor de dobandire in art. 557 C. civ.
De regula, vom analiza aceste moduri de dobandire cu referire la dreptul de proprietate privata, dar, mutatis mutandis, unele dintre aceste moduri sunt valabile si pentru celelalte drepturi reale principale. Mai sunt si alte moduri, studiate cu alta ocazie. Cand am vorbit de dreptul de proprietate publica, am analizat si modurile de dobandire ale acestui drept, precum si modurile de dobandire ale drepturilor reale constituite pe temeiul acestui drept. La posesie, am sudiat dobandirea fructelor prin posesia de bunacredinta.
Hotararea judecatoresca
a) Suplinirea consimtamantului unei parti intr-un contract translativ de proprietate
a) Suplinirea consimtamantului unei parti intr-un contract translativ de proprietate Uneori, hotararea judecatoreasca este doar un mod de a suplini consimtamantul unei partiin mecanismul incheierii contractului prin care se transmite un drept real principal.
Exemplul cel mai raspandit este acela al suplinirii consimtamantului partii care refuza executarea unui antecontract bilateral prin care partile se obliga sa incheie in viitor un contract cu titlu oneros, traslativ de proprietate – art. 1279 alin. 3. In ipoteza in care se incheie un antecontract de vanzarecumparare, iar una dintre parti refuza sa incheie contractul de vanzarecumparare la care sa obligat, cealalta parte este indreptatita sa ceara instantei de judecata pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca si celelalte conditii sunt indeplinite (art. 1669). O asemenea hotarare poate fi pronuntata si daca se refuza executarea unei promisiuni unilaterale de vanzare-cumparare.
Observam ca hotararea judecatoreasca nu este prin ea insasi un mod de dobandire a dreptului de proprietate sau a altui drept real principal, este doar un element al mecanismului contractual, prin care se realizeaza acordul de vointe, judecatorul suplinind consimtamantul partii indaratnice. Temeiul dobandirii este contractul.
Hotararea judecatoresca
b) Hotararea judecatoreasca – mod de dobandire a drepturilor reale principale
b) Hotararea judecatoreasca – mod de dobandire a drepturilor reale principale
Pe de alta parte, sunt cazuri in care hotararea judecatoreasca este prin ea insasi un mod de dobandire a dreptului de proprietate – art. 557: ipoteza in care este translativa de proprietate prin ea insasi.
Exemple: hotararea judecatoreasca prin care se dispune retrocedarea unui imobil expropriat sau cea prin care se dispune restituirea in natura a imobilelor cu destinatia de locuinta trecute in mod abuziv in proprietatea statului sunt moduri de dobandire a dreptului de proprietate
Notiunea de ocupatiune
Art. 941 „Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, la data intrarii in posesie.”
Ocupatiunea = mod de dobandire a dreptului de proprietate (numai acest drept), ce consta in luarea in stapanire a unui bun care nu apartine nimanui, cu intentia de a deveni proprietar.
Intrun mod asemanator, este definita ocupatiunea in C. Civ., in art. 941 alin. (1).
elementele ocupatiunii
luarea in stapanire a unui lucru,
posesia ca stare de fapt – ocupatiunea este un efect al posesiei.
- posesia trebuie sa fie utila, dar nu este necesara o anumita durata a posesiei. Ceea ce intereseaza e momentul initial al posesiei, adica cel al luarii in stapanire. In principiu, din acel moment, cel care ia bunul in stapanire devine proprietar, daca avem si cel deal doilea element.
- posesorul trebuie sa se comporte ca un proprietar, nu ca titularul unui alt drept real principal
elementele ocupatiunii
bunul luat in stapanire sa faca parte din categoria lucrurilor care nu apartin nimanui
Se apropriaza, in aceasta situatie, un lucru, nu un bun. Numai in masura in care este apropriat, lucrul devine bun. (=> diferenta fata de dobandirea dreptului de proprietate ca efect al posesiei de buna-credinta sau al posesiei indelungate)
Acesta este un mod originar de dobandire – lucrul nu formeaza obiectul unui drept de proprietate in momentul luarii in stapanire; vechiul drept de proprietate nu se stinge anterior ocupatiunii, prin abandon.
categoriile de bunuri care nu apartin nimanui
lucrurile comune (res communes) – aerul, lumina - !neapropriabile privite ca intreg, dar parti din aceste lucruri pot fi apropriate, de exemplu daca se comprima aerul in roata de la masina, putem deveni proprietari pe acea cantitate de aer comprimat
lucrurile fara stapan (res nullius) – sunt apropriabile; art. 941 alin. 2 => 2 categorii:
lucrurile care nu au avut niciodata stapan – pot fi apropriate, dar cu respectarea reglementarii legale speciale ex. fructele de padure
lucrurile care au avut stapan, dar au fost abandonate sau s-a renuntat la dreptul de proprietate asupra lor (res derelicte) – ex. gunoiul menajer
≠ bunurile pierdute, care formeaza obiectul unui drept de proprietate si, deci, trebuie sa fie restituite
ocupatiunea asupra bunurilor mobile
regula: aceste bunuri se pot dobandi prin ocupatiune, daca sunt lucruri comune sau daca sunt lucruri fara stapan, care fie nu au avut niciodata stapan, fie au fost abandonate (art. 562 dreptul de proprietate se stinge in momentul parasirii bunului)
exceptia: bunurile mobile care fac parte dintr-o universalitate – nu opereaza ocupatiunea. In cazul bunurilor mobile din mostenirile vacante, acestea intra in domeniul privat al comunitatilor locale sau, daca se afla in strainatate, se cuvin statului roman, din momentul deschiderii succesiunii.
ocupatiunea asupra bunurilor imobile
nu se pot dobandi prin ocupatiune niciodata (art. 941)
regula – imobilele cu privire la care s-a renuntat la dreptul de proprietate (art. 562 dreptul de proprietate se stinge prin inscrierea in CF a declaratiei de renuntare): se dobandesc fara inscriere in CF, de comuna, orasul sau municipiul pe a caror raza teritoriala se afla si intra in domeniul privat al acestora prin HCL (art. 553). Aceste bunuri imobile pot fi uzucapate, iar HCL prin care se iau in stapanire aceste imobile poate fi inscrisa in CF numai daca intre timp nu au fost uzucapate de alte persoane. (art. 889).
DAR, imobilelor aflate in strainatate – intra direct in domeniul privat al statului din momentul renuntarii (art. 553), deci nu pot fi uzucapate.
exceptia – bunurile imobile din mostenirile vacante trec direct in patrimoniul statului, in domeniul privat, in momentul deschiderii succesiunii, ceea ce inseamna ca aceste imobile nu pot fi uzucapate.
Natura juridica a abandonului
Abandonul este un mod de exercitare a dispozitiei juridice si cuprinde in structura sa juridica o manifestare unilaterala de vointa a proprietarului facuta cu intentia de a stinge dreptul de proprietate.
Deosebirea – efectul extinctiv se preduce:
ca efect al actului juridic – la renuntarea la dreptul de proprietate
ca efect al actului material de parasire a bunului – cazul abandonului => simpla renuntare ca manifestare de vointa nu este suficienta
Un lucru mobil este abandonat daca, pe de o parte, proprietarul se autodeposedeaza, adica renunta la stapanirea materiala asupra bunului si, prin asta practic, isi manifesta si vointa de a nu mai fi proprietar.
Observam ca si aici sunt doua elemente:
un element volitiv un act de vointa
un element material autodeposedarea, faptul material al abandonului
Dovada abandonului
Elementul material = fapt juridic in sens restrans 🡪 dovedit prin orice mijloc de proba
Elementul volitiv 🡪de regula, se dovedeste prin prezumtii simple – ex. aruncarea unui bun intr-o pubela naste o prezumtie simpla foarte puternica de abandon.
Art. 941 alin. 3 – prezumtie legala: lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate intr-un loc public sau intr-un mijloc de transport in comun, sunt considerate lucruri abandonate.
Dovada – importanta pentru distinctia dintre:
lucrurile abandonate – daca bunul sau pretul nu este pretins de proprietarul originar in termen de 6 luni (art. 942), va fi considerat fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces verbal – gasitorul dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Daca gasitorul refuza sa il preia, lucrul intra in domeniul privat al comunitatii locale (art. 945)
bunurile pierdute – sunt in continuare obiect al dreptului de proproietate aflat in patrimoniul persoanei care le-a pierdut (art. 942) => nu pot fi dobandite prin ocupatiune
proprietarul poate revendica bunul pierdut:
de la cel care l-a gasit
de la tertul dobanditor de rea-credinta
de la tertul dobanditor de buna-credinta, in termen de 3 ani (art. 937 alin. 2)
! Insusirea bunului gasit = infractiune
Efectele juridice ale abandonului
stingerea dreptului de proprietate si a tuturor drepturilor accesorii acestuia, dar nu si obligatiile si sarcinile care il greveaza
daca asupra bunului s-au constituit dezmembraminte/alte sarcini reale, nu mai este abandon, ci delasare – o transmitere in beneficiul titularului dezmembramantului sau a sarcinii reale (manifestarea unilaterala de vointa a proprietarului + iesirea din posesie + manifestarea unilaterala de vointa a beneficiarului + intrarea in posesie => efect translativ de proprietate)
Dobandirea tezaurului (comorii) prin ocupatiune, conform art. 946 C. civ.
Tezaurul = orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar involuntar, in privinta caruia nimeni nu poate dovedi ca este proprietar => nu este nici un bun abandonat, nici de un bun pierdut, ci de un „proprietar pierdut”.
Cel care ascunde/ingroapa anumite valori nu renunta la dreptul de proprietate, ci recurge la o forma de protectie a proprietatii.Daca nu se mai cunoaste cine este cel care a ascuns tezaurul, iar acesta este descoperit de o alta persoana decat proprietarul, atunci, prin ocupatiune, dreptul de proprietate asupra tezaurului este dobandit, in cote egale, de persoana care la descoperit si de proprietarul bunului (mobil/imobil) in care a fost ascuns tezaurul.
Art. 946 alin. (3): nu se aplica in cazul bunurilor mobile culturale (descoperite fotuit/ca urmare a unor cercetari arheologice) si al bunurilor care fac obiectul proprietatii publice.
Notiunea de traditiune
Traditiunea – enumerata ca un mod de dobandire a proprietatii in art. 557 alin. (1) C.Civ.
Traditiunea = predarea/remiterea materiala a unui bun ⬄ transmiterea elementului corpus din structura posesiei ca stare de fapt
Traditiunea are semnificatie juridica diferita, in functie de conventia pe care o insoteste, care ajuta la determinarea elementului subiectiv pe care il va avea cel care a primit bunul. Acesta poate fi:
posesor – daca partile au vrut sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului remis, atunci este vorba de traditiune ca mod de dobandire a proprietatii => traditiunea = mod complex de dobandire a dreptului de proprietate
detentor precar – daca partile au vrut sa incheie un comodat sau un depozit si intelegerea lor se refera la un asemenea contract, atunci remiterea materiala a bunului este doar o conditie de incheiere a contractului => traditiunea da nastere unui drept de creanta
Rezulta ca, prin ea insasi, remiterea materiala a bunului nu are o semnificatie univoca, iar efectul sau juridic depinde de intelegerea partilor.
Domeniul de aplicatie al traditiunii
Ipoteza darului manual (art. 1011 alin. 4) donatia unor bunuri mobile de valoare mica, caz in care nu mai e necesara forma autentica, care altfel exprima solemnitatea donatiei, ci este suficienta remiterea materiala a bunului mobil, care ia locul autentificarii actului de donatie. Predarea nu este doar un fapt al executarii contractului, ci unul necesar pentru valabilitatea acestuia. Este evident, insa, ca transmiterea proprietatii nu este doar efectul predarii bunului, ci si efectul intelegerii partilor.
Ipoteza titlurilor de valoare la purtator acestea se transmit prin simpla traditiune, adica prin transmiterea inscrisului in care e incorporat acel titlu de valoare. NB: trebuie sa vedem intelegerea partilor, nu e exclus ca titlul la purtator sa fie dat in depozit.
Art. 567 accesiunea
prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel.
Accesiunea ca alipire a lucrului accesoriu cu lucrul principal sau ca incorporare a lucrului accesoriu in lucrul principal
Sensul accesiunii de fapt material al alipirii sau al incorporarii, ca fapt juridic in sens restrans producator de efecte juridice.
alipirea = unirea unui bun accesoriu cu un bun principal
≠
incorporarea = unirea unui bun accesoriu cu un bun principal, in plus, creindu-se o legatura materiala atat de puternica, incat despartirea nu mai este posibila fara a se dauna celor doua lucruri
Se pot produce:
natural – accesiune naturala
prin interventia omului – accesiune artificiala
!Daca ar fi vorba despre o simpla unire a unor lucruri cu proprietari diferiti, fiecare ar putea cere separarea.
Caracterul accesoriu
destinatia bunului/lucrului (daca un bun este destinat sa serveasca urilizarii sau ornarii celuilalt bun)
valoarea/cantitatea bunurilor
adagiul conform caruia terenul este bunul principal, iar ce este pe el este bun accesoriu.
! In cazul dreptului de superficie, situatia se inverseaza, cand dreptul de folosinta asupra terenului este accesoriu dreptului de proprietate asupra constructiei.
- Accesiunea ca drept de accesiune
Faptul material al alipirii nu produce intotdeauna un efect achizitiv de proprietate in mod direct. De cele mai multe ori, cand bunul principal si bunul accesoriu apartinan unor proprietari diferiti, alipirea sau incorporarea naste mai intai un drept potestativ de accesiune, in favoarea proprietarului bunului principal. Efectul achizitiv de proprietate se produce numai in masura in care acesta isi va exercita dreptul de accesiune in sens pozitiv.
Faptul juridic in sens restrans al alipirii/incorporarii da nastere dreptului potestativ de accesiune.
nu este suficienta simpla alipirea a doua lucruri apartinand unor proprietari diferiti (caz in care se poate cere separarea)
daca cele doua lucruri au acelasi proprietar – nu e vorba de accesine
daca lucrul accesoriu este res nullius – nu e vorba de accesiune
! Exista situatii in care alipirea/incorporarea nu naste un drept potestativ de accesiune, ci determina direct efectul achizitiv de proprietate.
Accesiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate privata
Cand doua bunuri, unul accesoriu si unul principal, se unesc fara ca ambele sa apartina aceluiasi proprietar, efectul accesiunii, fie direct, fie indirect, este dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului accesoriu de catre proprietarul bunului principal.
Acest mod de dobandire nu presupune o transmitere a dreptului de proprietate, ci:
se stinge dreptul de proprietate asupra lucrului accesoriu, acesta pierzandu-si individualitatea
bunul principal se transforma, isi schimba dimensiunile/substanta:
se naste un drept nou de proprietate in patrimoniul proprietarului bunului principal
se mareste obiectul dreptului de proprietate asupra acestui bun
Efectul achizitiv de proprietate nu este conditionat de caracterul voluntar/involuntar al alipirii.
Efectul achizitiv poate fi:
direct, cand nu se naste dreptul potestativ, ci se produce ca urmare a faptului material al alipirii/incorporarii
indirect, cand, nascanduse un drept potestativ, dobandirea dreptului de proprietate depinde si de exercitarea dreptului potestativ de catre proprietarul bunului principal
Exista si ipoteza in care doua lucruri se unesc sau se incorporeaza, dar intre ele nu exista raport de accesorietate (art. 599, art. 601)=> nu e accesiune, ci coproprietate pe cote-parti.
Accesiunea ca prezumtie de proprietate
Art. 579 alin. (1) instituie trei prezumtii:
1. se prezuma ca proprietarul terenului este si proprietarul lucrarii aflate pe teren
2. se prezuma ca acea lucrare a fost facuta de catre proprietar
3. se prezuma ca lucrarea a fost facuta pe cheltuiala sa
Toate cele trei prezumtii sunt relative. Cel interesat poate sa rastoarne toate cele trei prezumtii sau numai unele dintre ele, in functie de interesul pe care il are. Cand se rastoarna toate trei, ne aflam fie in ipoteza dovedirii dreptului de superficie, fie in ipoteza in care o persoana construieste o lucrare asupra imobilului altei persoane, fie utilizand materiale proprii si manopera proprie, fie utilizand materialele altei persoane si manopera proprie. Ne intereseaza aceasta ultima situatie.
Accesiunea ca regula de interpretare a unor acte juridice
Aceasta regula de interpretare in materia actelor juridice poate fi formulata: orice clauza scrisa intrun contract care are ca obiect un bun principal isi intinde efectele asupra tutuor accesoriilor acelui bun principal, chiar daca ele nu au fost prevazute expres in actul juridic.
Tipologia accesiunii ca alipire a doua lucruri sau ca incorporare a lucrului accesoriu in lucrul principal
lucrul accesoriu face parte din categoria lucrurilor fara stapan
un lucru fara stapan se uneste cu un bun apartinand unui proprietar determinat, iar intre cele bunuri se stabileste un raport de la accesoriu la principal
in acest caz, accesiunea este mod originar de dobandire in sens restrans
distinctia: ocupatiune – necesara manifestarea de vointa, accesiune, proprietatea este dobandita in momentul incorporarii.
efectul achizitiv = direct in temeiul faptului juridic in sens restrans al incorporarii.